„Copiii mei”: Nedelea Ioana (anotimpul picăturilor cântate) / Rădulescu Ana (anotimpul căldurii râvnite)


ATENŢIONARE METEOROLOGICĂ

 COD GALBEN

În partea de sud-est a teritoriului Orăşelului D, în după-amiaza zilei de miercuri, disconfortul termic se menţine deosebit de accentuat. Se vor semnala averse torenţiale, frecvente descărcări electrice, intensificări ale vântului ce trecător vor lua aspect de vijelie.Avertizarea este transmisă din spaţiu cu ajutorul Satelitului Dolphin 25, care orbitează în jurul Planetei Ludice.

Nimeni nu se impacientează însă! Peste orăşel îşi lasă umbra norişorul cu pistrui, ce-şi deschide umbreluţele impermeabile. Scuturile de apărare sunt susţinute de două anotimpuri tropicale, două fiice graţioase ale naturii. Una este dogoritoare şi secetoasă, iar cealaltă  împrăştie vapori care precipită și produc ploaie.

Existenţa lor contradictorie a constituit temă de cercetare aprig disputată. Cu toate acestea, locuitorii Orăşelului D, le-au primit de fiecare dată fără limită de curtoazie. De ce oare?!

*

Ochii ei adânc de sinceri emană dorite văpăi, delicateţea dogoritoare a firii ei te îndeamnă să-i fii mereu aproape, tristeţea ta se topeşte sub limbile de foc ale rostirii ei…E toată un jar interior şi totuşi, fără să-ţi fie teamă că te vei arde, o doreşti ca fiinţă îmbrăţişată cu nevoia ta de afecţiune. Este ea – anotimpul verii râvnite, Ana Rădulescu. Temperamentul ei aduce căldură sufletească, o stare de bine şi mai ales pârguiala celor cu care vorbeşte. Când interacţionezi cu Ana, te simţi fructul care este gata de coacere, pentru că ea îţi oferă maturitate emoţională.

Îmi aduc aminte de prima serbare a orăşelului, când toţi băieţii doreau să-i devină parteneri de dans. Ştiau că astfel şi-ar fi găsit în braţele ei o adevărată vacanţă de vară! Printre flori şi gâze, roboteşte mereu nelăsând tainele artelor pe seama unor neştiutori: lucrările ce-i descriu abilităţile practice sunt  măiastre gânduri de frumos aşternute pe tablouri sau decoraţiuni. Îi sunt cunoscute dansul, aerobicul şi chiar teatrul. Trena ei cusută din raze de soare, dar şi din sensibilitate şi dăruire, ar putea aduce vindecare, mai ales că Ana şi-ar dori să fie doctor.

După atâta căldură se simte nevoia unei răcoriri, aşa că rolul celui de-al doilea anotimp adus de norişorul cu pistrui, se regăseşte în fetiţa blondă ce cântă ploaia. De unde unde vin picăturile?! Din râsul ei plin de viaţă….da, sunt picături pe care le culegi de pe obraz atunci când laşi bucuria şi veselia să explodeze! Micuţa noastră, Ioana Nedelea, aduce răcorire şi siguranţă, aşa cum plantele tânjesc după apă. Nimic nu este ostentativ, căci se îmbracă mereu în petale de flori zâmbăreţe şi ne cântă cu voioşie tot ceea ce ar părea mult prea înalt de înţeles.

Ioana este anotimpul fetiţă pe care ţi-l doreşti drept companie într-o sală de clasă, unde îşi arată interesul mereu crescând pentru lectură, dar şi consilier în probleme estetice, realizând adevărate opere de artă din orice fel de materiale. Ar dori să le aducă părinţilor cărţi astfel încât să călătorească împreună prin lumea unor personaje ce-şi au de spus povestea. Ce suflet îşi poate îndrepta gândurile spre altcineva atunci când i se cere să proiecteze ceva pentru el?! Unul pur şi plin de dragoste şi recunoştinţă pentru familia sa. Bravo micuţo, felicitări părinţi merituoşi!

