Laboratorul verde al reciclării


Și totuși a fost posibil!

Un autocar modificat și adaptat pentru mințile curioase și inventive ale copiilor, a venit în întâmpinarea lor într-o formulă high-tech, dinamică și interactivă. Coborât parcă dintr-un viitor desenat cu creioane pline de viață „Laboratorul Verde al Reciclării” a parcat în fața școlii noastre chemând copiii la o interferență cu perspectiva ecologică pe care o dorim realizabilă.

Cunoscând preocupările celor mici, Eco-Rom Ambalaje le-a propus acestora o experiență multimedia completă, stimulându-le interesul față de procesul de colectare selectivă printr-un joc de echipă pe tablete PC, prin vizionarea unei animații pe tema colectării selective și a unui spot didactic în ceea ce privește reciclarea de ambalaje.”

– sursa http://www.colecteazaselectiv.ro/laboratorul-verde-al-reciclarii-2/

  Fotografie0738 Fotografie0739

Cei mici sunt dornici de mobilizare și își arată receptivitatea de fiecare dată când asemenea probleme mari se sprijină pe speranța umerilor lor. De la informație la conduită se traversează drumul deprinderii și acesta va fi pavat dacă exemplul adulților este prezent. Cât de des ați văzut pubele dedicate ambalajelor din plastic, metal, hârtie și sticlă?! Le folosiți corespunzător?!

Mă bucură  când putem oferi celor mici o experiență completă și dinamică de învățare care, în cele din urmă, conduce spre ideea  de protejare a mediului, o responsabilitate ce trebuie să caracterizeze generația aceasta. Sper ca ei să fie mai înțelepți și să transforme Laboratorul verde virtual într-un spațiu real, cu potențial de reciclare și refolosire.

Fotografie0741 Fotografie0740

Copii, învățați-ne și învățați-vă să dați șansă mediului prin propria implicare!

“Omul nu s-a născut ca să fie învins” (Hemingway)

Anunțuri

Eu actor – eu observator


Problematica psihologică pune în evidenţă o varietate de confruntări ale opuselor: conştient vs inconştient, contribuţie a eredităţii vs contribuţie a mediului în dezvoltare, cunoaştere raţională vs intuiţie, gândire critică vs gândire creativă, personalitate vs situaţie – în determinarea comportamentului, dualism vs relativism, individual vs social, stil cognitiv guvernat de emisfera dreaptă vs stil cognitiv guvernat de emisfera stângă, eu stabil în timp vs euri multiple manifestate situaţional, introversiune vs extraversiune, ş.a.m.d.

Dinamica eu actor – eu observator reprezintă şi ea o astfel de confruntare.

Eul actor transformă informaţia prin extensiune, adică experimentează activ asupra lumii externe, modificând astfel informaţia care vine de la aceasta spre el. Făcând acest lucru,  el este nevoit să se supună permisiunilor acestei lumi, să ţină seama de datele ei obiective.

Eul observator face o observare reflexivă, priveşte informaţia culeasă din mai multe perspective, îşi manifestă propria subiectivitate organizând şi dezvoltând informaţia conform propriei imaginaţii şi creativităţi. Eul observator poate genera şi  plus-realitate, pe care o poate experimenta ca eu actor.

Funcţia dublului are două aspecte: o persoană este dublu pentru altul datorită capacităţii sale de identificare sau  o persoană este propriul dublu datorită capacităţii sale de introspecţie. Stimularea în noi a funcţiei dublului înseamnă stimulare spre autoobservare şi autorecunoaştere (G. Boria, Op. cit. trad. D. Dragoteanu).

Aş spune că dublul pe care altul mi-l face este o imagine a mea în act, o imagine pe care o recunosc şi o accept cu mai mare ori cu mai mică uşurinţă.E mai greu de acceptat imaginea oferită de un dublu de confruntare, care îmi aduce în faţă propria umbră, în termeni jungieni. Dar este – în acelaşi timp – o mai mare provocare pentru eul meu observator în evoluţie.

Funcţia oglinzii se manifestă atunci când persoana cunoaşte aspecte ale propriei personalităţi folosindu-se de imaginile construite şi transmise de alţii (G. Boria, Op. cit.trad. D. Dragoteanu). Cu alte cuvinte, cineva vede cum este perceput de alţii. În psihodramă, această funcţie este activată cu ocazia participării celor din auditoriu ori atunci când directorul îi comunică protagonistului lucruri pe care le observă la el   (incongruenţe etc.)

