Sfârșitul nu-i aici…


Cu o secundă în urmă a fost vortexul!

Să fie timpul cu a lui himere: trecut sau viitor?! Prezentul, da, prezentul se dezvăluie străveziu, dar palpabil în autosugestie:  îmi întinde un covor roșu. Flash-uri de la aparatele foto, ținute elegante, privitori curioși, speranțe și emoții încrustate pe chipuri familiare. Da, oamenii îmi par cunoscuți, dar mă tot întreb unde duce covorul. Roșul acestuia se întinde chemându-mă spre o himeră: deslușesc o statueta în capătul coridorului. Să fie chiar OSCARUL? Toate privirile sunt ațintite spre mine și se așteaptă din partea mea deschiderea evenimentului. Întind mâna ca să-mi trimit simțul tactil spre recunoaștere. Prin prelungirea ei îmi aduce concluzia că nu mă înșel: sunt la decernarea Premiilor OSCAR!

Secunda finitului vis, devine o transcendență în alt timp: hic et nunc (aici și acum). Ar fi trebuit să resimt o frustrare că nu sunt la marele eveniment, dar nu: simt o împlinire, o percepție mult mai profundă! Unde mă aflu?!

*

Merg spre sala unde va avea loc premierea de sfârșit de an școlar  – sala de cinema de la Hollywood Multiplex, Mall Vitan. Clasa a II-a D primește laurii catalogului premiant. Cobor scările ținând o mânuță delicată, fină, iar alaiul meu se întregește cu copii frumoși, părinți încadrați de buchete de flori, bunici ce-și aduc în brațele ocrotitoare experiența dată de grija pentru nepoții lor, precum și invitați îmbrăcați în haina generozității.

DSC_1197

Culoarul îmi trezește un deja-vu: covorul roșu îmbrățișează pașii, iar primele rânduri ale sălii sunt ocupate de vedetele de prim-rang: copiii pe care și-au derulat roluri regizate de cărțile cunoașterii. Reflectoarele transformă luminile în steluțe de aură ocrotitoare.

DSC_1220Spectacolul începe:

1. pe ecranul mare,mare

se derulează gânduri de copii visători:

dacă aș fi…

2. publicul ghicește personajul;

3. este prezentat filmul ce joacă în ochii spectatorilor,

fotografii de copil pudrat cu praf de școală:

EL, elevul,

la târguri, excursii, concursuri, proiecte, evenimente, carte și iar carte.

4. ofer diplome, distincții, cadouri

pentru rezultatele bune și foarte bune obținute de elevi;

primim aplauze, încurajări, zâmbete, blitz-uri!

DSC_1326 DSC_1273 DSC_1306

Este o certitudine: mă aflu la decernarea premiilor OSCAR pentru cele mai bune reprezentații ale anului școlar 2012 – 2013!

Copii, urcați pe podium! Palmele mele vor vibra de aplauzele ce vi se cuvin, iar sufletul va rosti rime de încântare pentru efortul părinților voștri de a vă instrumenta destinul școlar (cel puțin!)

S-ar crede că aici este încheierea, dar este doar o filă dată, sfârșitul nu-i aici: vom mai avea de parcurs pași de poveste, scenarii de film și roluri măiestrit direcționate spre formare de personalități.

Fotografiile vor ține loc de înălțimi de gânduri, de  nostalgice sentimente și  de trăiri spontane:

ALBUMUL  FOTO 1 – oferit de domnul Dragostin Zinel

ALBUMUL FOTO 2 – oferit de domnul Benim Laurențiu

Multumiri speciale domnului Benim Laurențiu, care a orchestrat filmele atât de valoroase cu prim-planuri și detalii de copii speciali. Cu îngăduința dumneavoastră, voi încerca să le postez într-un alt timp, dar în același spațiu.

LA REVEDERE clasa a II -a, BUN  VENIT clasa a III -a!

24 thoughts on “Sfârșitul nu-i aici…

  1. GABRIELA COVALCIUC spune:

    Foarte frumos si complex albumul oferit de catre Domnul Benim. A reusit sa surprinda momentul fiecarui premiant in parte, motiv pentru care ii suntem recunoscatori inca o data, intrucat primele multumiri le-a castigat pentru scurt metrajul pe care l-a realizat in vederea prezentarii copiilor nostri. Si, pentru ca suntem obisnuiti sa luam toata mana atunci cand ni se ofera un deget, mai lansez o intrebare rugatoare: cum intram si noi in posesia unei copii a filmului demn de scena Festivalului de la Cannes ?:) Zinel, nici albumul foto pe care ni l-ai daruit tu nu e mai prejos!:) Felicitari si regizorului care a pus serbarea in scena! A fost o reusita, iar fotografiile confirma aprecierile mele!

    • Daca cineva avea vreun dubiu privind sensul cuvantului „generozitate”, sper ca l-a invatat cel putin din prezentarile facute de domnul Benim, dar si din albumul care ofera fiecarui copil un loc de prezentare.
      Pentru a intra in posesia filmelor avem doua variante: voi incerca sa le postez, urmand ca dumneavoastra sa vi le descarcati (daca se va putea!) sau veti astepta inceputul anului scolar urmator, cand va voi inmana CD-urile. Atunci o sa va arat si partea din film ce cuprinde aproape toate activitatile clasei a II-a si care nu a mai avut la dispozitie timpul pentru vizionare.
      Va multumesc pentru toata aprecierea si sustinerea oferite de cand….ne stim!

