Provocarea integrării şcolare a copiilor cu risc/tulburare de sănătate mintală


Cercetarea calitativă a subliniat existenţa unor dificultăţi, din partea părinţilor, în acceptarea faptului că propriul copil poate suferi de o tulburare de sănătate mintală. Motivaţiile principale ale acestora ţin de imaginea socială a sistemului psihiatric, imagine afectată de o serie de stereotipuri/prejudecăţi: persoana respectivă este privită ca „alienată”, dependentă de ajutorul celor din jur,”posibil violentă „, internată într-un sistem închis.

Mă gândeam că dacă merg cu copilul la psihiatru va rămâne scris…în fişa copilului…şi apoi toţi o să zică de el că e nebun, nu va mai putea face o serie de lucruri, nu va mai fi primit la o şcoală bună…„(părinte)

Când mi s-a spus de către medicul pediatru să merg cu copilul la CSM-ul de copii, am zis că nu se poate aşa ceva. Copilul meu nu are cum să fie nebun…este adevărat, era mai agitat, făcea probleme la şcoală, dar nu e nebun…”(părinte)

Cadrele didactice apreciază că problemele de integrare şcolară a copiilor cu probleme din sfera sănătăţii mintale sunt generate, în marea lor majoritate de:

* lipsa unei programe şcolare adaptate nevoilor lor;

* numărul redus al consilierilor şcolari;

*uneori, lipsa de interes a părinţilor.

La ciclul gimnazial, profesorii îi tratează diferenţiat, dar fără a avea o programă adaptată. Prin urmare, statutul lor de copii cu nevoi speciale încetează. La testările naţionale, ei primesc aceleaşi subiecte ca şi ceilalţi.” (cadru didactic)

E un consilier şcolar la aproximativ 800 de copii…şi asta în cazul fericit. Ce poate să facă această persoană… cine crede că poate face faţă? Îi vede o dată pe an şi atât…plus că el are şi normă didactică, predă la clase.” (cadru didactic)

*lipsa de formare a cadrelor didactice în ceea ce priveşte sănătatea mintală a copilului. Astfel, problema copilului fie nu este corect identificată, acesta fiind considerat iniţial un copil „problemă”, ceea ce duce la marginalizarea acestuia în cadrul grupului, fie nu este identificată deloc – cazul majorităţii dificultăţilor de natură anxios-depresivă.

Recomadarea a fost ca aceşti copii să fie integraţi în şcoală, au fost presiuni mari din partea Ministerului şi noi am acceptat. Dar de aici nimeni nu ne mai sprijină. Colegii mei nu au beneficiat de o formare în acest sens, părinţii, la rândul lor, devin reticenţi.”(director de şcoală generală)

*modul deficitar în care funcţionează instituţia profesorului de sprijin. Procedura prin care se solicită un profesor de sprijin pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale nu poate fi făcută decât la începutul anului şcolar, prin prezentarea copilului în faţa unei comisii de evaluare multidisciplinară (formată din psiholog, pedagog, psihopedagog şi asistent social)

*la modul ideal rolul cabinetelor de asistenţă psihopedagogică din cadrul unităţilor şcolare ar trebui să fie strâns legat de identificarea şi referirea cazurilor de tulburare de sănătate mintală, dar consilierul şcolar, în momentul de faţă, nu poate performa acest rost deoarece  nu are, conform atribuţiilor postului, competeţe de screening, dar nici de intervenţie în sănătatea mintală;

Familia

Dat fiind că majoritatea acestor tulburări nu sunt foarte grave, familia tinde să amâne prezentarea la medic dintr-o serie de motive:

– problemele copilului sunt definite eronat – acesta este considerat „alintat”,” are prea multă energie”, „neastâmpărat, mai retras de felul lui” etc.

– speranţa că problemele copilului se vor atenua sau vor dispărea odată cu creşterea în vârstă;

– nivelul scăzut de informare a populaţiei cu privire la problemele din sfera sănătăţii mintale;

– prejudecăţile cu privire la sistemul de sănătate mintală: „dacă merg cu el la psihiatru sau psiholog, copilul meu va fi considerat nebun de ceilalţi”;

– pediatrii şi medicii de familie, profesioniştii din domeniul sănătăţii care interacţionează primii şi cel mai  des cu copilul nu au competenţe/instrumente de screening al problemelor de sănătate mintală.

