Crazy Stories in the City


60 de minute: să nu închizi ochii! Irisul tău descoperit va putea vedea cum se naște povestea!

Așteptări: un spectacol de teatru, care să fie clasica transpunere în scenă a unei lumi fantastice în care personajele vorbesc și se desfășoară după un scenariu cunoscut sau cel mult adaptat la modernismul acceptat de copii;

Am fost acolo:Teatrul foarte mic, unde scena se prelungește cu locul unde stau spectatorii și unde trăiești sentimentul că ești parte din spectacol;

Crazy Stories: înainte de a păși în sala teatrului, am transmis copiilor puțină aromă de praf magic: le-am spus că odată ce pun piciorul dincolo de prag se vor trezi într-un tărâm neîngrădit și că vor putea simți fantezia jucându-se chiar în fața lor. Și am pășit…

… in the City! A fost de-a dreptul o ieșire din normalitate: nu știu nici acum dacă m-a învăluit și pe mine magia, dar vă pot spune că am trăit o oră de NEVORBĂ înfundată în dans, muzică, mimică, tradiții, joc popular și mai ales urme de poveste creionată în simboluri.

„Suntem pe tărâmul basmelor, dar desfăşurarea epică a acestor poveşti nu mai e esenţială, e doar un pretext pentru un spectacol non-verbal în care întâmplările devin imprevizibile, miraculoase, paradoxale.
Personajele nu sunt doar simpli oameni, ci fiinţe fantastice, animale supranaturale ce poartă cu ele binele şi răul.”

Cu totul aparte!

Cum aș putea să vă povestesc în cuvinte nespusele stări?! Nu m-a impresionat atât basmul, cât decorul lipsit de orice element! Totul a fost transmis prin grimasele feței, prin unduirile corpului, prin jocul picioarelor, prin gesturile sugestive, prin simbolurile redate de limbajul non-verbal.

Actorii nu au emis nicio replică verbală, copiii au fost nevoiți să decodifice sensurile. Au descoperit astfel fragmente din poveștile cunoscute: „Ursul păcălit de vulpe”, „Albă – ca – Zăpada”, „Prâslea cel voinic și merele de aur”. Alături de părinții care ne-au însoțit, ne-am distrat cu adevărat liber, iar la final, toți spectatorii au fost chemați pe scenă într-o horă a comuniunii sufletești.

Ne-am lăsat purtați de minunații actori savurând unul dintre cele mai interesante spectacole pentru copii, în care cuvântul a fost înlocuit admirabil cu întâmplări imprevizibile, miraculoase, paradoxale.

Crazy Stories in the City  este un eveniment, în urma căruia personajele care au fost supuse la tot felul de probe inițiatice, au învins, au fost răsplătite și au trăit până la adânci bătrâneți! Chiar dacă elevii mei nu au înțeles toate finețurile cuprinse de ochiul normalității, au avut ocazia să adere la întrebări, la curiozități și de ce nu, la ochiul minții!

Admirabil spectacol prin scenografie, scenariu și regie, desăvârșiți actori, care au transmis povestea ruptă și dansată din sufletul lor!

A fost o ieșire inspirată și în același timp un cadou pentru elevi cu ocazia Zilei copilului. La mulți ani, dragii mei dragi! Fie-vă copilăria neatinsă de vârstă, iar zborul vostru să fie deasupra norilor, acolo unde soarele vă aduce înălțimea de gânduri și de trăiri! Dragi părinți, să vă fie micuții sănătoși și la suflet frumoși, să vă bucurați de cât mai multe începuturi de zi cu zâmbet!

DSCN2028 DSCN2031 DSCN2034 DSCN2036 DSCN2037 DSCN2049 DSCN2054 DSCN2066 DSCN2067

DSCN2061 DSCN2052DSCN2085

Anunțuri

Florile – fidelități poleite cu sincerități


Dragostea- concept stratificat, dezbătut, trăit, mințit, alintat, adus ca motiv de zboruri săgetate sau de planări euforice. Ne înalță, ne coboară…dar când devine statornicie?! Știu: când se metamorfozează în durere, căci atunci este dureros de sinceră sau când este în extaz, pentru că atunci este divină! Dacă îți vei așeza balerinii vieții pe sârma dintre ele, vei cunoaște echilibrul. Adevărata dragoste va pendula, dar nu va cădea căci ea va privi mereu azurul și va ignora hăul. Până la urmă se va transforma, dar niciodată la fel!

