„Borcanul cu răvașe” – Un an pentru existența pe blog


Un rulou de hârtie ce-ți aduce sentimente de tresărire curioasă, cuvinte ce se înalță prin mesajul codificat pe care îl conțin, nerăbdare, surpriză, tâlc = RĂVAȘUL

Cum este să primești… nu unul, ci un borcan plin?!

20130617_221641

Tentația era mare! Aș fi desfăcut imediat șnurul auriu și aș fi citit pe nerăsuflate, dar ceva m-a oprit. Am extras cu emoție un rulou ca și cum loteria unui anumit gest ar fi contat pentru existența oricărui sentiment ivit. Ce am văzut?

Membrană din hârtie ce ascundea cu siguranță un mesaj, cuvinte ce aveau să-mi dea sens gândurilor, dar nu-l puteam desface! Era ceva apăsător, era ceva neclar, era o…conștientizare…era un…

GOL!

Da! Mă apasa NIMICUL ce adâncea spațiul cuprins în interiorul hârtiei rulate. Brusc, am derulat filmul ultimului an și am înțeles lecția de viață ce mi-a fost oferită să o interiorizez.

*

AM ÎMPLINIT UN AN DE EXISTENȚĂ PE WORDPRESS!

Începutul: s-a iscat din nevoia de a umple GOLUL din mine ce mă  adâncea în pierdere, dezamagire, sentimente sfârșite, povești de existență încheiată, atât profesional cât și personal.

Reprimăm ceea ce nu putem înfrunta – ca expresie a egoului rănit. Este ca un joc cu mingile de plajă pe care încercăm să le ținem ascunse, să le adâncim în apă, pentru a fi înscriși normalului, pentru a câștiga încrederea celorlalți, dar efectul este unul vizibil: mingile vor pluti în derivă fără a mai putea fi controlate.

Continuarea: am scris despre ceea ce am trăit cu/alături de copii, părinți, parteneri școlari. Cu fiecare postare mi-am hrănit încrederea și am acceptat ideea că în fiecare dintre noi există PERECHI DE CONTRARII, calități care se pot transforma în defecte, dar și invers. Am scris despre copilărie, părinți, cuplu, parenting, comunicare, personalități dificile, inteligențe multiple, probleme psihologie întâlnite în profesia mea, dar mai ales am scris despre COPIL, ca centru al universului meu profesional.

V-am descoperit pe voi, cei care vă devoalați crâmpeie din personalitatea voastră în lumea blogului prin catharsisul comunicării scrise. Vă apreciez pentru deschidere, pentru talent, pentru tot ceea ce împărtășiți și vă mulțumesc pentru atingerile voastre susținătoare!

Calitățile pe care le vedem la alții sunt de fapt și în noi – transferam astfel piese care construiesc măreția noastră fiindu-ne teamă de ceea ce suntem. Atunci când indicăm cu degetul arătător spre cineva/ceva, celelalte trei sunt orientate spre podul palmei, adică spre noi înșine, ceea ce concluzionează că suntem propriile noastre proiectii în ceea ce enunțăm despre cineva! Ceea ce nu ne place la altul/alta constituie partea renegata din noi.

“Un gol nu e altceva decât un infinit de posibilități de umplere.”

Prezentul: Cred în acest dicton prin prisma firii mele optimiste, dar nu contest durerea, sentimentul de apăsare, de inutilitate, de decepție pe care îl oferă cu generozitate VIDUL din tine. S-ar putea să fie goluri care nu mai pot fi umplute nicicând, doar transformate sau doar înghețate într-o formă stabilă, dar suficient de prezentă. Viitorul ne va spune mai multe…

AZI am reușit să văd în întunericul adâncului, iar proiecția acestuia mi-a confirmat temerea:GOLUL SUNT EU și numai de mine depinde alegerea de a-l umple. Sunt mulțumită de umplerea sufletului meu de la postare la postare, de la prezență umană la sentimente ce mi-au întărit ideea că generozitatea, frumosul, căldura sufletească îți pot aduce împliniri.

Happy Anniversary!

You registered on WordPress.com 1 year ago!

Thanks for flying with us. Keep up the good blogging!

Chiar dacă v-am vorbit despre vid, gol, întuneric, mesajul pe care vi-l transmit este unul pozitiv: AM REUSIT! După un an mă simt bucuroasă pentru ceea ce am realizat și pentru ceea ce am trăit împreună! Nu știu cât va dura viața acestui blog, dar mă voi bucura de el atât cât va fi și:

“Sunt liber pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri!”