Funcţia inversiunii de rol, intens solicitată în psihodramă, reprezintă o funcţie de decentrare perceptivă (G. Boria, Op. cit.).Atunci când joci rolul altuia iar în rolul tău intră un alter-ego, eul tău observator este menţinut la distanţă (este decentrat) de eul tău actor. Îţi poţi modifica imaginea asupra ta, a celuilalt, a relaţiei tale cu el. Îţi completezi imaginea asupra trăirilor celuilalt, devii o oglindă mai complexă a propriei realităţi, aşadar îţi lărgeşti graniţele eului observator.

Exemplu de aplicare:

INVERSIUNE DE ROL

 

 „Prezentare de sine din rolul altuia”

C1: „Aşezaţi-vă confortabil. Gândiţi-vă la  câte o persoană importantă pentru voi; E o persoană care te cunoaşte bine şi la a cărei părere ţii. Priveşte-o în mintea ta”

C2: „Acum, veţi veni – pe rând – spre acest scaun pe care l-am pregătit pentru   acea persoană importantă pentru voi.

            Pe măsură  ce te apropii de scaun, intri tot mai mult în pielea acestei persoane.Când te aşezi, chiar ai devenit această persoană invitată”

( Dialog cu clientul in rolul persoanei pe care a invitat-o)

C3: „Cine sunteţi?

De cât timp îl / o cunoaşteţi pe …..

Ce ne puteţi spune despre el / ea?

( eventual) Ce mesaj aţi dori să-i transmiteţi?”

Prezentarea din rolul altuia este o altă modalitate de stimulare a eului observator al protagonistului, precum şi o modalitate eficientă de schimbare a perspectivei asupra propriei persoane. Autoprezentarea mobilizează eul observator pentru a alege aspecte relevante despre sine, dar şi eul actor al acestuia pentru a experimenta punerea lor în scenă pentru alţii, ambele aspecte servind iniţierea unei noi acţiuni psihodramatice.

Bibliografie:

PECICAN, V.  “Autocunoaşterea şi dinamica eu actor – eu observator în  psihodramă “ , în: Întâlnirea, nr.6 , Forum Informativ al Asociaţiei Române dePsihodramă Clasică( 1999 )

Miresme tari de rouă înflorită


Dăm semnificații lucrurilor din jurul  nostru,  gesturilor și chiar semenilor nostri, transupunându-le în trăiri sau emoții proprii firii noastre!

Copiii reprezintă un univers nemărginit, pe care eu îl explorez continuu și în care descopăr posibilități infinite ale devenirii umane. De multe ori ne oglindim în ei, ne reflectăm în comportamentul lor, ne regăsim ca transpuneri conștiente sau involuntare: ” Copiii învață ceea ce trăiesc”. Totuși, trebuie priviți ca individualități, care își desăvârșeșesc personalitatea în mod unic, iar dacă au atât modelul cât și susținerea noastră activă prin motivație și dragoste, premisele unei evoluții pozitive sunt deja satisfăcute. Aș mai adăuga și puterea de a impune o CONSECINȚĂ atunci când REGULA este încălcată de către copil și perseverența de a orienta trăsături negative spre atitudini creative.

Se apropie Floriile, sărbătoarea creștină care amintește de intrarea lui Iisus pe porţile Ierusalimului, călare pe un asin. Poporul Îl primeşte ca pe un biruitor, întâmpinându-L cu urale şi fluturând ramuri verzi de finic (curmal). Florile triumfului nostru sunt copiii!

Delfinașii mei au adus miresme tari de rouă înflorită, odată cu catifelarea copăceilor din clasa noastră. La sfârșitul iernii, au promis că îi vor umple cu flori, fluturi, albinuțe și gărgărițe, așa cum v-am prezentat în postarea…de aici!

 Acum a venit timpul destăinuirii: au dat semnificație muncii lor și iată rezultatul: au tocit coate pentru realizarea temelor suplimentare (flori galbene), și-au antrenat gândirea prin concentrare și învățare pentru obținerea calificativelor foarte bune (flori roz), au investit în efortul de a se anunța pentru răspunsurile la oral (gărgărițe), au negociat cu părinții un statut care să le asigure aprecierile lor la sfârșit de săptămână (albinuțe),au mai făcut și năzbâtii pentru care au primit melci, iar în final…m-au determinat prin inocența lor debordantă să le promit un premiu ce se va materializa într-o întâlnire cu distracția în parc!