Dragele mele anotimpuri, Ana şi Ioana, fie ca toate fenomenele ce se petrec în sufletul vostru să ne atingă şi pe noi cu o cântare de picături zâmbăreţe, dar şi cu dogoarea sensibilităţii feminine. Vă apreciez şi vă doresc să rămâneţi cu acelaşi suflet, acela care ar putea să ţină pe loc toate stihiile naturii.

Anunțuri

Plecăm în tabără!


EU,copilul, gândesc aşa:

– am nevoie de un loc în care să învăţ, să explorez alături de colegi, să mă joc, dar şi să descopăr meleaguri din ţara mea;

– am nevoie de un loc unde mă pot juca fără teama că mă voi murdări (oricum voi avea schimburi la mine pentru o nouă zi!);

– ar fi bine să fiu într-un loc străin de casă, unde să dorm mai multe nopţi fără părinţi, pentru a le arăta că sunt pregătit de a merge pe drumul ce are drept indicator: independenţa;

– mă gândesc la o provocare, la un loc în care să-mi înving dorul de părinţi şi de casă;

– să fiu în altă locaţie decât casa mea, unde să-mi exersez calităţile de copil ordonat cu propriile lucruri (regula o ştiu, că mi-o repetă mama mereu, dar mai greu cu practica…);

– am nevoie de un loc în care să nu fiu monitorizat de către părinţi (nici măcar telefonic), fiind nevoit să le spun pas cu pas ce fac şi ce simt, pentru că oricum mă supun regulilor grupului şi voi suna eu acasă în fiecare zi, dar la o oră când pot să fac acest lucru;

– am nevoie de un nou prilej prin care să le arăt părinţilor că pot fi responsabil!

*

EU, cadrul didactic, spun că decizia de a lăsa copilul în tabără  nu este uşoară (ştim cât de ezitanţi sunt părinţii!) şi trebuie luată în concordanţă cu ceea ce-şi doreşte copilul, nefiind supusă vreunei forţări!

*

Sunt deja la a IV-a ediţie de organizare a unui astfel de eveniment, aşa că am invitat copiii să mi se alăture şi anul acesta:

Tabăra „Straja” : 1 SEPTEMBRIE 2013 – 6 SEPTEMBRIE 2013

– cazare: Vila „ALPIN” ( 2,3 locuri sau apartamente 4 locuri- grup sanitar propriu,TV)
– transport tur/retur autocar, 5 nopţi, 5 pensiuni complete, 2 excursii;

TUR: Bucureşti – Piteşti – Rm. Vâlcea – Horezu – Tg. Jiu – Lupeni – Straja
RETUR : Straja – Defileul Jiului – Pasul Lainici – Tg. Jiu – Piteşti – Bucureşti

Excursie 1: Straja – Petroşani – Haţeg – Sarmizegetusa – Hunedoara – Deva – Alba Iulia
Excursie 2 : Straja – Tg. Jiu – Băile Herculane – Orşova – Cazanele Dunării – Drobeta Turnu Severin – Straja

Tabăra îşi propune activităţi surpriză: engleză, jocuri de tabără, desen, seara trăznită, carnaval, Miss şi Mister, discoteca, foc de tabără.

DE REŢINUT!

1. De adus avizul epidemiologic

2. BAGAJUL PENTRU TABĂRĂ…aici

3. REGULI CE TREBUIE RESPECTATE ÎN DEPLASARE…aici

*

Să ne amintim de tabăra de anul trecut:

Tabăra de la TÂRGUL NEAMŢ 2012 (aici aveţi şi o bogată GALERIE FOTO care vorbeşte despre toată isprava!)

Dragi copii, îmi pregătesc fiinţa pentru o nouă experienţă, care va vorbi despre cum pot nişte suflete mici ca voi să facă cele mai provocatoare activităţi de învăţare dincolo de şcoală şi de relaţionare într-un grup cu aceeaşi deviză (pe care o s-o alegem împreună!). Vă iau de mânuţă şi vă chem: „Haideţi în tabără!”

Dragi vizitatori, poate ne vorbiţi despre experienţele dumneavoastră de când eraţi mici sau despre cele legate de copiii proprii, întâmplări amuzante sau amintiri speciale din tabără.

