Un Don Quijote actual?!


Am primit zilele trecute un mesaj de la un părinte şi nu am să-i divulg numele deoarece nu i-am cerut acceptul în acest sens. Îmi permit să-i redau comentariul pentru că exprimă o idee pe care mi-o tot dezvolt si eu mental.

„Vroiam sa va ofer si un feedback legat de articolele cu copiii. Mai precis o impresie lasata cu un articol in urma. Exista in Don Quijote, daca imi mai aduc bine aminte, o secventa in care cavalerul, intrand intr-o carciuma oarecare, o denumeste palat, iar carciumarului i se adreseaza ca seniorului de drept al castelului si al domeniilor aferente. Acoperit de greutatile vietii, carciumarul nu mai stie cine este si nu se mai vede pe sine in conditia sa reala, ci doar in cea aparenta data de „realitatea” de zi cu zi. Acest tip de donquijotism il vad in articolele Dvs. despre copii si sinele lor revelat.”

Autorul completează apoi că i-a fost teamă să publice părerea pe blog de teamă că părinţii vor considera aceasta o impresie negativă şi un fel de inversare de roluri. Dumnealui înţelege poziţia mea, aceea de a scoate tot ceea ce este mai bun din copii.

Îi mulţumesc mult pentru aceste impresii şi aş adăuga:

1. Don Quijote este un hidago sărac din La Mancha, om cu mintea rătacită din pricina lecturilor insistente profilate pe un singur tip de cărţi: romanele cavalereşti. Astfel sub influenţa acestora,Don Quijote porneşte la drum ca un adevărat cavaler, încălecând pe Rosinanta, o mârţoagă şi potenţează lumea transformând elementele ei în sensuri măreţe.

Articolele mele despre copii evidenţiază latura lor pozitivă, aptitudinile de care dispun şi resursele interioare care, atunci când sunt modelate, pot conduce la o personalitate frumos conturată.

Ar putea exista riscul de a se înţelege că suntem puţin rupţi de realitatea care exprimă nenumărate probleme pe care le ridică sistemul de învăţământ, relaţia cu părinţii şi chiar particularitatea clasei mele.

Şi eu am de trecut obstacole, şi eu am de lucru privind comunicarea cu/dintre copii, şi eu am de rezolvat situaţii conflictuale, şi eu simt că metodele tradiţionale sunt depăşite de o generaţie cu o dinamică spectaculoasă, şi eu simt că nu tot ceea ce fac are şi rezultatele aşteptate, şi eu am un colectiv de copii şi părinţi cu care mai am destul de lucru, pentru că şi noi avem „problemele” noastre!

2. Am ales să-mi susţin colectivul de copii şi de părinţi prin acest demers al blogului, pentru că eu cred în gândirea pozitivă , dar nu în sensul de optimism gratuit (un Don Quijote eventual), superficialitate în abordarea problemelor sau indiferenţă, ci restructurarea principiilor de viaţă care să identifice acele elemente pozitive, de care dispune orice individ şi pe care se poate sprijini.

3. O interferenţă dragă sufletului meu prin adâncimea de sentimente pe care este dispusă să o perpetueze prin gânduri şi cuvinte, îmi spunea că blogul meu seamănă cu un PANOU DE ONOARE. Am reflectat la această apreciere şi o pot susţine argumentând că prezint realizările noastre şi tot ceea ce poate fi mai bun în demersul nostru. O fac pentru că mă intrigă imaginea negativă a întregului sistem de învăţământ susţinută de mass- media şi nu numai. Există şi oameni cărora  LE PASĂ de copii şi de educaţia pe care trebuie să o primească.

4. Atât eu cât şi părinţii suntem conştienţi de posibilităţile reale ale copiilor şi aşa cum mi-au dovedit-o în nenumărate cazuri, vom fi aproape de ei cu cea mai mare responsabilitate, pentru dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, pentru a-i susţine in demersurile pedagogice şi pentru a le dezvolta încrederea în sine. Oricum, ei ştiu că şedinţele cu părinţii şi consultaţiile aduc pe tapet toate neajunsurile, dar şi realizările.

Mulţumesc părintelui care şi-a arătat interesul pentru sintalitatea clasei noastre şi a adus în discuţie o temă atât de importantă pentru profilul grupului nostru şi le transmit tuturor siguranţa că orice idee privind bunul mers al blogului (ce înseamnă chiar viaţa noastră şcolară) va fi binevenită!

Concluzie:

Voi continua să prezint tot ceea ce poate fi mai frumos în copiii mei, tot ceea ce facem împreună ca temelii de suflet bun, iar pe părinţi îi îndemn să fie deschişi către proiectele de încurajare şi de motivare a copiilor.

