Protagoniști într-o tăcere


După un an de la deschiderea blogului v-am vorbit despre  motivele pentru care m-am decis să mă dedic acestui proiect, neavând pretenția că le-am epuizat pe toate. Am primit multe mesaje, încurajări și felicitări pentru care mă simt onorată și vă mulțumesc tuturor cu sinceră emoție.

Sub pseudonimul D.an T,udor un vizitator a vrut să-mi transmită impresiile dumnealui și am să vă redau discuția care s-a deschis la rubrica COMENTARII, la postul BORCANUL CU RĂVAȘE:

D.an T,udor-20 august 2013 la 3:03 pm

“Coagula tristeţea deodată, ca-n valuri, trupul de mărgean, şi trupuri de-necaţi zvârlea din matcă privirea când mi-o prelungeam.” Neantizati golul, doamna! Limpeziti fluviul vietii si bucurati-va de oamenii vii ce va inconjoara, chiar si in tacere sau ascundere. Lasati mortii lectia ei. Nu o invatati cu destoinicie din timpul vietii, pentru ca viata are alt sens. La multi ani!

Camelia – Nicorina Edu-20 august 2013 la 3:41 pm

“Melancolia e sentimentul că nefericirea are să te copleşească chiar în mijlocul paradisului”. Emil Cioran

Mă cuprinse un astfel de sentiment, stimate vizitator, gândindu-mă la momentul deschiderii acestui blog. Alături de sentimentele trăite atunci, îmi doream o mai bună prezentare a activității școlare,care ar fi rămas doar în amintirea, cumva palidă, a micuților.
Astăzi, privesc în urmă cu bucuria că am reușit să clădesc ceva VIU și plin de speranță, ceea ce conferă momentului acesta lumina ce o învăț să strălucească în viața mea!
Despre cei care mă înconjoară în tăcere sau ascundere, nu pot să vă spun decât că le doresc trăiri vizibile, căci altfel, în neștiința mea o să cadă… Vorbiți de fluviul limpede al vieții pe care să-l limpezesc, dar îmi cereți să mă bucur de cei lipsiți de curajul ruperii tăcerii și al ascunzișului…
Mesajul l-am perceput ca pe o încurajare și cu sfatul de a lăsa curgerii trecutul vidat, ceea ce-mi este propriu și de urmat!
Zi faină dincolo de tainele identității, mulțumesc pentru popas!

D.an T,udor-22 august 2013 la 4:11 pm

Tăcerea este singura limbă pe care o putem folosi pentru a comunica complet, integral, fara nicio sansă de a ne răni sau ucide. Tăcând, nu încetăm să vorbim, să ne amintim, să ne regăsim sau să ne rătăcim, iar și iar. Ceea ce există nu poate fi distrus nici de tăceri, nici de ascunzisuri, nici de moarte, nici de viață. Nu există nimic mai viu decât ceea ce există. Eu așa simt.

Camelia – Nicorina Edu-23 august 2013 la 10:22 am

Tăcerea este perfidă,domnule! Aduce cu sine lașitate, ca opus al confruntării directe, aduce speculații, ca o consecință a lipsei opiniilor, aduce egoism, ca limbaj desfășurat doar într-un unic sens interior, este șireată, lăsând pe celălalt să facă supoziții care-l macină, aduce umilință pentru cel care o percepe ca pe un mod de limbaj – considerându-se nedemn de dialog, aduce frustrarea zicerii, care nu-și poate reliefa toate argumentele. Îi deplâng pe cei care o aleg să se pună pe sieși la adăpost, lăsând nebunie, vulcan în sufletul celuilalt.Tăcerea e durere!
O accept doar într-o situație: atunci când persoana știe că va jigni, va ofensa prin vorbe sau când știe că a greșit și alege modul de a tăcea decât să facă rău. Doar atunci tăcerea este de aur!
Eu aleg să tac, atunci când nu mai este nimic de spus. O fac rar, dar o fac deplin. Dacă cineva mă aduce în stadiul de a-mi înfrâna vorbele, atunci e sfârșitul: acea persoană nu mai este demnă de ceea ce sunt eu!
Îmi comunicați multe calități ale tăcerii,îmi spuneți că o apreciați și totuși v-ați contrazis: ați vorbit….Înțeleg importanța pe care i-o acordați, așa că respect acest punct de vedere și ca să nu fac rău, o voi alege și eu. Tăcere să fie!

