Cum să ne purtăm cu personalitățile anxioase


În definitiv, anxietatea este o emoție firească. Cu toții suntem mai mult sau mai puțin anxioși în fața unor situații ce comportă un anumit risc, când dăm un examen, înainte de a lua cuvântul în fața unei adunări etc. Și cum nu este prea plăcut să încerci o emoție precum anxietatea, vom căuta să o ocolim , încât să evităm orice risc: cei anxioși se vor pregăti mai bine pentru examene, își vor pregăti discursul etc. Persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul stării trăite pur și simplu neprezentându-se la examen (pe care îl vor considera prea greu) sau refuzând să-și țină discursul.

Anxietatea generalizată se manifestă prin:

– îngrijorări excesive și nejustificate;

– tulburări ale somnului și a capacității de concentrare;

– o hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ: palpitații, transpirații, bufeuri, nod în gât etc;

– o tensiune musculară: zvâcnituri, contracții dureroase ce dau adesea senzația de oboseală;

– o scrutare hipervigilentă a ceea ce este împrejur: senzația de a fi permanent la pândă, iritabilitate.

Sindromul anxios generalizat este o maladie, în adevăratul sens al cuvântului, o maladie ce necesită un tratament.

CUM SĂ NE PURTĂM CU PERSOANELE ANXIOASE?

Recomandări:

a) Să le inspirați încredere

Pentru personalitatea anxioasă lumea este ca o mașinărie uriașă în care fiecare piesă te poate „lăsa” oricând, producând astfel o pană. Dacă-i dați impresia că nu dumneavoastră veți pricinui această pană, anxiosul vă va vorbi mai puțin de neliniștea sa, ceea ce face ca relațiile cu el să fie mai bune.

Patronul meu, treizeci și opt de ani, este agent tehnico-comercial în informatică. Și este un mare anxios. Se străduiește să prevadă totul, vrea să se convingă că totul se desfășoară așa cum trebuie.Când unul dintre noi trebuie trebuie să se deplaseze la un client, într-o delegație de câteva zile, întotdeauna R. mai stabilește o întrunire chiar înaintea plecării, pentru a vedea dacă suntem îndeajuns de pregătiți. De regulă, această ședință suplimentară irită destui colegi, care consideră că nu este necesar să fie ținuți de mână. Aceștia se împotrivesc, nu își găsesc timp liber pentru a fixa întâlnirea sau sosesc cu întârziere.

Eu adopt altă tactică: fac în scris o dare de seamă a programului meu și i-o explic. El face câteva observații, dar fiind liniștit acum, scurtează ședința.I-am câștigat încrederea și ultima delegație mi-a confirmat-o: ne osteneam să fixăm acea întrunire de ultim moment  și în cele din urmă mi-a spus: Bine, n-o să ne stresăm pentru asta, pesemne că sunteți pregătiți și nu mai este cazul să ne vedem. „

Subiectul a știut să facă față situației într-un mod mai degrabă activ, decât să se opună șefului în felul colegilor săi, care au avut comportamente vădit pasiv-agresive. Dar poate că aceștia din urmă au avut părinți anxioși și sâcâitori și retrăiesc, fără să conștientizeze, un conflict din copilărie.

b) Să le ajutați să relativizeze

Cu prima ocazie în care un anxios vă spune:”Cu aglomerația asta, în mod sigur o să pierdem trenul!”, răspundeți-i: „Bine, să zicem că-l pierdem. Ar fi chiar așa grav? Și ce-am putea face în cazul acesta?”

Făcându-l să se concentreze asupra  consecințelor reale ale faptului de a întârzia și asupra posibilelor soluții (să luați trenul următor, să-i anunțați pe cei care vă așteaptă), îl veți ajuta să se detașeze și să-și reducă din anxietate.

c) Să practicați un umor binevoitor

Anxioșii sunt enervanți, este drept. Mai cu seamă când este vorba de părinți, bine intenționați desigur, dar care își exasperează copiii, tot cerându-le să fie atenți. Și atunci este teribil de tentant să-i ironizezi.

„Eram la facultate în alt oraș, povestește Damien (douăzeci și șapte de ani) și mama îmi telefona des. Numai că nu se putea abține să nu mă piseze cu întrebări de genul: ” Mănânci îndeajuns? Sper că nu te culci prea târziu! Ți-ai plătit chiria?” Aveam douăzeci de ani, voiam să fiu liber și toate întrebările astea mă exasperau.

La un moment dat am început să-i răspund cu o ironie pe care aș fi vrut-o descurajantă: ” Nu, mamă, de o săptămână nu mai mănânc deloc. N-am să dorm noaptea anul acesta.” Rezultatul n-a fost tocmai strălucit, mama se înfuria, pendula între angoasă și lacrimi, făcându-mă să cred că sunt un ingrat.