Azi, de ziua blogului meu, doream să vă invit să ascultăm împreună melodii vibrante, să călătorim prin lume, să îmbrățisăm natura, să facem poze, să ne dăruim atenții, să vă pot îndeplini o dorință, să dansăm, dar am să vă las pe voi să petreceți cum vă place, iar dacă doriți să lăsați și aici un semn îl voi primi cu drag!

PS Mulțumesc minunatei prințese, Ioana, care mi-a dăruit borcanul cu răvașe la sfârșitul anului școlar – un dar cu adevărat special!

Dacă vă întrebați câte răvașe am citit vă spun cu sinceritate: trei! M-am oprit pentru că ochii pe care i-am invitat să vadă au prins umbra tăcerii. Sper ca într-o zi să vi le pot arăta vouă!

Mesaj copiilor mei: dragii mei, îmi voi ține promisiunea și voi posta articole despre toți cei care mi-ați oferit acordul, doar să aveți răbdare! Vă strâng în brațe pe toți!

66 thoughts on “„Borcanul cu răvașe” – Un an pentru existența pe blog

  1. Cat de frumos scrii, draga Camelia, noi iti multumim pentru tot ce ne-ai oferit prin intermediul blogului tau si iti uram mult succes si spor in continuare! Te urmarim cu mare interes si drag.
    Toate cele bune si o zi minunata!
    Cu drag : Adeena🙂

    • Așa ne-a fost vorba, domnule Dragostin?! Credeam că petrecem cu voie bună și dumneavoastră mă faceți să lăcrimez de emoție!
      „Iubirea de semeni- un simțământ deplin,
      Căci simt că-i iert pe semeni – pe mine că mă iert…”
      Cât mă regăsesc! Așa este: golul din mine va fi umplut atunci când mă voi ierta pe mine, iar ceea ce mă ajută este jarul dragostei pentru copii și pentru semeni!
      Vă mulțumesc atât de mult! Frumoasă dedicație!

  2. Andreea Bajan spune:

    Multi ani inainte! O idee extraordinara in care se pastreaza legatura dintre copii, parinti si invatatoare, invatatoare de care isi vor aminti cu drag toata viata si pe care, prin intermediul acestui blog o vor putea contacta peste ani si ani. Ce pacat ca pe vremea mea nu aveam aceste oportunitati virtuale! As fi vrut sa-mi revad invatatoarea dupa atatia ani, o doamna deosebita, de care-mi amintiti dumneavoastra, doamna Edu, dar din pacate nu reusesc sa o gasesc. Copiii nostri vor avea aceasta posibilitate, daca vor dori sa-si revada invatatoarea si chiar colegii. Va multumim si va uram multa putere de munca, sanatate si impliniri!

    • Dacă am reușit să vă trezesc nostalgii atât de dragi, nu pot decât să mă bucur! Cuvintele dumneavoastră îmbracă frumos profesia mea și vă transmit la rândul meu bucuria de a fi alături în demersul acesta pentru o temelie solidă în destinul copilului dumneavoastră. Vă îmbrățișez cu drag!

    • titipopescu spune:

      LA MULTI ANI ! Izvor de frumoase derulari de film adevarat, de viata !! Doamna profesoara, nu ma intreb de unde aveti energia si tenacitatea aceasta ! Raspunsul ni-l inspirati Dvs.: in fiecare din noi exista…daca vrem sa ne oprim putin si sa ne uitam …in noi !! Formidabil! Simplu si la fel de greu de urmat precum respectarea celor simple 10 porunci ! Felicitari, felicitari, felicitari si LA MULTI ANI ! Stiti ca si noi avem ce invata, INCA, de la DUMNEAVOASTRA ? M-a impresionat si cugetarea doamnei Andreea Bajan ! Asa este ! Cu stima urari de sanatate si ” urmati-va calea cu cea mai mare incredere”; prin DUMNEAVOASTRA un popor intreg de fiinte sta putin si cugeta ! L-ati ajutat !

      • Mesajul dumneavoastră, domnule Popescu,mă onorează, dar mă și obligă la o mare responsabilitate: aceea de a fi mereu la înălțimea concluziilor dumneavoastră.
        Energia despre care vorbeați vine din bucuria de a lucra cu cei mici și aniversarea de azi li se datorează și lor. Sper ca timp de un an să fi reușit să le transmit atașamentul și încrederea în vlăstarele lor!
        Cuvintele dumneavoastră vă destăinuie sufletul generos de cald și vă mulțumesc pentru întreaga susținere! Sper ca nepoțelul să fie bine și să ne vedem sănătoși în toamnă!