D.an T,udor-23 august 2013 la 2:10 pm

V-aș contrazice (punând în evidență o slăbiciune a comunicării), spunându-vă că tăcerea este curaj, atât de puțini oameni sunt dispuși să tacă, atunci când vorbele pot răni sau întrista; tăcerea este răbdare, în ea fluviul timpului se liniștește, lăsând șuvoaiele energiilor și tensiunilor primejdioase să se transforme în calm; tăcerea este blândețe, nu exista atingere mai delicată decât atingerea tăcerilor; tăcerea este pace, nu există liniște în sufletul care simte nevoia să se exprime; tăcerea este înțelepciune – timpul, tainicele energii ale universului, mersul lucrurilor pot să suplinească atât de bine lipsa cuvintelor și întâlnirilor comunicaționale; tăcerea este o formă de iubire, atunci când sufletele pot sa stea aproape, neajutate de tentații comunicaționale; tăcerea este nemurire, atunci când putem continua dialogurile cu cei dragi dincolo de dispariția lor temporară sau definitivă de lângă noi. Răvașele lăsate necitite sunt tăceri în care va ascundeți încrederile. Este evident că prin tăcere eu nu acopăr întreaga sferă a “liniștilor”, ci doar pe cele rezultate din ne-exprimarea verbală către celălalt. Dincolo de această argumentare, v-aș întreba: sentimentul golului nu a fost potențat de tăcerea ce-l cuprinse? Cum am fi putut simți lipsa celuilalt, dacă am fi comunicat neîncetat? Cum am fi putut fi liberi să iubim cu adevărat, dacă iubirea ar fi fost doar conexiune comunicațională și permanent plin? Nu aș fi susținut această pledoarie pentru tăcere, dacă nu m-aș fi îndoit câtuși de putin de ceea ce susțin. De aceea mă și contrazic, pentru a va arată că in comunicare nimic nu mai este sigur și stabil. Suntem incerții depozitari ai celor mai mari certitudini. Tăcerea este o implorare continuă a iertării. Cele mai tăcute temple sunt pline de vocile remușcărilor și suferințelor.

Dragii mei prieteni, susținători, vizitatori sau pași prin spațiul meu virtual, ce părere aveți despre rolul tăcerii? Când o susțineți ca fiind înțelepciune (așa cum o declară D.an T,udor) și când o considerați perfidă (așa cum am numit-o eu) ? A se avea în vedere că părerile noastre au vizat caracterul general și nu am acordat un titlu definitoriu fiecărei poziții. Suntem conștienți că poate fi și calitate, dar și defect, dar ponderea ei în realațiile comunicaționale ne este diferită (așa desprind eu din mesaje).

L-aș ruga pe domnul D.an T,udor să modereze comentariile care îi sunt adresate, eu răspunzând la cele care mă vizează direct. Dacă doriți doar să vă exprimați o opinie generală, fără adresant, o primesc cu același respect.

Cu ce prilej adoptați TĂCEREA? Când vă doare TĂCEREA ?

Aniversarea continuă – Jurnal la raport


A trecut un AN:

12 LUNI:

SEMESTRUL I

Activități extrașcolare și extracurriculare

Ziua Educaţiei Non-formale schimb/vânzare/cumpărare jucării şi cărţi (septembrie);  Bucureşti – Piteşti – Pietroşani – Corbii de Piatra /Micul brutar (octombrie);Teatrul Ţăndărică – Frumoasa şi Bestia (octombrie); Concurs de recitare – Toamna – activitate cu biblioteca școlară( noiembrie); Târg de Crăciun (decembrie);Serbare de Crăciun (decembrie)