*

Verdict: cea mai sinceră dragoste este aceea a unui copil!

Ei, copiii, aduc cu fețișoarele lor vesele toată cuprinderea inocenței fără a aștepta dovezi. Îți întorc tristețile ca pe niște file, cu degetele lor fine și te îndeamnă să vezi frumusețea vieții, așa cum doar ei știu să o descopere. Îmbrățișările lor nu sunt alterate de gânduri egoiste, iar gesturile de afecțiune sunt transfer de energie pură.

Ce ar putea să rămână după curgerea generațiilor? O veșnică tinerețe marcată în riduri adânci, o veșnică recunoștință ce se va topi pe genele lăsate ale anilor și un suflet –  rețea de vieți inocente. Când dezamăgirile mă usucă încetul cu încetul, când îmi este mai greu, germinez în muguri de flori – fidelități poleite cu sincerități, primind buchetele lor nemuritoare. Doar în brațele copiilor de flori îmi regăsesc interiorul lipit, după ce crăpături de ipocrizii îmi năucesc sinceritatea sentimentelor. Mă las îmbrățișării voastre, copii vlăstari!

IMG_0114 IMG_0119 IMG_0125 IMG_0138 IMG_0112 IMG_0113

IMG_0149 IMG_0143 IMG_0148

Așa a fost începutul, zâmbitor în armură de speranță!

Acum se apropie un alt final! Vă aștept să-mi fiți alături pe 16 iunie 2013, ora 10:10, la Mall Vitan, în sala de cinema, pentru serbarea de premiere a micuților care și-au desăvârșit încă un inel în copacul vieții lor!

Între noi – o urmă de cretă


Trasăm, încadrăm, apoi mărginim!

Trasăm direcții de repere didactice: scriem, citim, explicăm, exersăm, completăm, conceputalizăm etc. Absolut necesare, de altfel!

Încadrăm comportamente, situații, ne încadrăm sentimentele, ne încadrăm pe noi și pe copii în norme și reguli. Cele morale, absolut necesare, de altfel!

Mărginim căutarea, zborul și fantezia; mărginim metafora în cuvinte strâmbe, înnodăm epitetul în ghem de ață monotonă și vrem comparații statice și aglomerate în programe depășite.

Un singur lucru ne desparte de copii: o urmă de cretă! Să-i dăm micuțului o bucățică din albul măcinat de dorința de scriere și va clădi o lume! Pânză țesută cu ochiuri de gânduri, grilaje din flori căutătoare de soare, leagăne din animale dansante…uite, câte vise!

Toate de la urma de cretă lăsată pe hainele mele, pe catedra mea, pe geantă, pe mânerul de la dulap…of! am să strâng toate urmele și am să fac o cretă mare, mare, cu care copiii vor desena în cuvinte explozia de idei. Iată ce au trasat, încadrat,mărginit:

Imagine0460 Imagine0261 Imagine0132

Jocul de rol – Tehnici de comunicare în grup

Faza II

C1: Completează în gândul tău fraza „Dacă aş fi un animal aş fi …” (restul consemnelor merg ca în faza I, înlocuind culoare cu animal)

Elevii s-au grupat astfel:
– PĂSĂRI ( 4 fete ) – 3 flamingo și un uliu
Au făcut această alegere deoarece pasărea doarme într-un picior și pentru că este roz. Consideră că ajută oamenii mâncând insectele dăunătoare.Uliul a fost ales deoarece poate să zboare.
– DELFIN (o elevă ): „Mie îmi place să fiu delfin pentru că pot să stau tot timpul în apă și pentru că sunt blând. Eu ajut pentru înfrumusețarea acvariului.”
– MAMIFERE :
– PISICA ( 6 fete și un băiat ): Au făcut această alegere pentru că: este un animal drăguț, se alinta mereu, este foarte pufoasă, când este mică este adorabilă, are pernițe moi. Pot fi și bune , dar și rele atunci când zgârie. Ajută omul deoarece vânează șoareci, dar și pentru că îi poate face fericiți.
– LEUL (3 băieți) : Au ales să fie lei, deoarece acesta este regele animalelor, mănâncă multe animale și dă exemplu de curaj.
– ALTE ANIMALE: tigru ( deoarece dungile îl ajută să se camufleze), urs ( deoarece este carnivor,omoară lupii), puma (deoarece nu se aude când merge, este foarte rapid și are pielea frumoasă), iepure (pentru că a avut acasă și s-a atașat de el ), ghepard (pentru că este cel mai rapid animal), pantera (pentru că este animal de pradă), câine (pentru că este animalul credincios al omului).