Pe 11 mai 2013, ne vom întâlni cu toții: copii, părinți, bunici, veri, unchi, mătuși …mulți prieteni și chiar cățeluși de companie (la cerere specială ) în parcul Alexandru Ioan Cuza ( IOR). Vă puteți aduce biciclete, role, mingi și chiar jucării pentru părinți: coarda, găletușa și lopățica pentru nisip…

Îi felicit cu drag pe cei care au reușit să aducă înflorirea copăceilor lor (timp de două luni printr-o  mobilizare impresionantă), iar pe cei care încă i-au lăsat golași, sper ca motivația și efortul să-i regăsească în alte ocazii mult mai prezenți!

Picături de rouă în prezentările foto:

Fotografie0706 Fotografie0707 Fotografie0858

Fotografie0870 Fotografie0869 Fotografie0868 Fotografie0862 Fotografie0861 Fotografie0860

Fotografie0863 Fotografie0864 Fotografie0872 Fotografie0874 Fotografie0875 Fotografie0876

Vă aștept cu interes impresiile despre această acțiune, cum v-ați simțit în urma acestei provocări, ce simboluri au fost cel mai mult câștigate și ce recomandări ați dori să faceți.

Momente timpurii de colecție


Simțurile copilăriei sunt impregnate în suflet ca un tatuaj de fluture viu!

Ne raportăm la mireasma casei părintești, la gustul crud al fructelor culese direct din pomi, la inimitabilele jocuri cu copiii pe care viața i-a trimis în cuprinderea zărilor, ne raportăm la „copilul timp” – cel care țopăie toată ziua, iar dimensiunea lui rămâne fragedă și mereu revitalizată.

Fiecare dintre noi avem un „copac” la care vrem să ne întoarcem, avem acele evenimente, care ne sunt rămase în suflet ca fiind cel mai puternic interiorizate, așa  încât, atunci când mecanismele de apărare izvorâte din tensiuni ale prezentului ne trimit către proiectarea trecutului, facem apel inevitabil la copilărie.

Atunci când suportul afectiv, empatic și de voință le sunt date copilului sunt premise importante pentru evitarea unui proces abrupt, inconsistent, imprevizibil, capricios și arbitrar în dezvoltarea lui. Rănile copilăriei pot să conducă spre o stimă de sine scăzută, iar sentimentul propriei valori să fie profund afectat.

Îmi simt sufletul împlinit când delfinașii mei decorează atmosfera cu zâmbetele lor, iar postările de aici s-ar vrea mărturii peste timpul transformat în curcubeu al unei copilării frumoase. Sper ca și ceea ce au petrecut la școală să le fi adus un suport pentru devenirea lor, iar alături de părinți să aibă acea constelație în care îti poți căuta zborurile, încercările, poate chiar frustrările care te-au învățat să reclădești iar și iar.

Momente timpurii de colecție:

În curtea școlii, în clasa I – iunie 2012

Activitate la biblioteca școlii (Concurs de recitari/nov. 2012- participanti: Paraschiv Paul, Benim Maria, Stănuca Matei și câștigatori: Magiru Alexia și Dragostin David)

Concursul de aerobic – locul III Festivalul scolar al sportului aerobic, organizat de Inspectoratul Școlar al Municipiului București ( Participante: Rădulescu Ana, Anghelescu Alexia, Istrate Patricia, Ion Teodora, Benim Maria, Nedelea Ioana, Postolea Daria, prof. coordonator Mitrache Iuliana)

Săptămâna altfel – la Mall Vitan

Validare emoțională (2) – tipare eficiente de comunicare


Lipsa de complianţă a elevilor este una dintre cele mai frustrante şi costisitoare ca timp probleme de comportament cu care cadrele didactice trebuie să se lupte zilnic. Tipul de reacţie a cadrului didactic conduce la intensificarea sau diminuarea comportamentelor agresive ale elevilor.