Concursuri școlare

  1. *„Lumea magica a spatiului cosmic” – Stiinte – Scoala/ Consiliul elevilor – 11 elevi participanti – Premiul I: Stanuca Matei; Premiul al III-lea: Neaga Anamaria
  2. *„Evaluare in educatie”  – limba romana/ national/ 13.10.2012/ 23 elevi participanti/ 6 premianti
  3. *„Evaluare in educatie” – matematica/ national/ 20.10.2012/ 20 elevi participanti/4 premianti
  4. *„Lumina Math” – matematica/ local/ 6 elevi participanti/ Dragostin David – calificare baraj
  5. *„Smart” – limba romana / national/ 23 elevi participanti/3 elevi premiul I; 7 elevi premiul II; 2 elevi premiul III
  6. *„Smart” – matematica / national / 23 elevi participanti/ 1premiant I;2 elevi premiul II; 3 elevi premiul III
  7. *„Smart” – cultura generala / national/ 21 elevi participanti/ 6 elevi premiul I; 8elevi premiul II;4 elevi premiul III
    • ComPer Comunicare – limba română – etapa I – 5 decembrie 2012 – 23 elevi participanţi
    • ComPer Mate 2000 – matematică – etapa I – 12 decembrie 2012 – 23 elevi participanţi
  8. *Teste de poveste/ National/ limba romana/ 13 participanti
  9. *„Doodle for Google”/ Desen/ National/ 4 elevi participanti/ Magiru Alexia – semifinalista: in primii 15 elevi la clasele I-IV, din 10 000 de lucrari participante din intreaga tara (nivel I-VIII) – noiembrie 2012
  10. *„Simfonia toamnei”/ Scoala – biblioteca/ nov. 2012/ 5 elevi participanti/ Magiru Alexia, Dragostin David – premiul I

Proiecte, parteneriate

* Mic si ecologist (Donare şi plantare de copăcei) – 24 noiembrie 2012 –  4 elevi

*Proiectul „Green Bee” / Municipiu/ 13.10.2012/Vizitarea navetei spatiale si participarea la activitatea organizata in Parcul Tineretului/ 15 elevi participanti

   *Proiectul „Salvati copiii” – „Rescriem viitorul”/ National/ 20.10.2012/ Desene realizate de copii/ 11 elevi participant

* Proiect umanitar „Un zâmbet pentru fiecare copil” colectare jucării, rechizite şi haine pentru copiii de la Școala cu cl. I-VIII nr. 1 Petrăchioaia, Ilfov Centrul educaţional Fecioara Maria decembrie 2012

 Semestrul al II-lea

Activități extrașcolare și extracurriculare

  1. Excursie cu activităţi de olărit la Pietroşani – Argeș
  2. Vizionări piese de teatru / circ / film

02.04.2013, vizionarea spectacolului GALELE CIRCULUI, la Circul Globus

03.04.2013 vizionarea filmului 3D „Croods”, la Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

30.05.2013 vizionarea spectacolului CRAZY STORIES IN THE CITY, la Teatrul Foarte Mic

16.06.2013 vizionarea filmului 3D „Regatul secret”, la Hollywood Multiplex Bucureşti Mall

3. Serbare: 16.06.2013 – la Hollywood Multiple

4. Activităţi cu biblioteca: intalnire cu scriitorul Petre Craciun

5. Târguri:28.02.2013 participare la Târgul Primăverii;04.2013 participare la Târgul de Paşte

Concursuri şcolare (olimpiade, concursuri)

Denumire

Disciplina

Nivelul

Data

Nr. elevi

Premii

„Logică şi perspicacitate”

matematică

naţional

27.02.2013

14 elevi

Premiul al II-lea:

Turneanu Radu (95p)

Benim Maria (95p)

Premiul al III-lea:

Teodorescu Rares (90p)

Dragostin David (90p)

Covalciuc Cristian (90p)

Magiru Alexia (90p)

„Evaluare în educaţie”

