Managementul clasei (2)- Fereastra Johari: concept; structură implicaţii


JOHARI: nu ştiu că… nu ştiu?!…

Gabriela Hum introduce excelent un model de dezvoltare personală folosit mai ales în domeniul comunicării şi lucrului în echipă, model cu aplicaţii remarcabile în managementul clasei de elevi şi gestionarea situaţiilor de criză.
Acest model oferă un cadru simplu pentru a compara ceea ce comunicăm noi despre noi şi ceea ce percep ceilalţi despre noi. repartizând această informaţie în patru cadrane care formeaza o fereastră – aşa-numita „fereastră Johari” – şi anume:

1. ceea ce o persoană cunoaşte despre sine şi este cunoscut şi de ceilalti (“eu ştiu ŞI ceilalţi ştiu”-  ARENA)

“Arena” reprezintă ceea ce tu ştii despre tine şi ceea ce ştiu şi alţii despre tine. În arenă impărtăşeşti informaţii despre tine: fapte, sentimente, motive, comportamente, nevoi, dorinţe.O temă importantă este mărimea arenei. De exemplu, într-o relaţie cu cineva pe care l-am cunoscut de curând, o cantitate prea mare de informaţii împărtăşite prea repede poate bloca relaţia.

2. ceea ce este necunoscut persoanei despre sine, dar este cunoscut de alţii (“eu nu ştiu ŞI ceilalţi ştiu” -UNGHIUL MORT )

“Unghiul mort” reprezintă ceea ce noi nu știm despre noi, dar ceilalţi observă. Poate fi vorba, de pildă, de o pată de pe haină sau despre obiceiul nostru de a evita privirea interlocutorului la un interviu. Sunt informaţii utile, care ne oferă o privire “din exterior” asupra noastră, ajutându-ne să ne vedem cu mai multă obiectivitate.Pentru a diminua “unghiul mort”, acţiunea-cheie este: întreabă! Cerem feedback şi suntem pregatiţi să ascultăm ceea ce ceilalţi observă la noi! S-ar putea sa fim surprinşi de diferenţele de percepţie…

3. ceea ce o persoană ştie despre ea dar ceilalţi nu ştiu (“eu ştiu ŞI ceilalţi nu ştiu” – FAŢADA sau ARIA ASCUNSĂ)

Aici regăsim informaţiile pe care noi le ştim despre noi, dar ceilalţi nu. Fiecare avem informaţii pe care dorim sa le ţinem pentru noi (de exemplu, detalii intime sau nerelavante pentru grup), iar în acest caz faţada se dovedeşte folositoare.

4. ceea ce nici persoana însăşi şi nici ceilalţi nu ştiu despre acea persoană (“eu nu ştiu ŞI nici ceilalţi nu ştiu” -NECUNOSCUTUL )

Aici găsim necunoscutul, ceea ce încă nu ştim despre noi şi nici ceilalţi nu au avut ocazia să descopere. Este zona cea mai dificil de explorat, deoarece nici măcar nu o conştientizăm, deocamdată. Cheia care deschide acest tărâm este dezvoltarea personală. Printr-un demers reuşit de dezvoltare personală, adecvat nouă, putem deschide această fereastră către sub/inconştient.

Cum aplicăm?

Unul dintre exerciţiile care ajută la autocunoaştere şi utilizează fereastra lui Johari este parcurgerea unei liste de adjective, în jur de 50 la număr, de către persoana care doreşte să se cunoască şi de către 2-5 persoane din anturajul propriu, care funcţionează ca “oglinzi”.

Pentru a concluziona, provocarea rămâne tot la noi! Vrem sau nu vrem să ne cunoaştem, să ne dezvoltăm, să ne privim în oglindă şi să admitem, da, aşa sunt eu, asta vreau să păstrez, asta vreau să schimb, asta vreau să îmbunătăţesc?!… Este de dorit să reţinem că “Viaţa este ca o oglindă: obţinem cele mai bune rezultate dacă zâmbim în ea!…”

Extras din suportul de curs „Managementul clasei – gestionarea situației de criză”.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Managementul clasei (2)- Fereastra Johari: concept; structură implicaţii&8221;

    • Mishuk, bine ai venit pe la noi!
      Intrebarea „exclamativa” este pertinenta: aceasta metoda isi are limitele ei. Autodezvaluirea reprezinta un bun indicator pentru o buna functionare mentala.Ea implica incredere in ceilalti si autoacceptare. Exista, in schimb, si persoane care nu se dezvaluie in orice conditii. Autodezvaluirea nu trebuie confundata cu divulgarea unor informatii. Ea se refera mai mult la perceptii si la trairi emotionale,
      Multumesc pentru like si pentru interesul comunicarii!

      • În primul rând bun găsit. mi se pare normal ca atunci când citești ceva ce îți stimulează gândirea să adresezi o întrebare…fie ea și exclamativă 🙂 Eu unul am încercat cu ”oglinda”… nu pot fi suficient de obiectiv… am încercat în grupuri de 5… nici așa nu merge… toți avem veleități pentru x sau y… omul prin definiție nu poate fi obiectiv, imparțial… avem sentimente… și tocmai sentimentele ne fac umani… sunt de acord că această metodă are și beneficii… dar cât de mult ne poate ajuta?

  1. melanietoulouse zice:

    Bonjour Camélia si merci pentru „haltele-ti” constante la blogu’ nostru… 🙂
    @“Viaţa este ca o oglindă: obţinem cele mai bune rezultate dacă zâmbim în ea!…” – da, asa-i! 🙂 Toate metodele au limite si/sau exceptii… Am locuit 5 ani în USA, la Houston(NASA-area) si-am predat la 2 scoli Montessori: cea mai interesanta si marcanta experientza din viata mea profesionala… A fi „dascal” e o vocatie, în primul rând, ca si a fi medic.
    – – –
    Sanatate, salutari toulousene însorite, spor si bafta-n tot ce intreprinzi…
    O dupa-amiaza optimista si pozitiva! 🙂

    • Draga Melanie Toulouse, vizita aceasta aduce prospetime si sentimentul ca suntem intr-o clasa larga, deschisa spre comunicare. M-ar interesa un schimb de impresii privind metoda Montessori. Stiu ca si la noi s-au implementat niste scoli pilot, dar nu am avut prilejul vreunui schimb de experienta.
      Ma bucur ca v-am descoperit blogul si voi reveni cu interes de fiecare data!
      Suflet incantat si mereu vesel!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s