Îngrijorări „statistice”!


„Statisticile privind educația din România realizate în anul 2011 ne avertizează despre scăderea înregistrată în cazul personalului didactic de aproximativ 14.369 persoane față de 2010, despre reducerea populației în vârsta de școlarizare (3-23 ani) cu peste 800.000 persoane, despre rata de participare a adulților la educație și formare continuă care este de 1,3%, situând România pe ultimul loc între țările europene la acest indicator.”

Domnilor guvernanți, sunteți îngrijorați? Vă bazați tot pe singura energie viabilă existentă pentru resursa umană: pasiunea și dăruirea pentru profesie?! Doriți calitate? Cu ce motivație? Ce spuneți despre finanțarea sistemului de învățământ ?

Ne aude cineva?

A sunat clopoțelul…mă întorc la clasă! Copii, vă iubesc!

13 gânduri despre &8222;Îngrijorări „statistice”!&8221;

  1. @ Buna ziua !
    Nu, guvernantii nu au fost si nu sunt igrijorati
    de soarta EDUCATIEI din ROMANIA !
    Daca ar fi fost , s-ar fi vazut in procentul din PIB alocat EDUCATIEI !
    EI, guvernantii sunt interesati cum sa-si imparta intre ei banul public !!!
    Su cum ” pestele de la cap se impute ” , chiar si presedintele Basescu a contribuit prin afirmatii iresponsabile
    ” SCOALA ROMANEASCA SCOATE TAMPITI ”
    la situatia dezastruoasa prezenta din INVATAMANT si la abandonul scolar ajuns la acea cifra ( 800.000 ) ingrozitoare !!!
    Am fost invitat de niste prieteni ” la un gratar de batal ” intr-un sat riveran DUNARII batrane si am vazut o multime de copii pe la ora 10-11 harjonindu-se pe malul fluviului in loc sa fie la scoala !
    L-am intreba pe unul dintre prieteni:
    – Copiii acestia nu trebuiau sa fie la scoala ?
    la care mi-a raspuns :
    – La ce sa mai mearga daca Basescu a spus
    ” scoala romaneasca scoate tampiti ” ???
    Weekend placut !
    Cu stima,
    Aliosa.

  2. Vă mulțumesc amândurora pentru comentarii și vă spun sincer că uneori mă cuprinde o tristețe grea! Mass- media arată aproape numai problemele din învățământ, de aceea am crezut că este bine să le dau copiilor și părinților o permanentă oglindă pozitivă, să putem merge mai departe privind latura bună din noi.
    Totuși, mă confrunt cu multe probleme și simt ca viitorul învățământului este încorsetat și involutiv. Mă doare! Am și eu din când în când defulări, dar știu că de mine depinde relația cu elevii mei, așa că încerc să-mi mențin optimismul și speranța!

  3. nespusdemult zice:

    Japonezii au avut o strategie, si-au dorit progres si au investit in educatie. Dintr-o tara aproape feudala au devenit un model.
    Pe de alta parte, desi scoala se tot reformeaza, educatia parca pleaca de la zero mai mereu. Discrepanta mare intre ce se invata la scoala si nevoile reale se adanceste de la an la an.

    • Ați punctat elemente cheie: strategie,reformă, discrepanță!
      La începutul fiecărui an școlar suntem anunțați de strategiile cuprinse in Ordin de Ministru, venit de multe ori cu mult înaintea metodologiei de aplicare. Se dorește reformă, dar încă lucrăm după programe învechite. Există discrepanțe între cererea pieței de muncă și oferta educațională existentă. Se desființează posturi, iar studenții nu sunt atrași de îmbrățișarea profesiei de cadru didactic, decât ca o ultimă opțiune. Ce ar fi de făcut? Opinie publică activă?!
      Probabil ne vom sprijini pe dramul de înțelepciune ca „omul să sființească locul!”

      • nespusdemult zice:

        Ca in multe alte domenii, speranta nu vine de la sistem ci de la cei care peste incertitudini si isi fac cu pasiune meseria!
        De educatie ar trebuie sa ne pese tuturor! E problema noasta si nu a altora!

        • Salut cu apreciere concluzia dumneavoastra! Educatia trebuie sa existe si dincolo de scoala, chiar daca este una nonformala, iar implicarea trebuie sa ne responsabilizeze pe toti. Va multumesc si va doresc toate cele bune!

    • Iulia Stanuca zice:

      Nu mi-a venit sa cred cand tatal meu mi-a povestit ca, lucrand cu un grup de japonezi, a observat un fapt care l-a pus pe ganduri: masina japonezilor (un microbuz cu 10 locuri) transporta cate un japonez de la punctul de lucru catre destinatie (hotelul unde erau cazati). Intreband care era „mecanismul” i s-a raspuns ca, in cazul unui accident, pierderea umana era minima.
      Iata de ce s-au dezvoltat japonezii! Nu numai prin munca, ci pretuind cea mai valoroasa resursa:OMUL!

  4. Iulia Stanuca zice:

    Eu cred ca nimeni nu are vreun interes sa fie oamenii educati… si nici sanatosi!
    Cele mai importante domenii sunt supuse numeroaselor transformari si presiunilor mediatice (TOATE cadrele didactice sunt prost pregatite si batause si TOATE cadrele sanitare sunt prost pregatite si spagare). Asadar, respectul s-a diminuat, populatia “civilizata” a luat amploare, iar noi, Doamna, ramanem cu pasiunea! La sufletele noastre nu priveste nimeni, iar daca se intampla sa dai gres o data… s-a sters cu buretele tot ce ai facut bun! Numai la ei se iarta greselile fata de noi, “plebea”.
    Si pe mine ma doare! Vad cu cat drag incercati sa faceti lucruri bune pentru copii si stiu de cate piedici aveti parte! Stiu cate va asumati pentru a le bucura sufletelele!
    Si pentru asta va multumesc!

    • Simtiti ca bucuria vine din lucrurile mici, pe care noi ni le valorizam bucurandu-ne de zambete si de gesturi calde. Am vrea sa se vada asta, dar ceea ce facem la nivel de individ e mult mai pretios. A trecut vremea cand mai asteptam ceva „de sus”, pentru ca mai mult ne creste inima urcand inaltimile propriei fiinte.
      Va sunt recunoscatoare pentru ceea ce sunteti in clasa noastra si in viata mea!

  5. Iulia Stanuca zice:

    Si eu sunt recunoscatoare, Doamna!
    Sunt recunoscatoare ca va am ca sprijin in educatia copilului meu!
    Sunt recunoscatoare ca va am alaturi in momente de “criza educationala”, pentru ca stiti sa punctati nevoile unui copil si „scaparile” unui parinte!
    Sunt recunoscatoare ca-mi pot exprima opiniile pentru a fi cunoscute de cei ce vor sa stie si parerea mea!
    Sunt recunoscatoare, Doamna, pentru cuvintele Dvs. si pentru bucuria si caldura cu care ne alintati sufletele!
    Si, nu in ultimul rand, sunt recunoscatoare pentru oamenii minunati pe care i-am descoperit in clasa noastra!

    Cu recunostinta,
    Iulia Stanuca

    • Sa nu credeti ca este unidirectional! Si eu, la randul meu, am de invatat sau de modificat atitudini reglandu-ma in functie de feedback-ul primit de la dumneavoastra, parintii. Ma motivati determinandu-ma sa schimb cate ceva sau sa aduc completari demersului meu.
      Va multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s