Matematică

Limba romana

Etapa competitionala

Matematica

Limba roaman

Naţional

National

National

National

02.03.2013

15.03.2013

08-06.2013

15.06.2013

9 elevi

7 elevi

3 elevi

2  elevi

Premiul III: Turneanu Radu (98p)

Premiul III: Dragostin David(90p)

Magiru Alexia (90p)

Turneanu Radu, Dragostin Daviv, Stanuca Matei

Turneanu Radu, Dragostin David

„Mama, o minune a minunilor”

Educaţie plastică

municipal

02.03.2013

3 elev

Premiul III: Magiru Alexia

Festivalul National de Teatru pentru elevi „George Constantin””

Limba română

naţional

02.06.2013

1 elevi

Premiul al II-lea: Magiru Alexia

„Canguraşul Matematician”

matematică

naţional

aprilie

19 elevi

Excelent: Ion Teodora,Tarnea Ianis, Dragostin David,Bajan David

Canguraşul Poveştilor

Limba română

naţional

24.05.2013

20 elevi

Excelent:19 elevi.

Voinicel

interdisciplinar

naţional

28.05.2013

2 elevi

Premiul al III-lea: Magiru A.

Menţiune: Nedelea Ioana

Meşteşugaşul

Abilităţi practice

naţional

29 – 30.05.2013

3 elevi

Premiul I: Magiru Alexia, Teodorescu Rares, Gologan Elena

Teste din poveste

Limba romana

National

Martie 2013

7 elevi

Premiul al II-lea: Stanuca Matei, Teodorescu Rares, Benim Maria

Premiul al III-lea: Turneanu Radu

            ô Proiecte, programe, parteneriate

Denumirea programului

Nivelul

Perioada

Activităţi

Elevi participanţi

„Un zâmbet pentru fiecare copil”

judeţean

Aprilie 2013

Acţiune umanitară

5 elevi

„Pepiniera de talente”

sector

Aprilie – mai 2013

Teatru

8 elev

„Mic şi ecologist”

municipal

Aprilie 2013

Plantarea de copaci

12 elevi

„Din culisele meseriilor”

local

1 -5.04.2013

Educative, civice, culturale etc

25 elevi

„Cum circulăm”

local

Ianuarie, februarie, aprilie 2013

Educaţie rutieră

25 elevi

„Laboratorul verde al reciclării”

naţional

Martie 2013

ecologice

25 elevi

„Cartea”

local

Februarie 2013

Limba română

25 elevi

Alte activități:

– 25 – 29.03.2013 practică cu studenţii de la Facultatea de psihologie din cadrul Universităţii Spiru Haret, în calitate de MENTOR

19 .11.2012 – 17.01.2013, participarea la programul „Dezvoltarea competenţelor personalului didactic şi didactic auxiliar de conducere din sistemul de învăţământ preuniversitar”, POSDRU / 87 / 1.3 / S / 63650; 102 ore şi 25 credite profesionale transferabile

-participare la concursurile școlare: supraveghetor, evaluator, organizator; ședințele cu părinții, întocmirea documentelor școlare, participarea la cursuri de perfecționare, articole în publicații de specialitate etc.

*

365 de ZILE: Zumzet, Inițiative, Libertate de exprimare, Elevi = 1 AN

În decursul anului școlar 2012-2013 v-am prezentat în blog o parte din activitățile realizate cu copiii, concretizate în articole, albume foto, filme și impresii. Nici acum, prin acest succint jurnal – raport nu am cuprins tot demersul didactic.

În spatele fiecărei informații se află o întreagă pregătire a activității respective și cel mai important: mă aflu eu! Oriunde vedeți copiii mei – concursuri, târguri, parteneriate etc – eu sunt acolo! Inevitabil fac parte din viața acestor copii și pentru mine oricare timp petrecut alături de ei a fost un eveniment cu mare încărcătură educativă, dar și de suflet.