Mi-au trebuit ani ca să ajung să nu mai iau în tragic toate acestea și cred ca și mama a făcut unele progrese. Acum când mă întreabă „Te-ai gândit la…”, îi răspund zâmbind: „Cu siguranță că nu pe cât te-ai gândit tu, mamă” și atunci se schimbă subiectul.”

d) Să le recomandați să se trateze

În ziua de azi există de o gamă de procedee de la cele mai simple la cele mai complexe, pentru a veni în sprijinul celor anxioși. Progresul subiectului anxios va înregistra trei mari etape:

– depistarea acelor gânduri asociate cel mai adesea stării sale; i se va cere să-și noteze discursul interior (de exemplu: „Dacă nu termin raportul acesta la timp este dezastru!”);

– să-și elaboreze un discurs interior alternativ menit să-i relativizeze gândurile anxioase spontane ( de exemplu: „Ar fi bine să termin la timp raportul acesta, dar dacă nu o să reușesc, pot să mai cer un răgaz”);

– să-și discute principalele convingeri anxioase despre lume și viață – și aceasta este cea mai delicată fază a terapiei – pentru a le putea repune în discuție. Terapeutul nu contrazice și nici nu-i recomandă subiectului un anumit tip de gândire, ci îl ajută să-și reconsidere convingerile. ( În exempul dat, principala convingere pusă în joc poate fi: „Vei fi concediat dacă nu-ți faci datoria ireproșabil.”)

CE ESTE NERECOMANDABIL? …va urma!

Bibliografie: “Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile”, autori Francois Lelord și Christophe Andre, Editura Trei

7 thoughts on “Cum să ne purtăm cu personalitățile anxioase

  1. @ Buna ziua !
    Anxietatea este o maladie destul de raspandita
    in zilele noastre mai ales in randul tinerilor .
    Persoanele anxioase au darul de a le inocula si celor cu care intra in contact
    aceasta enervanta maladie .
    Cel mai bine este sa te feresti de astfel de persoane .
    Anxietatea se poate trata inclusiv cu
    PROPOLIS :
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/05/19/
    O saptamana plina de impliniri !
    Aliosa.

    • Bun venit, domnule Aliosa!
      Realitatea afirma ca traim alaturi de oameni care isi duc cu greu povara anxietatii. Poate parintii,colegii sau sefii,asa incat nu-i putem evita. Ideal este sa intelegem ca exista demersuri prin care putem sa-i ajutam sau pur si simplu sa intelegem cum sa convietuim mai bine.
      S-au scris tratate intregi despre anxietate si inca este o tema actuala. sper ca din ceea ce am prezentat sa va ajute macar ca si nivel de acceptare ca sta si in grija noastra sa ne schimbam perceptia despre aceasta realitate.

      V-am citit articolul despre propolis, va felicit pentru documentarea riguroasa si va multumesc pentru prezentarea acestuia.
      Va doresc si eu numai zile senine!
      Camelia

  2. @ Buna dimineata !
    De ziua Sfintilor Mari Imparati
    CONSTANTIN si mama sa ELENA,
    un sincer
    LA MULTI ANI
    elevilor, cadrelor didactice , rudelor si prietenilor
    ce poarta numele sfintilor !

    Multumesc pentru citirea articolului despre
    PROPOLIS !
    Cu stima,
    Aliosa.

    • Multumim, domnule Aliosa, pentru toate gandurile impartasite!

      Ma alatur urarilor dumneavoastra si le doresc si eu tuturor celor care isi serbeaza ziua numelui, ca Ziua Sfanta sa le aduca primenirea sufleteasca si senin in ganduri! La multi ani!

  3. maricica spune:

    Vreau sa va marturisesc faptul ca la ultimele conferinte de psihiatrie si psihologie s-a tras un mare semn de alarma de catre psihologi si psihiatri. Pe langa bolile de inima , diabet zaharat si cancer se alatura tulburarile depresive (insotite adesea de anxietate). In Romania este putin cunoscut acest lucru insa intalnim foarte des acest diagnostic. sunt multi copii care sufera de anxietate si din pacate parintii isi dau seama cu grei sau recunosc greu acest lucru?
    Va propun tema de dezbatere despre anxietate si depresie la copii

    • Este binevenita aceasta observatie. Simptomele anxietatii la copii sunt ascunse intr-o atitudine introvertita sau o atitudine rebela, iar parintii gasesc scuze acestui comportament punandu-l pe seama oboselii cauzate de efortul scolar. Copiii nu-si pot exprima starile si se ajunge de multe ori la complicatii severe.

      Ma bucura propunerea dumneavoastra si ii voi da curs dupa ce voi incheia cu tema dedicata adultilor.

      Va recomand sa faceti un material si sa mi-l trimiteti pentru postarea in rubrica „De-ale parintilor”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s