Discuţie finală în plen:

C1: Ce aţi simţit în rolurile pe care le-aţi avut?
„ Mă joc mereu cu animale de pluș, dar acum parcă am devenit unul adevărat. M-am simțit cu adevărat liber ca și animalul sălbatic. M-am simțit puternic și parcă nimic nu-mi stătea în cale. Pentru că am fost animale de casă ne-am simțit ocrotite și alintate. Ne-am bucurat să jucăm aceste roluri.”

C2: Ce aţi aflat despre voi?
„Că sunt la fel de puternic ca și alte…animale.”

C3: Cum se leagă ceea ce aţi aflat acum cu experienţa voastră anterioară?
„Câteva lucruri spuse despre animale le–am aflat acum, altele le știam deja.”

C4: Ce aţi aflat interesant despre colegii din grup?
„ Am aflat că o colegă nu mai are acasă iepurașul și suferă din cauza aceasta. Eu am aflat că un băiat din echipă are acasă multe cărți despre animale.”

C5: Ce alte impresii aţi avut în timpul desfăşurării activităţii?
„E plăcut să vorbim despre animale, poate spunem și curiozități.
M-am simțit bine pentru că toți copiii erau încântați de joc”.

Faza III
C1: Completează în gândul tău fraza: „Dacă aş fi un obiect aş fi …”
(Restul consemnelor ca în faza I, înlocuind culoare cu obiect)

Elevii s-au transpus în rolul unui obiect :
– ceas: „eu ajut oamenii să vadă cât este ora. Aș putea să mă îmbrac în haine”;
– cuier: „aș putea să mă vopsesc și pot ține hainele”;
– perna: „copiii pot dormi relaxați pe ea; are multe modele și desene interesante și ajută oamenii când sunt bolnavi”;
– calculator: „să se joace copiii și să caute curiozități”;
– mingea: „ cu ea copiii se joacă”;
– patine: „ pot patina liber”;
– păpușa: „ face fericiți oamenii; aș putea să cânt și să dansez; nu are pauză – se joacă mereu”
– urs de pluș: „se joacă copiii cu mine, îi fac să râdă”;
– minge de baschet: „mă bat, iar apoi mă arunc în coș” ;
– mașina: „ca să prind 900 la ora; pot să transport oameni; dar fumul pe care-l elimin dăunează mediului”
– tesla : „am trei funcții: tai lemnele, scot cuie, pot să bat cuie”;
– penar: „cu mine merg elevii la școală; își pot căra cu mine rechizite”;
– cartea: „aș putea să fac oamenii mai deștepți decât sunt, din ea înveți mai multe decât știi”;

Discuție finală în plen:

C1: Ce aţi simţit în rolurile pe care le-aţi avut?
„ A fost și de data aceasta distractiv.”

C2: Ce aţi aflat despre voi?
„Că pot fi un lucru necesar oamenilor. Că-mi pot imagina lucruri interesante pornind de la un obiect. Că sunt printre puținii copii care s-au gândit la școală.”

C3: Cum se leagă ceea ce aţi aflat acum cu experienţa voastră anterioară?
„Am auzit astăzi despre teslă, pană acum nu stiam de acest obiect.”

C4: Ce aţi aflat interesant despre colegii din grup?
„Am rămas surprins că un coleg s-a gândit la tâmplărie, pentru că nu prea se discuta despre meseria aceasta. Am aflat că unii colegi vor să fie mașini, probabil sunt obositi.”

C5: Ce alte impresii aţi avut în timpul desfăşurării activităţii?
„Când ne jucăm suntem relaxați și veseli”.