Aș vrea să puteți conștientiza că sunt oameni care dau profesiei de cadru didactic VALOARE, că orice oferă un astfel de om înseamnă și sacrificiu. O bună parte dintre cei care rămân în sistem o fac pentru că s-au injectat cu microbul acesta, iubesc profesia și se dăruiesc ei. Așteptările lor sunt de ordin sufletesc, se mulțumesc cu încurajări, aprecieri, zâmbete de copii, chiar dacă trăiesc frustrări materiale și chiar de imagine (fiind piesă de puzzle din tabloul sistemului de învățământ).

Știți cât de greu este pentru un profesor să fie SUPRAOM?!

Da, așa i se cere: să fie imparțial 100% cu cei 25 elevi, să fie înțelegător, răbdător, să nu ridice tonul, să găsească soluții la conflicte, să predea atât de bine încât toți elevii să plece cu temele știute din clasă, să lucreze cu metode moderne, să aibă rezultate la concursuri, să plece cu copiii în activități extrașcolare, să cunoască profilul psihologic al fiecăruia etc.

Stați, că nu este totul: trebuie să fie un model în relațiile cu cele 25  (cel puțin) de personalități diferite ale părinților, bunicilor și eventual bonelor. Să răspundă solicitărilor școlii cu tot ceea ce înseamnă ședințe, documente școlare și mai ales să facă abstracție de problemele personale, pe care trebuie să le lase acasă etc.

Sintagma că un profesor stă doar patru ore la muncă este cu adevărat jignitoare: dincolo de programul școlar își întinde acasă caietele de corectat, fișele de analizat, își pregătește materialele pentru a doua zi, participă la cursuri de perfecționare (eventual pe banii lui) etc.

Știu că există și colegi care nu au chemare, pregătire și inters pentru profesia aceasta, dar în ce domeniu nu există și din aceștia?!

CRED

Cei care mi-au urmărit activitatea pe blog știu că nu m-am plâns, că nu am intrat în polemică pe aceste subiecte (cu toate că recunosc ideea unui sistem de învățământ bolnav), deoarece eu CRED în OMUL- profesor, în faptul că se poate sfinți locul de cel care are har și motivație! Ne ajută cel mai mult să vedem partea bună și să-i încurajăm cât se poate de mult pe copii. Ei reprezintă scopul acestui demers!

Respectați profesorii, comunicați în mod asertiv cu ei, empatizați cu ei, implicați-vă în problemele școlare și…aveți răbdare!

Aici se încheie clasa a II-a D, cea care a dat Orășelului D o viață de pus la suflet! Dragii mei copii frumoși și părinți de ispravă, vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați știut să fiți în această generație și vă urez să rămâneți uniți, să vă respectați, să vă ajutați și să aveți încredere într-o permanentă comunicare activă!

Vă invit să urmăriți, timp de 17 minute, filmul clasei cu principalele activități ale anului școlar încheiat. Sper să retrăiți emoția fiecărei imagini așa cum o simt eu chiar și acum!

„Borcanul cu răvașe” – Un an pentru existența pe blog


Un rulou de hârtie ce-ți aduce sentimente de tresărire curioasă, cuvinte ce se înalță prin mesajul codificat pe care îl conțin, nerăbdare, surpriză, tâlc = RĂVAȘUL

Cum este să primești… nu unul, ci un borcan plin?!

20130617_221641

Tentația era mare! Aș fi desfăcut imediat șnurul auriu și aș fi citit pe nerăsuflate, dar ceva m-a oprit. Am extras cu emoție un rulou ca și cum loteria unui anumit gest ar fi contat pentru existența oricărui sentiment ivit. Ce am văzut?

Membrană din hârtie ce ascundea cu siguranță un mesaj, cuvinte ce aveau să-mi dea sens gândurilor, dar nu-l puteam desface! Era ceva apăsător, era ceva neclar, era o…conștientizare…era un…

GOL!

Da! Mă apasa NIMICUL ce adâncea spațiul cuprins în interiorul hârtiei rulate. Brusc, am derulat filmul ultimului an și am înțeles lecția de viață ce mi-a fost oferită să o interiorizez.