„Copiii mei”: David Băjan (înotător la adâncimi mari) / Matei Cioroianu (translatorul culorilor)


În Atelierul Curcubeului din Orăşelul D, munca este de-a dreptul o pasiune: combinări de tente contrastante, culori complementare ce joacă pe pânze zâmbitoare, iar copiii dau viaţă imaginaţiei desăvârşind tablouri şi decoraţiuni cu care îşi împodobesc locuinţele. O pipetă gigantă picură cantităţi de acuarele pe planşete sau pe lutul modelat dând sens şi expresie creaţiilor. Voia bună îi cuprinde pe toţi, iar fantezia aduce anotimpurile şi natura să danseze pe ritmuri încântătoare.

Deodată, se aude un zgomot nefiresc şi toată activitatea încetează: era sunetul tăcerii! Cât de apăsătoare poate fi! „Ce s-a întâmplat?”, „Cum a fost posibil?”, se auzeau gândurile copiilor. Pipeta culorilor şi-a terminat materia primă, iar acum se scurg doar două picături ce cuprind în ele amestec de curcubeu. Acestea ajung pe două foi de hârtie. De teamă să nu le piardă, copiii împăturesc planşele. Uimire: în interiorul lor iau naştere nişte forme, ce prind viaţă!

*

O picătură îşi răsfiră înălţimile şi aduce cu ea un băiat de toată isprava. Este el, David Băjan, cel care azi  combină trăsături de elev ambiţios, cu felul dezinvolt şi sigur de copil ce ştie să ceară lămuriri. Când l-am cunoscut părea a fi iedul cu cele trei capre, dornic de afectivitate şi mereu cu capul în nori. Nu-şi găsea lucrurile prin ghiozdan şi era pus pe şotii. Cu toate acestea a dovedit mereu că era pregătit pentru confruntarea cu şcoala.

Nu ştiu încă ce culori din curcubeu a reuşit picătura aceea să-i dea, cert este că a strălucit în auriul medaliei obţinute la concursul de matematică Evaluare în educaţie (100 puncte) – ediţia I. Este jucăuş ca o pensulă pe şevalet şi deja ştim ca ar vrea să fie o orcă – cel mai mare membru din familia delfinilor. Trăsăturile i se potrivesc pentru că este la fel de impunător, dar şi de inteligent.

David, fie ca dorinţa ta, de a înota la cele mai mari adâncimi, să-şi găsească împlinirea în mările cunoaşterii pe care le explorezi cu atâta curiozitate şi perseverenţă! Mi te-ai lipit de suflet cu felul tău apropiat, comunicativ şi veşnic dispus să se implice, să ajute!

Din dragoste pentru animale 

Năzbâtii din vacanţa albă

*

Cea de-a doua picătură din povestea noastră ne dezvăluie trăsături în contrast cu energicul David. Lângă tentele lui vii şi mereu în mişcare, Matei Cioroianu îşi aduce culorile molcome, firave şi uneori retrase. Când l-am cunoscut privea şcoala ca pe un loc în care îşi trăia frustrările. Nu dorea să-şi ducă ghiozdanul sau să stea în clasă fără părinţi. Abia i se oferise statutul de „frate mai mare”, pentru că venise pe lume şi bebe. S-a simţit copleşit de responsabilitatea care se punea pe umerii lui şi i-a luat ceva timp să înteleagă firescul lucrurilor.

Acum, a început să descifreze limbajul culorilor asemenea unui translator: galbenul i-a adus plăcerea de a povesti cu măiestrie, verdele îi apreciază interesul pentru toate activităţile practice, violetul îl aplaudă pentru scrisul încadrat timpului de lucru, roşul îl îmbrăţişează când este prietenos cu colegii, albastrul îi primeşte cu drag seninătatea cu care pune întrebări pentru a se lămuri. Matei a reuşit să-i dea curcubeului mesaje de maturitate privind progresele şcolare şi să-şi păstreze în acelaşi timp voioşia copilăriei.