„Dacă ați fi un animal, ați fi …”

„Dacă ați fi un obiect, ați fi …”

Prindeți! V-am aruncat o bucățică de cretă! Trasați o urmă prin imaginație și răspundeți!

Copiii aud natura gândind și omul foșnind


Imagine0463Esența:

 Ați citit vreodată în ochii copiilor?! Ați văzut cum li se deșiră simțurile?! Ei palpează formele cu atingeri de scântei, adulmecă și cel mai sensibil parfum minunându-se la orice adiere, aud natura gândind și omul foșnind. Câte resurse revărsate în inocența privirii lor!

Copiii au lumea lor și nu o pot comunica așa cum ar dori, dar experiențele de grup le descătușează energiile blocate. Prin experiența concretă trăiesc emoții, transformă informația în fluturi picurați, experimentează activ și deschid un nou ciclu de învățare.

Vă voi prezenta câteva tehnici de comunicare în grup, așa cum le-am aplicat la clasă.

*

JOC DE ROL – “Cine sunt eu …”

Am lucrat cu un grup de 24 de elevi din clasa a II – a (8/9 ani)

FAZA I

C= consemn (sarcină de lucru)

C1: „Completează în gândul tău enunțul pe care îl voi spune imediat.
Dacă aş fi o culoare aş fi …
C2: „ Pe rând, veţi spune ce culoare aţi ales. Fiţi foarte atenţi la ceea ce spun colegii de grup. Începem!”
C3: „ Grupaţi-vă în funcţie de culoarea pe care aţi ales-o şi deveniţi acea culoare”.

Elevii și-au ales culorile: albastru,roșu,violet,portocaliu,galben,verde și roz. Se grupează în funcție de culoarea aleasă.

C4: „ Discutaţi împreună motivele pentru care aţi ales să fiţi acea culoare, ce nuanţă a acelei culori sunteţi, ce resurse credeţi că aveţi în acest rol, ce puteţi face pentru lumea care vă înconjoară.”

C5: „ Alegeţi un purtător de cuvânt al grupului vostru, care vă va prezenta pentru celelalte grupuri.

Elevii care nu au pereche nu par să fie deranjați că nu fac parte dintr-un grup,motivând că–si pot prezenta singuri ideile. Ceilalți copii își votează purtătorii de cuvânt în moduri diferite: prin „Ala, bala…” ; „Foarfeca, hârtie…” sau prin vot direct. Într-un grup (culoarea albastru) un băiat încearcă să-i convingă pe ceilalți că el e cel mai potrivit pentru rolul de reprezentant al echipei . Colegii au acceptat propunerea lui ( se intuiește tipul de lider!)

C6: „ Purtătorii de cuvânt prezintă grupurile. Cei singuri vorbesc în numele lor. Spuneţi motivul/le pentru care aţi devenit acea culoare, ce puteţi face pentru lumea înconjurătoare”.

Grupul culorii VERDE (6 elevi: 2 băieți și 4 fete ):
„Ne-am ales această culoare,deoarece verdele simbolizează natura,îi ajută pe oameni să se învioreze, dar și să se liniștească.” Cele patru fete din grup au spus că sunt nuanțe deschise, iar cei doi băieți su spus că sunt nuanțe închise.

Grupul culorii ROZ ( 6 eleve ):
Rozul le ajută pe fete (domnișoare) să fie moderne. Au ales această culoare deoarece este o culoare regească și pentru că este o culoare deschisă. Când erau mai mici, mamele le-au îmbrăcat în rochii roz. Consideră că în această culoare pot dansa și cânta, se pot juca în voie.

Grupul culorii ROȘU ( 6 elevi: 2 fete si 4 băieți) :
Au ales roșul deoarece arată steagul României, pentru că reprezintă sângele vărsat în luptă. Consideră că este culoarea Creștinătății. Un singur elev se consideră a fi o nuanță deschisă, spunând că-i place să fie vesel. Ceilalți 5 elevi se consideră o nuanță închisă, vișinie.

Grupul culorii ALBASTRU ( 3 băieți) :
Consideră că această culoare reprezintă înțelepciunea. Au ales-o pentru că este o culoare a steagului României. Toți și-au dorit să fie o nuanță deschisă.