  3. D.an T,udor spune:

    „Coagula tristeţea deodată, ca-n valuri, trupul de mărgean, şi trupuri de-necaţi zvârlea din matcă privirea când mi-o prelungeam.” Neantizati golul, doamna! Limpeziti fluviul vietii si bucurati-va de oamenii vii ce va inconjoara, chiar si in tacere sau ascundere. Lasati mortii lectia ei. Nu o invatati cu destoinicie din timpul vietii, pentru ca viata are alt sens. La multi ani!

    • „Melancolia e sentimentul că nefericirea are să te copleşească chiar în mijlocul paradisului”. Emil Cioran

      Mă cuprinse un astfel de sentiment, stimate vizitator, gândindu-mă la momentul deschiderii acestui blog. Alături de sentimentele trăite atunci, îmi doream o mai bună prezentare a activității școlare,care ar fi rămas doar în amintirea, cumva palidă, a micuților.
      Astăzi, privesc în urmă cu bucuria că am reușit să clădesc ceva VIU și plin de speranță, ceea ce conferă momentului acesta lumina ce o învăț să strălucească în viața mea!
      Despre cei care mă înconjoară în tăcere sau ascundere, nu pot să vă spun decât că le doresc trăiri vizibile, căci astfel, în neștiința mea o să cadă… Vorbiți de fluviul limpede al vieții pe care să-l limpezesc, dar îmi cereți să mă bucur de cei lipsiți de curajul ruperii tăcerii și al ascunzișului…
      Mesajul l-am perceput ca pe o încurajare și cu sfatul de a lăsa curgerii trecutul vidat, ceea ce-mi este propriu și de urmat!
      Zi faină dincolo de tainele identității, mulțumesc pentru popas!

      • D.an T,udor spune:

        Tăcerea este singura limbă pe care o putem folosi pentru a comunica complet, integral, fara nicio sansă de a ne răni sau ucide. Tăcând, nu încetăm să vorbim, să ne amintim, să ne regăsim sau să ne rătăcim, iar și iar. Ceea ce există nu poate fi distrus nici de tăceri, nici de ascunzisuri, nici de moarte, nici de viață. Nu există nimic mai viu decât ceea ce există. Eu așa simt.

        • Tăcerea este perfidă,domnule! Aduce cu sine lașitate, ca opus al confruntării directe, aduce speculații, ca o consecință a lipsei opiniilor, aduce egoism, ca limbaj desfășurat doar într-un unic sens interior, este șireată, lăsând pe celălalt să facă supoziții care-l macină, aduce umilință pentru cel care o percepe ca pe un mod de limbaj – considerându-se nedemn de dialog, aduce frustrarea zicerii, care nu-și poate reliefa toate argumentele. Îi deplâng pe cei care o aleg să se pună pe sieși la adăpost, lăsând nebunie, vulcan în sufletul celuilalt.Tăcerea e durere!
          O accept doar într-o situație: atunci când persoana știe că va jigni, va ofensa prin vorbe sau când știe că a greșit și alege modul de a tăcea decât să facă rău. Doar atunci tăcerea este de aur!
          Eu aleg să tac, atunci când nu mai este nimic de spus. O fac rar, dar o fac deplin. Dacă cineva mă aduce în stadiul de a-mi înfrâna vorbele, atunci e sfârșitul: acea persoană nu mai este demnă de ceea ce sunt eu!
          Îmi comunicați multe calități ale tăcerii,îmi spuneți că o apreciați și totuși v-ați contrazis: ați vorbit….Înțeleg importanța pe care i-o acordați, așa că respect acest punct de vedere și ca să nu fac rău, o voi alege și eu. Tăcere să fie!

          • D.an T,udor spune:

            V-aș contrazice (punând în evidență o slăbiciune a comunicării), spunându-vă că tăcerea este curaj, atât de puțini oameni sunt dispuși să tacă, atunci când vorbele pot răni sau întrista; tăcerea este răbdare, în ea fluviul timpului se liniștește, lăsând șuvoaiele energiilor și tensiunilor primejdioase să se transforme în calm; tăcerea este blândețe, nu exista atingere mai delicată decât atingerea tăcerilor; tăcerea este pace, nu există liniște în sufletul care simte nevoia să se exprime; tăcerea este înțelepciune – timpul, tainicele energii ale universului, mersul lucrurilor pot să suplinească atât de bine lipsa cuvintelor și întâlnirilor comunicaționale; tăcerea este o formă de iubire, atunci când sufletele pot sa stea aproape, neajutate de tentații comunicaționale; tăcerea este nemurire, atunci când putem continua dialogurile cu cei dragi dincolo de dispariția lor temporară sau definitivă de lângă noi. Răvașele lăsate necitite sunt tăceri în care va ascundeți încrederile. Este evident că prin tăcere eu nu acopăr întreaga sferă a „liniștilor”, ci doar pe cele rezultate din ne-exprimarea verbală către celălalt. Dincolo de această argumentare, v-aș întreba: sentimentul golului nu a fost potențat de tăcerea ce-l cuprinse? Cum am fi putut simți lipsa celuilalt, dacă am fi comunicat neîncetat? Cum am fi putut fi liberi să iubim cu adevărat, dacă iubirea ar fi fost doar conexiune comunicațională și permanent plin? Nu aș fi susținut această pledoarie pentru tăcere, dacă nu m-aș fi îndoit câtuși de putin de ceea ce susțin. De aceea mă și contrazic, pentru a va arată că in comunicare nimic nu mai este sigur și stabil. Suntem incerții depozitari ai celor mai mari certitudini. Tăcerea este o implorare continuă a iertării. Cele mai tăcute temple sunt pline de vocile remușcărilor și suferințelor.

    • Mă și văd o bătrânică tastând haios pe acest blog! La câți ani mi s-au urat o să fie mare provocare! Despre „goliciune ” am rezerve că va fi totală…!
      Am înțeles mesajul și pot să asigur că postările mele au fost și sunt făcute cu drag și nu neaparat din nevoia de a uita, de a umple timpul, golul, goliciunea…
      Mulțumesc mult pentru urări, toate cele bune!

    • Ați învățat lecția paharului pe jumătate plin: vedeți partea umplută! Minunată perspectiva dumneavoastră, așa este, cu siguranță dictonul și-a avut deja corespondent în viața asta a blogului, dar și a mea implicit!
      Mulțumesc pentru urări și sunt încântată de implicarea pe care ați avut-o în completarea postărilor. Scrieți frumos și emoționant, așa că mi-as dori să continuați! Transmit numai gânduri bune întregii familii!

  4. Paul spune:

    La multi ani! M-am intors din tabara la timp ca sa va trimit multe imbratisari si pupici zapaciti pe obraji fericiti! Cu drag, Paul si mami

    • Ce bucurie să vă am la ceas aniversar! Mulțumirile vă sunt destinate pentru toate comentariile și prezența în acest univers! Salutări lui Paul și așteptăm să ne povestească despre experiența taberei. Vă îmbrățișez cu drag!

  5. Un augurio di gioiosi momenti felici con l’Umanità che Ti è vicino e che Tu rappresenti con la Tua Vita d’Amore!.
    Buon cammino carissima Camelia!
    Un abbraccio fraterno
    Claudio

  6. Mihaela Benim spune:

    La multi ani!
    Nu cred ca veti trai fara acest blog ani buni de acum incolo.Sunt convinsa ca nu va veti opri sa tastati pe acest blog nici batranica fiind. Generatiile pe care le modelati atat de frumos nu vor permite acest lucru.
    Sa aveti inspiratia necesara pentru a duce mai departe acest proiect minunat!

    Noi va imbratisam cu 3 perechi de brate si nu va vom da drumul prea curand.

    • Doamna Benim, daca lipseați de la petrecere, aveați teme suplimentare de realizat în vacanță! Cât mă bucur că ați venit! Ați devenit un fin analist al personalității mele și știți cum să mă încurajați. Vă mulțumesc pentru tot sprijinul și vă asigur de simpatia și de dragul meu! Vă doresc minunății în suflete tuturor din familie! Pupici apăsați Mariei!

  7. marianzidaru spune:

    Acum pe seara am vazut aceasta postare minunata! FELICITARI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Esti un suflet minunat , Camelia !!!
    La asa cuvinte frumoase cu greu poti sa mai completezi ceva…asa ca, in dar iti trimit o melodie care sper sa-ti placa

    • Ce cadou minunat mi-ai adus! Lumea este veselă pe aici, au venit și cu brațele pline de zâmbete și de urări, dar recomandarea ta muzicală însuflețește atmosfera. Mă simt onorată de aprecierile tale sunt atât de generoase! Fie-ți mereu sufletul la fel de prietenos, Marian, te salut cu bucurie!

