Protagoniști într-o tăcere


După un an de la deschiderea blogului v-am vorbit despre  motivele pentru care m-am decis să mă dedic acestui proiect, neavând pretenția că le-am epuizat pe toate. Am primit multe mesaje, încurajări și felicitări pentru care mă simt onorată și vă mulțumesc tuturor cu sinceră emoție.

Sub pseudonimul D.an T,udor un vizitator a vrut să-mi transmită impresiile dumnealui și am să vă redau discuția care s-a deschis la rubrica COMENTARII, la postul BORCANUL CU RĂVAȘE:

D.an T,udor-20 august 2013 la 3:03 pm

“Coagula tristeţea deodată, ca-n valuri, trupul de mărgean, şi trupuri de-necaţi zvârlea din matcă privirea când mi-o prelungeam.” Neantizati golul, doamna! Limpeziti fluviul vietii si bucurati-va de oamenii vii ce va inconjoara, chiar si in tacere sau ascundere. Lasati mortii lectia ei. Nu o invatati cu destoinicie din timpul vietii, pentru ca viata are alt sens. La multi ani!

Camelia – Nicorina Edu-20 august 2013 la 3:41 pm

“Melancolia e sentimentul că nefericirea are să te copleşească chiar în mijlocul paradisului”. Emil Cioran

Mă cuprinse un astfel de sentiment, stimate vizitator, gândindu-mă la momentul deschiderii acestui blog. Alături de sentimentele trăite atunci, îmi doream o mai bună prezentare a activității școlare,care ar fi rămas doar în amintirea, cumva palidă, a micuților.
Astăzi, privesc în urmă cu bucuria că am reușit să clădesc ceva VIU și plin de speranță, ceea ce conferă momentului acesta lumina ce o învăț să strălucească în viața mea!
Despre cei care mă înconjoară în tăcere sau ascundere, nu pot să vă spun decât că le doresc trăiri vizibile, căci altfel, în neștiința mea o să cadă… Vorbiți de fluviul limpede al vieții pe care să-l limpezesc, dar îmi cereți să mă bucur de cei lipsiți de curajul ruperii tăcerii și al ascunzișului…
Mesajul l-am perceput ca pe o încurajare și cu sfatul de a lăsa curgerii trecutul vidat, ceea ce-mi este propriu și de urmat!
Zi faină dincolo de tainele identității, mulțumesc pentru popas!

D.an T,udor-22 august 2013 la 4:11 pm

Tăcerea este singura limbă pe care o putem folosi pentru a comunica complet, integral, fara nicio sansă de a ne răni sau ucide. Tăcând, nu încetăm să vorbim, să ne amintim, să ne regăsim sau să ne rătăcim, iar și iar. Ceea ce există nu poate fi distrus nici de tăceri, nici de ascunzisuri, nici de moarte, nici de viață. Nu există nimic mai viu decât ceea ce există. Eu așa simt.

Camelia – Nicorina Edu-23 august 2013 la 10:22 am

Tăcerea este perfidă,domnule! Aduce cu sine lașitate, ca opus al confruntării directe, aduce speculații, ca o consecință a lipsei opiniilor, aduce egoism, ca limbaj desfășurat doar într-un unic sens interior, este șireată, lăsând pe celălalt să facă supoziții care-l macină, aduce umilință pentru cel care o percepe ca pe un mod de limbaj – considerându-se nedemn de dialog, aduce frustrarea zicerii, care nu-și poate reliefa toate argumentele. Îi deplâng pe cei care o aleg să se pună pe sieși la adăpost, lăsând nebunie, vulcan în sufletul celuilalt.Tăcerea e durere!
O accept doar într-o situație: atunci când persoana știe că va jigni, va ofensa prin vorbe sau când știe că a greșit și alege modul de a tăcea decât să facă rău. Doar atunci tăcerea este de aur!
Eu aleg să tac, atunci când nu mai este nimic de spus. O fac rar, dar o fac deplin. Dacă cineva mă aduce în stadiul de a-mi înfrâna vorbele, atunci e sfârșitul: acea persoană nu mai este demnă de ceea ce sunt eu!
Îmi comunicați multe calități ale tăcerii,îmi spuneți că o apreciați și totuși v-ați contrazis: ați vorbit….Înțeleg importanța pe care i-o acordați, așa că respect acest punct de vedere și ca să nu fac rău, o voi alege și eu. Tăcere să fie!