Sunt necesare astfel, programe specifice de psihoeducaţie, campanii de informare şi combatere a stigmatizării, programe de training parental care să ţintească diferitele categorii de persoane cu care copilul intră în contact în primii ani de viaţă – părinţi, profesionişti din medicina de familie şi cea pediatrică, educatori, consilieri din învăţământul preşcolar etc.

*

Bibliografie: „Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România – Cercetare socială calitativă” – Salvaţi copiii, Autori: sociolog Ciprian Grădinaru, psiholog Diana Stănculescu

Mulţumesc psihologului clinician, psihoterapeut Gyӧrgy GÁSPÁR pentru materialul pus la dispoziţie!

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Provocarea integrării şcolare a copiilor cu risc/tulburare de sănătate mintală&8221;

  1. Este o problemă atât de delicată încât dacă ai fi pus problema mai tranşant ai fi avut parte de multe opinii şi păreri contradictorii. Integrarea copiilor cu nevoi speciale în colective „normale” de copii găseşte atât adepţi cât şi potrivnici şi în rândul părinţilor dar şi în rândul cadrelor didactice fiindcă e suficient de clar cum decurge o oră la o clasă în care există unul-doi copii cu tulburări de comportament gen ADHD.

    • Nu mi-am propus un articol pentru dezbaterea problemei, deoarece chiar şi această cercetare despre care am amintit a evidenţiat un „traseu” defectuos privind terapia copiilor cu tulburări de sănătate mintală. Nu suntem pregătiţi pentru integrarea reală a acestor copii în şcoala „normală”. Ar putea fi un mediu propice pentru ei, dacă am avea şi pârghiile necesare. Cu toate acestea, învăţăm din mers…cei care suntem interesaţi!
      Postarea mea se vrea a fi încă un semnal, conştinetizarea unei probleme atât de importante! Cred că nu există clasă în care să nu existe copii cu probleme de comportament, iar instrumentele de gestionare a situaţiilor sunt aproape inexistente!

  2. E’ vero!!!
    Ancora molto c’è da fare per superare pregiudizi circa un modo di essere diverso da quello che viene chiamato „normale”!.
    Un concetto ormai sempre più inutile e dannoso!!!…
    Con stima e affetto
    Claudio

    • Copiii cu tulburari de sanatate mintala sunt institutionalizati in scoli normale. Poate fi un lucru bun, numai ca nu exista cadre didactice pregatite pentru a lucra cu acesti copii. Nu avem programa speciala si nici profesori de sprijin (numai in situatii speciale).
      Profesorii au nevoie de cursuri de pregatire in acest sens. Pana atunci, lectiile se desfasoara cu dificultate de ambele parti.
      Multumesc pentru interesul acordat temei. O zi frumoasa!

      I bambini con disturbi di salute mentale sono istituzionalizzati nelle scuole normale. Può essere una buona cosa, ma non ci sono insegnanti formati per lavorare con questi bambini. Non esiste un programma speciale, né gli insegnanti di sostegno (solo in circostanze particolari).
      Gli insegnanti hanno bisogno di formazione in questo senso. Fino ad allora, le lezioni in difficoltà su entrambi i lati.
      Grazie per l’interesse accordato temei.O bella giornata a te!

    • Ceea ce spui este adevarat, Claudio! Copiii sunt marginalizati si etichetati pentru ca oamenii nu sunt informati. In general, problemele de comportament sunt considerate „proasta crestere” . Trebuie sa ajungem la cauzele acestor manifestari, la faptul ca o terapie psihologica poate sa dea rezultate pozitive.
      Subiectul este vast, ar mai fi multe de spus…Tu stii cel mai bine aceste probleme!

      Quello che dici è vero, Claudio! I bambini sono emarginati ed etichettati in modo che le persone non sono informati. In generale, i problemi comportamentali sono considerati „cattivi crescita”. Abbiamo bisogno di ottenere le cause di questi eventi, il fatto che la terapia psicologica può dare risultati positivi.
      L’argomento è vasto, c’è molto da dire … Sai meglio i problemi!

  3. Thanks for following „Tails from Paris” : http://tailsfromparis.wordpress.com/. We’re now following your blog too.

    If you want to sharpen your international sense of humor, we do also have a French version called „Sous nos Couettes” : http://sousnoscouettes.com/.

    Thanks for sharing if you enjoy it too …

    Best from Paris, France 😉

    Alix, Roxane & their bald, bold & funny (at least he pretends to …) Dad

    PS : sorry we can’t write you in Romanian …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s