Elevii care nu au avut pereche:
culoarea PORTOCALIU ( o elevă ): „Portocaliul îi ajută pe oameni să fie veseli, să se îmbrace în culori calde. Sunt o nuanță deschisă pentru că sunt formată din două culori calde.”
culoarea VIOLET ( o elevă ): „ Violetul îi ajută pe oameni,deoarece îi înviorează.Violetul este o culoare plăcuta, deoarece este deschisă.”
coloarea GALBEN (un elev ): „Îi ajută pe oameni la bogății. Am ales această culoare, deoarece galbenul este soarele. Sunt o nuanță deschisă.”

Discuție finală în plen:

C1: Ce aţi simţit în rolurile pe care le-aţi avut?
„Ne-am simțit foarte bine pentru că putem ieși în evidență, deoarece oamenii au nevoie de noi. Ne place să fim aceste culori fiindcă ne putem juca,putem să fim oriunde și aducem veselie.”

C2: Ce aţi aflat despre voi?
„ Am aflat că avem aceleași preferințe –și eu și colegele.Că-mi pot arăta ideile, iar ceilalți să mi le accepte.”

C3: Cum se leagă ceea ce aţi aflat acum cu experienţa voastră anterioară?
„Știu că fără culori viața nu ar fi la fel de frumoasă, dar după acest joc mi-am dat seama cât de răspândite sunt și câte semnificații pot avea. Fiecare culoare simbolizează ceva.”

C4: Ce aţi aflat interesant despre colegii din grup?
„ Colegii au fost mândrii de alegerea făcută și de faptul că descopereau cât de importantă poate fi o culoare. Am aflat că putem colabora foarte bine. Unii colegi spuneau că și-ar fi ales și altă culoare, că s-au hotărât cu greu la una”.

C5: Ce alte impresii aţi avut în timpul desfăşurării activităţii?
„A fost distractiv.Am avut un sentiment de prietenie, deoarece colegele îmi acceptau ideile. Eu nu m-am simțit bine când nu m-au ales colegii să fiu purtător de cuvânt.”

Voi ce culoare v-ați fi ales? De ce?

Cum să ne purtăm cu personalitățile anxioase


În definitiv, anxietatea este o emoție firească. Cu toții suntem mai mult sau mai puțin anxioși în fața unor situații ce comportă un anumit risc, când dăm un examen, înainte de a lua cuvântul în fața unei adunări etc. Și cum nu este prea plăcut să încerci o emoție precum anxietatea, vom căuta să o ocolim , încât să evităm orice risc: cei anxioși se vor pregăti mai bine pentru examene, își vor pregăti discursul etc. Persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul stării trăite pur și simplu neprezentându-se la examen (pe care îl vor considera prea greu) sau refuzând să-și țină discursul.

Anxietatea generalizată se manifestă prin:

– îngrijorări excesive și nejustificate;

– tulburări ale somnului și a capacității de concentrare;

– o hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ: palpitații, transpirații, bufeuri, nod în gât etc;

– o tensiune musculară: zvâcnituri, contracții dureroase ce dau adesea senzația de oboseală;

– o scrutare hipervigilentă a ceea ce este împrejur: senzația de a fi permanent la pândă, iritabilitate.

Sindromul anxios generalizat este o maladie, în adevăratul sens al cuvântului, o maladie ce necesită un tratament.

CUM SĂ NE PURTĂM CU PERSOANELE ANXIOASE?

Recomandări:

a) Să le inspirați încredere

Pentru personalitatea anxioasă lumea este ca o mașinărie uriașă în care fiecare piesă te poate „lăsa” oricând, producând astfel o pană. Dacă-i dați impresia că nu dumneavoastră veți pricinui această pană, anxiosul vă va vorbi mai puțin de neliniștea sa, ceea ce face ca relațiile cu el să fie mai bune.

Patronul meu, treizeci și opt de ani, este agent tehnico-comercial în informatică. Și este un mare anxios. Se străduiește să prevadă totul, vrea să se convingă că totul se desfășoară așa cum trebuie.Când unul dintre noi trebuie trebuie să se deplaseze la un client, într-o delegație de câteva zile, întotdeauna R. mai stabilește o întrunire chiar înaintea plecării, pentru a vedea dacă suntem îndeajuns de pregătiți. De regulă, această ședință suplimentară irită destui colegi, care consideră că nu este necesar să fie ținuți de mână. Aceștia se împotrivesc, nu își găsesc timp liber pentru a fixa întâlnirea sau sosesc cu întârziere.