      • Laurentiu Benim spune:

        Multumesc pentru aprecieri, insa daca tot a venit vorba, as dori sa spun doua cuvinte in legatura cu experienta lucrului la aceste filme.

        In primul rand, privind aceste fotografii timp de cateva saptamani, am redescoperit copii cu totul speciali, veseli si fericiti atat separat cat si in varii combinatii intre ei. Este greu de inteles cum de coexista astfel in numar majoritar intr-un singur grup. Ratiunea si bunul-simt sugereaza ca poate nu e vorba in primul rand de personalitatile lor in sine, ci mai degraba de iradierea acelor elemente de personalitate care ii face sa fie deosebiti si sa se simta bine impreuna.

        Ajung astfel la a doua idee, unde lucrurile revin in registrul difuz al interpretabilului. Ma refer la sansa avuta de a privi, admira si invata, chiar si indirect, despre ce inseamna o munca facuta si cu seriozitate, si cu pasiune, dar mai ales cu (intru) daruire si asimilata ca mod de viata. Banuiesc ca si riscurile sunt inerente si asumate, in primul rand cel al ne-intelegerii. Efectele sunt insa peste tot si se intrevad in cele mai neasteptate moduri: Maria, serioasa si cu un nod in gat, ne spune ca nu isi doreste sa intre in vacanta.

        Iar Doamna vorbeste de generozitatea celuilalt, adreseaza multumiri si cere scuze pentru deranjul produs…

        • Provocarile nasc motivatii pentru degajarea creativitatii stagnate. Ma bucur pentru rezultatul care a confirmat efortul depus, dar mai ales sunt incantata ca ati avut determinarea de a va reconfirma posibilitatile prin participarea la acest proiect.

          Despre copii ar mai fi multe de spus si e binevenita completarea dumneavoastra. Ei au fost protagonistii evenimentului, asa ca merita toata atentia noastra.

          Salutari Mariei si sper sa avem ocazia sa ne mai vedem chiar si in vacanta.

    • Este cu adevarat o bucurie si nu mi-e teama sa o afisez. Ar fi o mare pierdere din partea mea sa nu recunosc ceea ce am langa mine: o lume a valorilor umane in devenire, iar eu parte din responsabilitatea pentru ea. Imi regasesc sensul vietii!
      Multumesc pentru apelativ, nici nu mai stiu de cand am mai auzit aceasta adresare!
      O zi minunata!

    • Bine ati venit pe la noi in zi de…sarbatoare!
      Aceste detalii au facut posibila deschiderea acestui blog: l-am construit la inceputul clasei a II-a si iata, acum pot spune ca ne-am regasit reciproc.
      Multumesc mult pentru constatarea atotcuprinzatoare si va doresc momente de frumos!

  2. Iulia Stanuca spune:

    FELICITARI!

    Asa cum ne-ati obisnuit… magnific!
    Un spectacol al evolutiei copiilor sub obladuirea unui suflet frumos, care-si doreste sa imparta acest dar de la Dumnezeu si o face cu daruire!
    Toata admiratia si respectul pentru munca depusa pe tot parcursul anului scolar si pentru forma data acestui final de capitol (clasa a II-a)!
    Multumiri realizatorilor!

    Iar voi, dragi copii, sunteti niste minuni! Va apreciez cu respect si pe voi, pentru ca meritati!

    • Acum, la sfarsit de an scolar, ne bucuram de toate realizarile si constatam cat de multe s-au putut face. Mai am materiale de prezentat, doar ca mai am cativa pasi de facut pana sa va spun ca vacanta a inceput si pentru mine.
      Copiii s-au straduit, au fost perseverenti, iar in cele din urma si-au primit statuetele vizuale de Oscar, pe care le merita cu prisosinta.
      Va multumesc, doamna Stanuca, pentru desele manifestari de apreciere si va sunt suflet recunoscator!

      • Iulia Stanuca spune:

        Aprecierile sunt un modest raspuns la atitudinea pozitiva pe care o abordati in educatie!
        Sunt mandra ca facem parte din echipa Dvs. si chiar imi face placere sa-mi exprim multumirea si bucuria!

  3. Ştiam că nu ceva întâmplător te-a adus în locul în care m-ai aflat, iar acum zâmbesc, pentru că am găsit înţelesul a ceea ce ne leagă.
    Cred că tare mult te îndrăgesc copiii şi în nicio altă profesie nu găsesc o fericire mai mare decât într-aceasta. Şi mai cred că te potriveşti cu ea.

    • Camelia, nume geaman, te-am urmarit in tacere de mai mult timp, dar acum a fost momentul unei punti verbale. Este o incantare pentru mine sa stiu ca poti aprecia emotiile ce se nasc din daruirea pentru aceasta profesie. Si daca sensibilitate la sensibilitate trage, atunci sa ne daruim transferuri de camelii parfumate.

    • Mai sunt si oameni fericiti! Mai sunt si oameni care apreciaza viata asa, cu dramul ei de surprindere de frumos. Faptul ca v-ati simtit in alta lume intr-o curte a scolii scoate in evidenta sufletul dumneavoastra mereu tanar si dispus sa primeasca lumea copilariei.
      E minunat ca ati fost parte din lumea „de dincolo” si va deschidem larg bratele in semn de invitatie in clasa noastra. Sper ca micutii pe care i-ati insotit sa aiba parte de o vacanta de neuitat. Va multumesc si va mai astept in vizita pe la noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s