D.an T,udor-23 august 2013 la 2:10 pm

V-aș contrazice (punând în evidență o slăbiciune a comunicării), spunându-vă că tăcerea este curaj, atât de puțini oameni sunt dispuși să tacă, atunci când vorbele pot răni sau întrista; tăcerea este răbdare, în ea fluviul timpului se liniștește, lăsând șuvoaiele energiilor și tensiunilor primejdioase să se transforme în calm; tăcerea este blândețe, nu exista atingere mai delicată decât atingerea tăcerilor; tăcerea este pace, nu există liniște în sufletul care simte nevoia să se exprime; tăcerea este înțelepciune – timpul, tainicele energii ale universului, mersul lucrurilor pot să suplinească atât de bine lipsa cuvintelor și întâlnirilor comunicaționale; tăcerea este o formă de iubire, atunci când sufletele pot sa stea aproape, neajutate de tentații comunicaționale; tăcerea este nemurire, atunci când putem continua dialogurile cu cei dragi dincolo de dispariția lor temporară sau definitivă de lângă noi. Răvașele lăsate necitite sunt tăceri în care va ascundeți încrederile. Este evident că prin tăcere eu nu acopăr întreaga sferă a “liniștilor”, ci doar pe cele rezultate din ne-exprimarea verbală către celălalt. Dincolo de această argumentare, v-aș întreba: sentimentul golului nu a fost potențat de tăcerea ce-l cuprinse? Cum am fi putut simți lipsa celuilalt, dacă am fi comunicat neîncetat? Cum am fi putut fi liberi să iubim cu adevărat, dacă iubirea ar fi fost doar conexiune comunicațională și permanent plin? Nu aș fi susținut această pledoarie pentru tăcere, dacă nu m-aș fi îndoit câtuși de putin de ceea ce susțin. De aceea mă și contrazic, pentru a va arată că in comunicare nimic nu mai este sigur și stabil. Suntem incerții depozitari ai celor mai mari certitudini. Tăcerea este o implorare continuă a iertării. Cele mai tăcute temple sunt pline de vocile remușcărilor și suferințelor.

Dragii mei prieteni, susținători, vizitatori sau pași prin spațiul meu virtual, ce părere aveți despre rolul tăcerii? Când o susțineți ca fiind înțelepciune (așa cum o declară D.an T,udor) și când o considerați perfidă (așa cum am numit-o eu) ? A se avea în vedere că părerile noastre au vizat caracterul general și nu am acordat un titlu definitoriu fiecărei poziții. Suntem conștienți că poate fi și calitate, dar și defect, dar ponderea ei în realațiile comunicaționale ne este diferită (așa desprind eu din mesaje).

L-aș ruga pe domnul D.an T,udor să modereze comentariile care îi sunt adresate, eu răspunzând la cele care mă vizează direct. Dacă doriți doar să vă exprimați o opinie generală, fără adresant, o primesc cu același respect.

Cu ce prilej adoptați TĂCEREA? Când vă doare TĂCEREA ?

28 thoughts on “Protagoniști într-o tăcere

  1. O vorbă românească zice că tăcerea e de aur, însă e un subiect despre care, cred eu nu se poate vorbi la general decât dacă vii cu multe exemple și explicări de stuație. Este înțelept să taci dar nu în cazul în care trebuie să îți susții punctul de vedere , iar asta se poate face și prin gesturi, fapte. Eu spre exemplu tac atunci când persoana care îmi vorbește știe mai multe ca mine. Cred că tăcerea doare cel mai tare atunci când stai în așteptare.