*

AM ÎMPLINIT UN AN DE EXISTENȚĂ PE WORDPRESS!

Începutul: s-a iscat din nevoia de a umple GOLUL din mine ce mă  adâncea în pierdere, dezamagire, sentimente sfârșite, povești de existență încheiată, atât profesional cât și personal.

Reprimăm ceea ce nu putem înfrunta – ca expresie a egoului rănit. Este ca un joc cu mingile de plajă pe care încercăm să le ținem ascunse, să le adâncim în apă, pentru a fi înscriși normalului, pentru a câștiga încrederea celorlalți, dar efectul este unul vizibil: mingile vor pluti în derivă fără a mai putea fi controlate.

Continuarea: am scris despre ceea ce am trăit cu/alături de copii, părinți, parteneri școlari. Cu fiecare postare mi-am hrănit încrederea și am acceptat ideea că în fiecare dintre noi există PERECHI DE CONTRARII, calități care se pot transforma în defecte, dar și invers. Am scris despre copilărie, părinți, cuplu, parenting, comunicare, personalități dificile, inteligențe multiple, probleme psihologie întâlnite în profesia mea, dar mai ales am scris despre COPIL, ca centru al universului meu profesional.

V-am descoperit pe voi, cei care vă devoalați crâmpeie din personalitatea voastră în lumea blogului prin catharsisul comunicării scrise. Vă apreciez pentru deschidere, pentru talent, pentru tot ceea ce împărtășiți și vă mulțumesc pentru atingerile voastre susținătoare!

Calitățile pe care le vedem la alții sunt de fapt și în noi – transferam astfel piese care construiesc măreția noastră fiindu-ne teamă de ceea ce suntem. Atunci când indicăm cu degetul arătător spre cineva/ceva, celelalte trei sunt orientate spre podul palmei, adică spre noi înșine, ceea ce concluzionează că suntem propriile noastre proiectii în ceea ce enunțăm despre cineva! Ceea ce nu ne place la altul/alta constituie partea renegata din noi.

“Un gol nu e altceva decât un infinit de posibilități de umplere.”

Prezentul: Cred în acest dicton prin prisma firii mele optimiste, dar nu contest durerea, sentimentul de apăsare, de inutilitate, de decepție pe care îl oferă cu generozitate VIDUL din tine. S-ar putea să fie goluri care nu mai pot fi umplute nicicând, doar transformate sau doar înghețate într-o formă stabilă, dar suficient de prezentă. Viitorul ne va spune mai multe…

AZI am reușit să văd în întunericul adâncului, iar proiecția acestuia mi-a confirmat temerea:GOLUL SUNT EU și numai de mine depinde alegerea de a-l umple. Sunt mulțumită de umplerea sufletului meu de la postare la postare, de la prezență umană la sentimente ce mi-au întărit ideea că generozitatea, frumosul, căldura sufletească îți pot aduce împliniri.

Happy Anniversary!

You registered on WordPress.com 1 year ago!

Thanks for flying with us. Keep up the good blogging!

Chiar dacă v-am vorbit despre vid, gol, întuneric, mesajul pe care vi-l transmit este unul pozitiv: AM REUSIT! După un an mă simt bucuroasă pentru ceea ce am realizat și pentru ceea ce am trăit împreună! Nu știu cât va dura viața acestui blog, dar mă voi bucura de el atât cât va fi și:

“Sunt liber pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri!”

Azi, de ziua blogului meu, doream să vă invit să ascultăm împreună melodii vibrante, să călătorim prin lume, să îmbrățisăm natura, să facem poze, să ne dăruim atenții, să vă pot îndeplini o dorință, să dansăm, dar am să vă las pe voi să petreceți cum vă place, iar dacă doriți să lăsați și aici un semn îl voi primi cu drag!

PS Mulțumesc minunatei prințese, Ioana, care mi-a dăruit borcanul cu răvașe la sfârșitul anului școlar – un dar cu adevărat special!