Mesajul pentru prietenii bloggeri este dat de libertatea cu care aceştia mă vizitează: dacă demersul meu vă aduce bucurie sufletească vă invit cu drag să păşiţi în clasa mea, iar de vă veţi plictisi de poveştile despre copii ce pot părea prea siropoase, nu va fi cu supărare şi vă înţeleg retragerea.

Un singur lucru vă mai transmit: copiii sunt foarte bucuroşi de susţinerea dumneavoastră şi chiar îmi spun despre like-urile pe care le oferiţi. Ei consideră astfel că sunt apreciaţi de dumneavoastră pentru ceea ce fac şi se bucură foarte mult. Părinţii lor îmi urmează paşii şi vă urmăresc în aceeaşi măsură în care o fac şi eu.

Consideraţi că Don Quijote şi-a început un periplu prin clasa mea virtuală?! Cum percepeţi întămplările vieţii noastre pe care noi le-am ridicat la rang de aventuri?

Vă doresc tuturor armonii în suflet, inimă şi gând!

 

23 thoughts on “Un Don Quijote actual?!

  1. You are doing extraordinary work, you have my congratulations!!. I teach children three to nine years and I love your interesting posts. Greetings and sorry for not using your language

    • Your appreciation is very important for me, because it expresses the opinion of a teacher. Thank you for your encouragement. I wish you much success with your kids!
      Congratulations to you for the work you present in your blog. You are very talent. I wish you all the best!

    • Ceea ce pare firesc şi frumos, a fost şi este rodul unei colaborări între mine, copii şi părinţi. Nu întotdeauna, aceasta a fost păzită de tensiuni, nelinişti sau obstacole! Cu toate acestea, am colaborat suficient cât să vedem deja progresele copiilor.
      Vă mulţumesc cu zâmbet în suflet pentru susţinere!

  2. Munca pe care ați ales-o cere har și dăruire, dar sunt sigur că reușitele ce se vor prefigura în timp, vă vor aduce cele mai mari satisfacții și multă recunoștință din partea copiilor și a părinților.

  3. @ Buna dimineata !
    In loc de comentariu :
    – De-as avea aici un nepotel
    De varsta legala scolara
    L-as aduce frumusel
    In clasa dumneavastra primara !
    Viata sa va daruiasaca
    Tot ceea ce le oferiti
    Micutilor ca sa se-mplineasca
    Si s-ajunga eruditi.
    Weekend placut !
    Aliosa.

  4. Andreea Bajan spune:

    De ce nu spunem mai des ca sunt romani care lucreaza pentru NASA, ca avem olimpici internationali, ca avem brevete de inventatori si spunem ca cersim in tari europene, ca furam oriunde ne ducem? De ce nu ne-am satura de rau, de urat!?Sa lasam oraselul D, sa fie frumos zugravit, sa fie perfect , macar virtual si sa laudam munca ‘primarului’. Cat despre lumea reala…, ne cunoastem fiecare si defectele si calitatile si conteaza sa scoatem in evidenta latura pozitiva din fiecare.

    • Câtă dreptate aveţi, doamna Băjan! Se întâmplă lucruri frumoase şi cu adevărat valoroase în sistemul de învăţământ, dar nu sunt promovate…
      Vă mulţumesc pentru sprijin şi pentru încurajări.

      Ataşez răspunsul doamnei profesor Gărdescu E., un adevărat mentor pentru mine, pentru că a reuşit să spună într-un mod mai direct decât mine ce înseamnă încurajarea copilului:

      „„Interesante ambele perspective. I-as spune parintelui cu pricina ca multe din realizarile noastre au pornit de la o doza serioasa de don quichotism. Ar fi multe de spus-de pilda, ca in atatia ani de cariera, am vazut copii care au „inflorit” numai pentru ca i-am incurajat cand toti cailalti radeau de ei. Si ce ar trebui sa facem? Sa transpunem lumea asta urata si periculoasa din jurul nostru in clasa numai de dragul de a fi realisti? Din cate stiu eu din experienta directa, foarte putini oameni au puterea de a inspira incredere, optimism, speranta – si Camelia e unul dintre ei.”

      Îi mulţumesc şi dumneaei pentru tot suportul acordat de-a lungul anilor!

    • titipopescu spune:

      Extraordinar raspuns si confirmare ca poporul roman nu va muri…. cum vor unii asa, cum este deosebit de vizibila aceasta dorinta ! Toleranta poporului roman n-a fost lasitate; noi am fost crestinati de Sfantul Andrei intaiul Apostol al Domnului nostru Iisus Hristos: prima invatatura era toleranta asa cum a zis Iisus pe cruce:”Iarta-i Tata ca nu stiu ce fac” , dar..acestia stiu ce fac ! Pe langa cele spuse de dna. Andreea Bajan ( cred ca mama tanarului, de acum, DAVID BAJAN ) ca o confirmare, zilele acestea s-au intors copiii-elevii nostri de la Olimpiadele internationale, au adus in tara cca 87 medalii de aur si alte cateva de argint; au spulberat orice sansa pentru altii ! Suntem prosti, avem invatamant prost ?! Asta poate o spune pleava care a iesit la treeratele anterioare si care sunt acum unde nu trebuie, pentru existenta si viitorul Romaniei sau, poate ca sunt exact acolo unde trbuie din punctul de vedere al celor care nu mai vor Romania… cine stie !