Matei, uimitor este cum o fire delicată ca a ta ascunde mari dorinţe! Stiu că-ţi place să combini elemente pentru a obţine lucruri noi, aşa că-ţi doresc să ajungi inventator, aşa cum ţi-ai proiectat tu viitorul! Voi încerca să aflu mereu despre tine, pentru că am încredere în marele tău potenţial de a regândi curiozităţile şi a le da noi dimensiuni!

 Muntele şi câmpia

Ce bine e în vacanţă!

P.S. Cei doi colegi sunt prieteni foarte buni şi întăresc ideea conform căreia „Contrastele se atrag!” Pe mine mă încântă relaţia lor şi sper ca un înotător la adâncimi mari să aibă mereu nevoie de un translator al culorilor, dar si viceversa: un cunoscător al spectrului luminii să fie mereu ghidat de un viteaz scufundător prin adâncimile vieţii!

O minte care se îngrijorează


Cum apar îngrijorările părinţilor cu privire la copiii lor?

Anxietatea este răspunsul la o anumită vulnerabilitate biologică pe care unii dintre noi o au, precum şi la experienţele de viaţă pe care le-am avut şi în urma cărora am învăţat să recţionăm la teamă sau la frică prin comportamente neadecvate, cum sunt evitarea, amânarea sau agresivitatea.

Fiecare dintre noi avem o serie de convingeri despre cum trebuie să fie un părinte „bun”, „responsabil”. În funcţie de aceste convingeri, avem o anumită atitudine faţă de creşterea şi educaţia copilului. Dacă cred, datorită anxietăţii, că „lumea este un loc periculos” unde ” se pot întâmpla tot felul de nenorociri”, această convingere va influenţa comportamentul meu faţă de copil.

Când merg cu el în parc îi spun: „nu alerga că o să cazi!”, „nu te urca că poţi să te loveşti!”, „nu pune mâna că te murdăreşti!”. Şi fac asta pentru că aşa înţeleg eu să îmi protejez copilul. Astfel, copilul învaţă că acţiuni precum alergat, dat pe leagăn, stat pe iarbă reprezintă un potenţial pericol şi o ameninţare. Copilul va face aceste acţiuni cu teamă, cu teama că i se va întâmpla ceva rău.

Părinţii care se îngrijorează fac predicţii despre viitor şi, chiar dacă ele nu se adeveresc, ei continuă să le facă. Energia părintelui este „consumată” pentru îngrijorări şi predicţii şi mai puţin pentru acţiunile prezente. Predicţiile sunt o formă de planificare a evenimentelor viitoare. În anxietate însă planificarea este exagerată, iar mintea anticipează numai acele consecinţe catastrofale, negative.

Îngrijorările părinţilor sunt influenţate şi de experienţele timpurii din familiile noastre de origine. Un părinte hiperactiv, care în mod frecvent transmitea mesajul că totul este o ameninţare („vezi cum treci strada!”, „ai grijă cu cine vorbeşti!”,”ai grijă cum te îmbraci să nu răceşti!”) sau dimpotrivă, un părinte critic, care folosea pedeapsa în mod frecvent pentru orice („nu e bine, nu este cum mă aşteptam eu”, „eu te-am făcut, eu te omor!”,”faci cum spun eu, că eu îţi dau de mâncare!”) ne învaţă să fim hipervigilent la orice reacţie a celorlalţi din mediu, ca să prevenim critica, pedeapsa, respingerea. De asemenea, un părinte care ignoră şi neglijează, ne învaţă că este bine să ne descurcăm singuri, că nu putem depinde de nimeni, că nu putem primi ajutorul de la nimeni, pentru că o dată ajutorul primit, ignorarea reapare.

Cum putem învăţa alternative la îngrijorare?

1. Construieşte-ţi motivaţia. Acţiunea e diferită de îngrijorare

2. Alocă un timp pentru îngrijorări şi testează-ţi predicţiile!

3. Validează-ţi emoţiile

4. Acceptă controlul limitat

5.Renunţă la urgenţe

6. Exersează relaxarea

7.Exersează capacitatea minţii de a conştientiza prezentul

8.Observă-ţi gândurile

Bibliografie: „O minte care se îngrijorează” – autor: Domnica Petrovai, coordonator proiect: Diana Stănculescu – Slavaţi copiii