Dacă vă întrebați câte răvașe am citit vă spun cu sinceritate: trei! M-am oprit pentru că ochii pe care i-am invitat să vadă au prins umbra tăcerii. Sper ca într-o zi să vi le pot arăta vouă!

Mesaj copiilor mei: dragii mei, îmi voi ține promisiunea și voi posta articole despre toți cei care mi-ați oferit acordul, doar să aveți răbdare! Vă strâng în brațe pe toți!

Când tata își face timp…


DE ALE PĂRINȚILOR – o rubrică adresată părinților care doresc să împărtășească cu noi idei și sentimente

Autor: Laurențiu Benim

Într-una dintre duminicile de august, o coloanӑ de şase maşini umplute pânӑ la refuz cu părinti, copii şi bagaje putea fi vӑzutӑ circulând dinspre Ploiești spre Cheia, trecând rapid pe lângӑ şirul nesfârşit de vehicule de pe contrasens. Organizarea înӑuntrul fiecӑrei maşini era cea uzualӑ: tatӑl la volan, atent la drum, neavând timp pentru nimic altceva, unul pânӑ la patru copii aşezaţi oricum numai fengshui nu pe bancheta din spate şi mama, cu sarcini duble de supraveghere a siguranţei rutiere şi a puietului din interior. Destinaţia lor era Cabana Muntele Roşu, pe care au şi atins-o cu mici peripeţii numai bine pentru ora mesei.

Dupa masӑ, s-au deplasat cu toţii într-una din poieniţe unde s-au întins la petrecut timpul. S-au aşezat pături şi haine pe iarbӑ şi s-a purces la jocuri de table şi cӑrţi, ori de-a binelea la somn. Câţiva taţi şi-au facut o ambiţie din a încӑlzi nişte resturi pe un foc aprins de mâna lor şi au reușit sӑ îşi atingӑ scopul în mai puţin de trei ore. În acest timp, copiii umpluserӑ pӑdurea cu strigӑte şi jocuri. La mare cӑutare s-au aflat crengile uscate, înalte cât doi oameni, adevarate prӑjini, iar fiecare copil pusese stӑpânire pe câte una. Mai gӑsiserӑ şi un copac prӑbuşit, care fӑcea un mic unghi cu orizontala şi pe care copiii urcau pânӑ la ameţitoarea înӑltime de doi metri şi jumӑtate. În acel dans al prӑjinilor în jurul copacului, din când în când rӑzbateau îndemnurile şi atenţionӑrile, puţin luate în seamӑ, ale mamelor cӑtre copii. Taţii (nu cei care fӑceau focul cu crenguţe ude – ceilalţi) ajutau şi ei când erau solicitaţi, însӑ aceastӑ situaţie avea sӑ se schimbe curând pentru unul din ei.

Atras de mai multe mişcari nefireşti în acea vânzolealӑ greu de urmӑrit printre copaci, unul dintre taţi a decis sӑ renunţe la admonestӑrile de la distanţӑ. Nu s-a deplasat el în pӑdure, ci şi-a chemat fata la el pentru lӑmuriri. Aceasta a venit nu foarte convinsӑ, dar, odatӑ ajunsӑ, a pornit precipitatӑ sӑ povesteascӑ cum a vrut sӑ se urce şi ea în copacul în care se aflau chiar atunci doi bӑieţi. Unul din ei, urmând o logicӑ plinӑ de învӑţӑminte, i-ar fi spus cӑ nu o lasӑ sӑ urce decât dacӑ îl pupӑ pe celӑlalt. În acest moment, cu imaginea celor ce vor sӑ vie in minte, tatӑl a simţit brusc nevoia sӑ întrerupӑ relatarea şi, cu pӑrinteascӑ grijӑ, i-a explicat cӑ nu sunt normale aceste lucruri la vârsta aceasta şi cӑ e bine sӑ se fereascӑ de ele ca de exudat. Multe alte argumente au curs în cascadӑ, mult mai relaxate dupӑ ce a reieşit ca opinia era împӑrtӑşitӑ şi copila cuminte. Ea a ascultat în tӑcere tirada, parte din ea greu de urmӑrit şi înţeles, pânӑ când la un moment dat a întrebat inocentӑ şi înfiptӑ în acelaşi timp:

          – Pӑi atunci, când l-am lovit cu prӑjina în copac, de ce m-ai certat?