  5. Mi-am dorit sa o spun din momentul in care am vazut profilul blogului tau:
    Ferice de copiii carora le indrumi pasii intru devenirea lor, ferice de parintii care au avut norocul ca sa te aiba alaturi, ca modelator al personalitatii celor mici.

    • Aprecierea dumneavoastră este preţioasă pentru mine şi am s-o aşez ca şi rezervă de combustibil pentru motivaţie, atunci când mă voi simţi epuizată de resurse…
      Îi mulţumesc sufletului dumneavoastră generos!

  6. titipopescu spune:

    Am inceput de vreo 2-3 ori un raspuns la mesajul cu don Quijote, dar nu stiu ce s-a intamplat ca, atunci cand scriam mai… explosiv imi disparea textul; probabil ca eu faceam ceva ce nu stiu si se stergea… incerc din nou poate am noroc; comentariul meu la textul doamnei Andreea Bajan a fost retinut asa ca merg mai departe !
    Nu sunteti un don Quijote ! Sunteti un om realist si cu multa dragoste fata de „bulbii” care-i aveti in grija ! Cu mult tact si, repet, dragoste multa, nu lingusit „florile” ci foarte subtil reusiti sa desprindeti si alte laturi care se pot indrepta, exact precum gradinarul care pliveste de buruieni plantele scoate o recolta extraordinara!
    Mai departe depinde de „procesatorii” societatii sa valorifice recolta stransa cu atata truda, atat din partea gradinarului cat si din partea bulbilor, care vor sa iasa la viata o planta cat mai viguroasa !
    Sunteti un exemlu bun de urmat, nu numai de confratii Dvs. dar si noi TOTI ceilalti ! Stiu ca sunt foarte multi dascali care depun eforturi si multa dragoste in munca dumnealor ! Suntem cu inima alaturi de Dvs., va multumim si va stimam deosebit de mult !
    Cu multa consideratie, popescu c

    • Aprecierile dumneavoastră mă onorează şi mă determină să-mi dezvolt resursele de a fi mereu un model,dar şi factor de bine pentru copii şi chiar şi pentru părinţi. Mă plec în faţa generozităţii dumneavoastră!

  7. …parerea mea este formata deja si nu am sa cum sa o schimb,desi pe blogul d-voastra e vorba de copii,faptele sunt cat se poate de reale si minunate,cred ca si noi adultii avem nevoie mare de asta ,eu personal recunosc ca de aici pot invata,ador legatura aceasta dintre Invatator ,copii si familii,de aici evident de naste ceva miraculos de adevarat ,sunt placut inspirata dar si incurajata sa cred intr-un viitor frumos si pentru noi si generatiile ce ne urmeaza ,imbratisari si spor la treaba ,va tin pumnii si astept cu nerabdare noi file din carte ,e clar deja ,mie imi bucura tare mult sufletul ,faceti parte deja din lumea mea cu totii si va multumesc pentru asta ,va felicit cu tot dragul si sunt mandra ca v-am cunoscut ,nu sunteti doar o clasa ci exemple pentru o societate perfect sanatoasa si fericita ,incepanad de la d-voastra D-na Edu si continuand cu copilasii minunati si familiile lor !!!🙂

    • Lumea dumneavoastră este una a pământului acesta, cu evlavie pentru strămoşi, dar şi pentru datinile noastre. Sunteţi un om al artei autentice, un om care simte binele şi frumosul, aşa că ne bucurăm să facem parte din aceeaşi lume.Am fost plăcut surprinsă să constat că unii părinţi de la clasa mea v-au devenit prieteni pe facebook, dăruindu-se astfel comunicării prin imagini, muzică şi cuvinte. Acest fapt mă îndreptăţeşte să spun că un profesor devine reper călăuzitor pentru ceilalţi, fiind urmat cu încredere. Cu atât mai mult misiunea lui naşte responsabilitate.
      Mă bucur mult să vă cunosc, vă mulţumesc pentru aprecieri şi vă rog să primiţi şi din partea mea gânduri pline de consideraţie!

      • Imi place tare mult cum ati spus Profesor Calauzitor ,asa este ,in fata unui astfel de profesor ,elevul nu are limite si nici varsta,iar faptul ca am si eu copilasi ,ma face sa invat cu drag ,am multe de invatat cu siguranta ,de aceea stau aproape de Marea Familie a d-voastra🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s