Exemplu de interacțiune :
Dan este elev în clasa a V­‐a, are rezultate bune la învăţătură. George, colegul său, în timpul pauzei, aleargă pe culoarul dintre bănci, îndreptându‐se spre uşă. Când trece prin dreptul băncii lui Dan, George îl împinge din calea lui. Dan aleargă după el şi îi trage un pumn.

Cum interpretează adultul comportamentul copilului?

Reacţia cadrului didactic faţa de comportamentul celor doi elevi este determinată de modul în care el percepe şi interpretează reacţiile lor. În acest caz, modul în care Dan şi George se comportă este văzut ca un semn de „proastă creştere şi lipsă de educaţie”. Acest tip de interpretare adesea determină un răspuns agresiv din partea cadrului didactic.

Răspunsul agresiv al cadrului didactic la situaţia în care sunt implicaţi cei doi elevi este o reacţie la propria sa emoţie. Cadrul didactic se simte furios şi are un comportament care îl ajută să îşi elimine disconfortul personal.

Un alt mod de interpretare a acestui comportament este: „…copiii se mai împing uneori…aşa sunt toţi copiii, ei se bat, ei se împacă”.

Deseori, reacţiile agresive în forme mai uşoare de tipul împinsului sau bruscării sunt considerate ca fiind tipuri comune de interacţiune specifice tuturor copiilor. Aşa se explică că de cele mai multe ori, ele trec neobservate, considerându‐se că fac parte dintr‐un aşa­‐numit obişnuit pedagogic de fiecare zi. În realitate, aceste forme uşoare reprezintă stadiile incipiente ale formelor mai grave de tipul violenţei fizice.

Cum poate să răspundă cadrul didactic în acord cu obiectivele de învăţare?

1. Observă şi numeşte emoţia identificată:  „Observ că eşti trist”;
2. Relaţionează emoţia cu contextul: „Ce s-­a întâmplat?”;
3. Sumarizează informaţia primită:„ Înţeleg că eşti trist pentru că Dan te­‐a lovit”;
4. Încurajează exprimarea emoţională: „Spune‐i lui Dan cum te simţi pentru că te-­a lovit”;
5. Se raportează la experinţa celuilalt copil şi schimbă perspectiva pentru a identifica consecinţele emoţionale ale comportamentului lui: „Înţeleg că l-­ai lovit pe George”;
6. Sprijină înţelegerea consecinţelor propriilor comportamente asupra celuilalt elev: „Într-­o situaţie similară când cineva te‐a împins, tu cum te­‐ai simţit?”,„Într-­o situaţie similară când cineva te-­a lovit, tu cum te­‐ai simţit?”;
7. Face apel la regulă: „Regula este să spui în cuvinte cum te simţi atunci când eşti furios”;„Regula este să să spui în cuvinte celuilalt să îţi facă loc să treci”;
8. Aplică consecinţa logică pentru încălcarea regulii (se sancţionează comportamentul şi nu emoţia elevilor):„Pentru că ai lovit acum vei sta 3 minute la locul de liniştire sau ai pierdut 1 leu din banii de buzunar (vor intra la fondul clasei)”;

Validarea emoţiilor celor doi elevi şi  identificarea unor modalităţi adecvate de exprimare

– George, este firesc să fii nerăbdător să ieşi în pauză dar ce poţi face diferit data viitoare când te vei grăbi şi un coleg îţi va sta în cale?
Solicit în cuvinte că vreau să trec.Spun „scuze a fost din greşeală”, în cazul în care îl lovesc;
– Dan, este normal să fii furios, dar cum poţi să exprimi această emoţie altfel?
Spun în cuvinte cum mă simt.

Comportamentele noaste au o serie de consecinţe sociale şi emoţionale. Elevii sunt sprijiniţi să cunoască care sunt consecinţele emoţionale şi sociale ale comportamentelor lor (cum se simt ceilalţi când noi ne comportăm într­‐un anume fel, care sunt costurile pe temen lung şi scurt al modului în care ne comportăm cu ceilalţi).

Bibliografie: Suportul de curs al Modului de psihologie din cadrul cursului Competențe în comunicare – Performanță în educație, Sorina Petrică, Mugur Ciumăgeanu

Mulțumiri trainerilor , Oana Niculae și Gaspar Gyorgy, care au adus plus valoare acestui modul, construind scări pentru dezvoltarea unor tipare eficiente de comunicare. Participarea mea la curs….aici!