„Copiii mei”: Radu Turneanu (Arborele Mamut)


Ne aflăm la liziera pădurilor ce mărginesc tărâmul Orăşelului D, unde orice vis poate deveni realitate. Aici, copiii – fidelităţi poleite cu sincerităţi – îşi transferă fiinţa în creaţii ce le definesc personalităţile.

Uneori avem nevoie de un vârf, unul în care să te aflii pentru a cuprinde toată perspectiva realului, dar şi a proiecţiei oferite de mintea ta. Haideţi să urcăm în Sequoia, o creaţie măreaţă a naturii, pe care îl identificăm ca fiind copacul unei dualităţi complementare: pe cât de impunător este ca statură, pe atât este de ataşat trăsăturilor de fineţe şi de blândeţe. Aţi văzut vreodată un sequoia cântând la chitară?!

*

Vorbim despre el, Arborele Mamut – Radu Turneanu. Ne invită să-l atingem, să-l parcurgem ca pe un drum ascendent al scoarţei tinere, care îşi îndrumă seva spre permanentă cunoaştere.

Să fii acolo, sus, în vârful celui mai înalt copac, este un act de curaj! În primul rând trebuie să vrei, să ai motivaţie, iar cea mai stăruitoare mobilizare este cea interioară.  Trebuie să înfrunţi urcuşul drumului luptând cu propria neîncredere. Radu a reuşit! A venit mai târziu în orăşelul nostru, cu toate că seminţele lui fuseseră plantate demult în pământul lui „D” şi a fost îndrăgit imediat, fiind ales de colegi ca „şef al clasei”.

În al doilea rând, odată ce vrei să fii la înălţime trebuie să accepţi că vei întâlni obstacole nebănuite şi trebuie să dai dovadă de maturitate pentru înfruntarea lor. Pentru Radu, adaptarea la mediul unei clase ambiţioase nu a constituit un efort, dar asta pentru că a muncit enorm! Ramurile lui au trecut prin încercările concursurilor, frunzele şi-au lăsat nervurile în zecile de pagini lucrate din culegeri, rădăcinile şi-au consolidat perseverenţa zi de zi printr-o pregătire exemplară pentru lecţiile şcolare şi, sper, şi pentru cele ale vieţii.

În al treilea rând, după munca asiduă, atunci când idealul ţi se transpune în reuşită, important este să stii să faci faţă beţiei împlinirii. Radu a ajuns sus şi poate să o facă în continuare, cel puţin la fel de mult. A fost reprezentantul clasei (alături de alţi câţiva colegi) la etapele naţionale ale concursurilor de limba română şi de matematică, unde a avut rezultate minunate. Nu lipsit de importanţă este şi procesul de fotosinteză a clorofilei picurate pe testele de la toate disciplinele şcolare, prin care s-a eliberat oxigen sub formă de calificative de „Foarte Bine”, la care se adăugau felicitările pentru  imaculata rezolvare a problemelor sau acurateţea gândirii.

„Arborele Mamut” al clasei noastre, Radu, ne priveşte „de sus” cu modestie şi pe cât de înalt este în plan fizic, pe atât de măreţ este interior prin sesibilitate, prietenie, talent artistic. Este un sequoia care cântă la chitară, recită încântător şi relaţionează cu copiii ca un foşnet blând. Un singur lucru îi trădează vârsta încă fragedă în ascensiunea unui înalt ce se vrea şi mai sus: este lipit de mama lui, pe care o divinizează. Sunt convinsă că-i va putea demonstra independenţa şi maturitatea în acceptarea responsabilităţii atunci când va alerga după norii plini de ambiţii!

Amintiri din vacanţa de iarnă

Din dragoste pentru animale

La braţ cu Messi

Dragul meu Radu, mă încântă înălţimea la care ne-ai adus şi-ţi spun cu toată deschiderea: „Sunt mândră de tine!” şi concluzionez: „Eşti măreţ, cavalere al Ordinului Arborilor Mamut!”