  8. „Un scriitor este viu cat timp ceea ce scrie corespunde imbinarii a doua linii directive:
    – ceea ce simte el si converteste in scris
    – ceea ce doreste sa transmita cititorului, dpdv educativ.
    Un scriitor nu se poate supune placerilor cititorilor cand acestea nu il ajuta sa progreseze. Si, un scriitor EDUCA cititorul cu gustul lui. Un scriitor nu este un cantaret la nunta, unde se cer melodii cu dedicatii. Scriitorul imprima principii, formeaza gandire…”
    Eu voi fi sincer cu tine! Cred ca un blog al gandurilor tale e un gand pe care ar fi minunat sa il consideri.
    Te rog sa deschizi ravasul al patrulea. Orice cladire pe trei piloni este nepregatita pentru natura stabilitatii.
    Succes in continuare. Sunt incantat sa te citesc!

    • Încerci să mă determini să rup tăcerea legată de simbolul răvașelor, dar nu sunt pregătită. Nu-l voi deschide pe următorul, pentru că odată ce sufletul meu se oferă generos de sincer către cunoaștere, el nu va mai putea fi la fel când este rănit! Va renaște cumva, poate gândul de a fi gând al unui alt blog, îi va da un loc de desfășurare, cine știe…
      Confirmarea că mă citești îmi este balsam! Mulțumesc pentru încurajări!

  9. Felicitări Camelia. Un an de blogging-ul cu WP este o piatră de hotar mare. Vă doresc numai bine și să aveți mai mulți ani de distracție blogging-ul. Ralph xox

  10. La şi mai mulţi! Dacă fiecare dascăl ar face ceea ce faci tu, poate că şi omenirea ar avea mai multe şanse. Aşa, ne condamnăm singuri la decrepitudine şi singurătate, neridicând un degeţel, cât de mic, ca al tău…şi ca al meu, nu m-aş exclude. Deşi, mă exclude sistemul, nu ştiu cât o să mai rezist.🙂

    • Draga mea Olimpia, eu știu că o să rezistăm pentru că ne iubim profesia! E din ce în ce mai apăsător, dar ne vom mai hrăni din încurajările date de ceea ce reușim să facem cu copiii. Dacă și noi îi privăm de ceea ce putem oferi, atunci viitor sumbru va fi pentru societatea noastră. Profit de acest prilej să-ți spun că mă bucură interferența găsindu-te o personalitate creativă, cu mare disponibilitate afectivă.
      Îți mulțumesc mult pentru aprecierile tale și pentru toate vizitele!

  11. Iulia Stanuca spune:

    La multi ani, stimata DOAMNA a invatamantului romanesc!
    NU!Nu sunt cuvinte mari! Este descrierea cadrului didactic pe care si l-ar dori orice parinte pentru copilul sau.
    Ati pornit un proiect pentru 25 de copii si ati reusit sa rapiti atatea inimi! FELICITARI!!!
    Fie ca sufletul Dvs. frumos sa aiba energie pentru inca multe generatii, pentru ca aveti atatea de spus!
    Platon spunea ca „Fericirea cuprinde cinci parti: o parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia buna printre oameni; a cincea abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata.”
    Va dorim ca munca Dvs. sa fie remunerata la adevarata valoare… pentru ca meritati a fi fericita pe deplin!
    Cu toata stima si recunostinta,
    Fam. Stanuca

    • Doamna Stănuca, a venit momentul să vă intind brațele pentru o îmbrățișare plină de recunoștință! Mi-ați fost fidel vizitator al blogului, chiar ați devenit de-a casei! E foarte important pentru mine să știu că vă simțiți bine și mi-ați dovedit acest lucru prin minunatele mesaje dăruite atât de special!
      Vă doresc nealterate frumusețile din suflet și vă mulțumesc pentru felul în care mă prețuiți!

  12. melanie spune:

    Bravo & félicitations, Camille!🙂 As dori sa am mai mult timp liber pentru a-ti parcurge super-blogu’, însa viata reala si concreta ne trage de-ambele mâneci…🙂 Sanatate, tone de inspiratie si tot înainte pe baricadele vietii…🙂 Gânduri amicale însorite si-o zi dupa planu’ si placu’ tau… Cu drag, Mélanie NB, Toulouse, FRANCE.

    • Plec și eu puțin lăsând scrisul pe seama temerarilor si dau de acest răsfăț al gândului bun! Surpriză mare mi-ați făcut și vă transmit foșniri de toamnă blândă din Bucureștiul viu! Mulțumesc pentru susțiere și vă răspund gesturilor cu bucurie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s