P.S. Orice asemӑnare cu persoane cunoscute, ba chiar cu realitatea, este, se subînţelege, întâmplӑtoare.”

Această povestioară reprezintă un exemplu de pericol prin care poate să treacă un tată care decide să-și facă timp…Mulțumim, domnule Benim, minunată întâmplare! Vă doresc multă inspirație pentru ce va fi să vină din partea Mariei, eventual…

Aștept și alți tătici să ne împărtășească experiențele pe care le gestionează (sau nu…) alături de copii.

Dragi mămici, ați trecut vreodată printr-o situație de criză?! Nu aștept răspuns, pentru că îl intuiesc, dar  ar fi benefic să ne povestiți despre cum ați rezolvat-o!

Tata nu are timp?!


ARTA DE A REPARTIZA ROLURILE

În cartea sa Tata nu are timp, desenatorul Philippe Corentin ironizează nostim repartiția fals egalitară a sarcinilor din sânul unor cupluri:

Cuplul este format în majoritatea cazurilor dintr-un tată și o mamă sau invers.

În general, un tată este mai inteligent, dar mama este cea care face copii, tata nu are timp…

Cel mai adesea, sarcinile sunt împărțite: tata se culcă primul, mama se scoală prima. Dat fiind că mama nu trebuie să se bărbierească, ea poate deci să pregătească micul dejun.

Chiar dacă tata știe cel mai bine să gătească, mama este cea care o face. Din contră, mama știe cel mai bine să spele vasele, deci ea le spală.

Tata știe cel mai bine să citească ziarul: deci, el este cel care îl citește. El nu se pricepe deloc la copii: deci, asta o privește pe ea. Ea nu se pricepe deloc la fotbal, deci el este cel care se uită la meci…

Dacă ne întemeiem o căsnicie este pentru a ne face un bine și pentru a ne îmbunătăți stima de sine. Cel puțin, putem presupune asta. Dar se întâmplă mereu așa? Și este sistematic adevărat pentru cei doi membri ai unei familii? Un cuplu presupune dăruire și renunțări din partea fiecăruia dintre membri. Acestea sunt în principiu mutuale, ceea ce duce la noțiunea de zone de competență ale fiecăruia. În cuplurile care merg bine, acestea sunt repartizate echitabil: unul este considerat ca un cunoscător mai bun a ceea ce este mai bine pentru educația copiilor, altul pentru bani, menaj etc.

*

CUPLUL ȘI COPILUL

Oricine știe că părinții adoră să primească complimente cu privire la copiii lor: aceasta le crește stima de sine.

Când îi întrebăm pe adulți: Care este elementul cel mai important pentru a spune că cineva a reușit în viață?, răspunsul este:

– să ai copii – 45%;

– să reușești în viața profesională – 25%;

– să reușești în viața sentimentală – 25%;

– să câștigi mai mulți bani – 4%.

Pentru aproape jumătate din contemporanii noștri a avea copii ar da un sentiment de plenitudine și de stimă de sine (să reușești în viață).

Dar în ce manieră ne sporesc copiii noștri stima de sine? Să fie doar gratificația narcisistă de a fi creat mici ființe care să ne semene? Sondajul evocat aduce un element de răspuns. Atunci când punem întrebarea: Ce așteaptă astăzi părinții de la copilul lor?, primul dintre răspunsuri este: „Să reușească în viață mai bine decât ei” (53%), „Să aibă spirit de familie” (35%) sau „Să îi iubească” (32%). Doar 4% dintre persoanele chestionate răspund: „Să le semene!”

Astfel, noi ne dorim copii pentru ca ei să reușească acolo unde noi am eșuat?!

*

Bibliografie: Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți – autori: Christophe Andre, Francois Lelord, Editura Trei