Aţi încăput cu privirea tot peisajul? Cred că nu…Nu aţi văzut „Copacul cu capul in jos”! Să vă povestesc…

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;„Copiii mei”: Radu Turneanu (Arborele Mamut)&8221;

  1. Daca ii inveti cu carne ,carne vor manca toata viata, daca ii inveti cu fructe legume din acestea vor manca toata viata. Cum ii inveti(cresti) asa vor fi.
    Un roman ma tot certa la lucru cu ani in urma:’ De ce dai drumul la robinet la max. cand te speli? Nimeni nu mi-a spus aceasta am crezut ca apa este din plin, romanul insa ma facut atent, numai cu un pic de apa te speli asa ca nu deschide robinetul la max. nu uita ce trece pe linga mainii e risipa si o platesti degeaba, a avut dreptate. La fel si cu mancatul , nu e nevoie de trei farfuri de supa ca sa te saturi, ci numai de una, restul este extra si e un obicei pe care il porti cu tine,risipesti, nu e nevoie de multa carne ci un mar e sufficient ca sa tina doctorul way (departe de tine)

  2. Frumoasa caracterizare ! Se simte un aer proaspat dinspre padurea arborilor tineri si falnici care imprejmuesc orasul D. Felicitari Radu, pentru realizarile tale,iar orasul are nevoie de un arbore maret – pentru a se mandri cu el ! Te imbratisam, David si tati !

  3. alina anghelescu zice:

    O poveste frumoasa a unui „arbore-trofeu”, care prin prezenta sa in Oraselul D, dovedeste ca se poate dezvolta armonios si creste falnic oriunde intalneste pamant binecuvantat!

  4. GABRIELA COVALCIUC zice:

    Raducu este un baietel care confirma zicala: ‘nalt la stat, mare la sfat!:) L-am cunoscut la cateva minute dupa ce s-a nascut, chiar inainte de a-l vedea mamica lui:) Mi-a fost usor sa-l recunosc printre ceilalti „colegi” de salon, intrucat el era cel mai mare din toata „seria” de bebelusi care venisera pe lume in acel inceput de septembrie:) De atunci, Raducu a crescut intr-o luna cat altii intr-un an, asemenea lui Fat-Frumos din lacrima. Dar inaltimea lui nu e nici pe departe principalul sau atu. Raducu a fost inzestrat cu multe calitati care-i pun in valoare maretia sufleteasca. Istet, sensibil si extrem de sarguincios, Radu si-a luat in serios rolul de elev model, reprezentand cu onoare concetatenii Oraselului D, la diferite concursuri scolare, dar si la inedite actiuni extrascolare. Insesi rezultatele obtinute cu ocazia participarii sale la aceste competitii il recomanda ca fiind un adevarat campion. Sa te mentii cel putin pe aceasta linie, Raducu, si chiar sa-ncerci sa te autodepasesti! Ai un sprijin important in umarul mamei tale si sunt sigura ca impreuna veti ajunge sus, foarte sus! Eu asta va doresc amandurora, s-atingeti orizontul spre care ati pornit! Noi o sa te sustinem mereu si vom aplauda fiecare succes al tau! Bravo, Raducu!

    • Cât de mult îmi place să aflu despre viața de dincolo de școală a copiilor! Mi se întregește tabloul. Contează cunoașterea mediului familial sau cel al prietenilor. Mi se umple sufletul de drăgălășenie atunci când îi văd, aud sau simt în copilăria lor liberă de constrângeri sau temeri. Multumesc mult pentru comentariu.
      Fie-vă prietenia o legătură trainică!

  5. monica radu zice:

    Multumim din suflet pentru cuvintele frumoase,pentru aprecieri si, mai ales, pentru afectiunea pe care cu generozitate ne-o daruiti.Va multumim si voua,prieteni dragi,pentru sustinerea neconditionata si pentru gandurile bune.Va imbratisam cu toata forta noastra,familia Sequoia.

    • Iulia Stanuca zice:

      Hei, stati asa!!! Nu strangeti prea tare, sa lasati loc si pentru altii, ca poate mai sunt intarziati asa ca noi! Vrem si noi sa primim o imbratisare… pentru ca ne sunteti dragi!
      Felicitari, Radu, pentru ce ai realizat! Alaturam si noi gandurile cele mai bune si va imbratisam cu drag!

  6. Cornelia zice:

    Una dintre cele mai mici seminte contine cel mai mare organism viu de pe pamant: impunatorul sequoia, care si-a gasit conditii propice de crestere in Oraselul D. Radu, Suntem bucurosi sa te avem in mijlocul nostru! Cu drag, Paul si mami

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s