Eu adopt altă tactică: fac în scris o dare de seamă a programului meu și i-o explic. El face câteva observații, dar fiind liniștit acum, scurtează ședința.I-am câștigat încrederea și ultima delegație mi-a confirmat-o: ne osteneam să fixăm acea întrunire de ultim moment  și în cele din urmă mi-a spus: Bine, n-o să ne stresăm pentru asta, pesemne că sunteți pregătiți și nu mai este cazul să ne vedem. „

Subiectul a știut să facă față situației într-un mod mai degrabă activ, decât să se opună șefului în felul colegilor săi, care au avut comportamente vădit pasiv-agresive. Dar poate că aceștia din urmă au avut părinți anxioși și sâcâitori și retrăiesc, fără să conștientizeze, un conflict din copilărie.

b) Să le ajutați să relativizeze

Cu prima ocazie în care un anxios vă spune:”Cu aglomerația asta, în mod sigur o să pierdem trenul!”, răspundeți-i: „Bine, să zicem că-l pierdem. Ar fi chiar așa grav? Și ce-am putea face în cazul acesta?”

Făcându-l să se concentreze asupra  consecințelor reale ale faptului de a întârzia și asupra posibilelor soluții (să luați trenul următor, să-i anunțați pe cei care vă așteaptă), îl veți ajuta să se detașeze și să-și reducă din anxietate.

c) Să practicați un umor binevoitor

Anxioșii sunt enervanți, este drept. Mai cu seamă când este vorba de părinți, bine intenționați desigur, dar care își exasperează copiii, tot cerându-le să fie atenți. Și atunci este teribil de tentant să-i ironizezi.

„Eram la facultate în alt oraș, povestește Damien (douăzeci și șapte de ani) și mama îmi telefona des. Numai că nu se putea abține să nu mă piseze cu întrebări de genul: ” Mănânci îndeajuns? Sper că nu te culci prea târziu! Ți-ai plătit chiria?” Aveam douăzeci de ani, voiam să fiu liber și toate întrebările astea mă exasperau.

La un moment dat am început să-i răspund cu o ironie pe care aș fi vrut-o descurajantă: ” Nu, mamă, de o săptămână nu mai mănânc deloc. N-am să dorm noaptea anul acesta.” Rezultatul n-a fost tocmai strălucit, mama se înfuria, pendula între angoasă și lacrimi, făcându-mă să cred că sunt un ingrat.

Mi-au trebuit ani ca să ajung să nu mai iau în tragic toate acestea și cred ca și mama a făcut unele progrese. Acum când mă întreabă „Te-ai gândit la…”, îi răspund zâmbind: „Cu siguranță că nu pe cât te-ai gândit tu, mamă” și atunci se schimbă subiectul.”

d) Să le recomandați să se trateze

În ziua de azi există de o gamă de procedee de la cele mai simple la cele mai complexe, pentru a veni în sprijinul celor anxioși. Progresul subiectului anxios va înregistra trei mari etape:

– depistarea acelor gânduri asociate cel mai adesea stării sale; i se va cere să-și noteze discursul interior (de exemplu: „Dacă nu termin raportul acesta la timp este dezastru!”);

– să-și elaboreze un discurs interior alternativ menit să-i relativizeze gândurile anxioase spontane ( de exemplu: „Ar fi bine să termin la timp raportul acesta, dar dacă nu o să reușesc, pot să mai cer un răgaz”);

– să-și discute principalele convingeri anxioase despre lume și viață – și aceasta este cea mai delicată fază a terapiei – pentru a le putea repune în discuție. Terapeutul nu contrazice și nici nu-i recomandă subiectului un anumit tip de gândire, ci îl ajută să-și reconsidere convingerile. ( În exempul dat, principala convingere pusă în joc poate fi: „Vei fi concediat dacă nu-ți faci datoria ireproșabil.”)

CE ESTE NERECOMANDABIL? …va urma!

Bibliografie: “Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile”, autori Francois Lelord și Christophe Andre, Editura Trei