    • D.an T,udor spune:

      Va rog sa clarificați dacă „a sta în așteptare” reprezintă tăcere. Reformuland, daca tăcerea celuilalt doare cel mai tare atunci când tu insuti taci.

  2. GABRIELA COVALCIUC spune:

    Valeriu Butulescu spunea ca „darul vorbirii este nimic, in comparatie cu arta tacerii”. Eu cred ca tacerea a fost ridicata la rangul de arta tocmai datorita faptului ca este destul de dificil sa trasezi granita dintre optiunea de a vorbi sau a tacea. Dreptul la tacere este un drept al persoanei ce se exercita si se realizeaza in domeniul comunicarii sociale in concordanta cu celelalte drepturi si libertati fundamentale ale omului. Este evident ca si prin tacere se poate comunica informatia, informatie de care uneori legea leaga anumite efecte juridice. Continutul informatiei comunicate prin tacere imbraca diferite forme si de regula se deduce din conjunctura in care se manifesta tacerea, dar in mod deosebit din definitia si reglementarea data de legiuitor (aprobare tacita, refuz tacit, aviz tacit, acord tacit, autorizare tacita etc.). Astfel, in domeniul dreptului, “lipsa oricarui raspuns va fi interpretata ca acord expres”. Raportandu-ma la valoarea interpretativa pe care o da legiuitorul notiunii de „tacere”, aplicabila exclusiv in raporturile juridice dintre subiectii de drept, nu pot decat sa conchid ca tacerea nu este neaparat apanajul oamenilor intelepti, ci mai degraba a celor care stiu sa discearna momentele in care trebuie sa-si sustina punctul de vedere sau, dimpotriva, sa se abtina. Altfel spus, revenind pe taramul comunicarii sociale, consider ca tacerea poate rani, uneori, mai mult decat cuvintele, intrucat lasa loc interpretarilor si, mai mult, poate da nastere in mintea interlocutorului la fel si fel de scenarii, care poate nici n-au fost gandite de catre cel care alege sa „comunice” prin tacere. Incalcit subiect!:)

  3. Laurentiu Benim spune:

    Impresia mea este ca si tacerea si comunicarea sunt interschimbabile in textele de mai sus. Ambele pot fi perfide, ambele pot aduce curaj, intelepciune sau pace. Ar putea chiar sa isi traga seva din acelasi loc, cam ca lumina si intunericul. Nu le pot vedea in termeni de bun sau rau. Sunt genul de notiuni care isi arata calitati sau defecte doar puse la treaba, depinzand de un context anume. Mai degraba as vorbi, ca dna Covalciuc, de discernamantul folosirii lor. Adica nu de felul in care le masuram, ci de felul in care le dam masura. Poate ca un cuvant vechi precum „cuminecare” le-ar impaca pe amandoua…
    Marturisesc ca nu am reusit sa inteleg cum trebuie interventia despre tacere in contextul articolului precedent.

      • D.an T,udor spune:

        Nu știu să răspund la această întrebare. Pentru mine, această deschidere a reprezentat doar țintă, dar o ținta utilă pentru a-mi susține nacazlâcul închinat tăcerilor nevinovate (perspectivă exclusiv personala).

  4. Constat că discuțiile despre tăcere a generat un noian de vorbe. De unde se poate deduce că acest deziderat este iluzoriu, atâta vreme cât ne-am străduit ani de zile să învățăm a comunica prin cuvinte. Nu prea multe, dar nici cu jumătăți de măsură. Nici tăcerea mormântală și nici logoreea nu e binevenită, ci moderația este secretul unei comunicări ideale. Totuși, să nu uităm că „la început a fost cuvântul”. Înaintea lui nu exista nimic. Nici măcar tăcerea.

    • Ce paradox frumos ați adus! Vorbele născute din tăcere sunt sublime. Ele se încarcă cu emoția așteptării ca mai apoi să se reverse într-un iureș! Mulțumesc mult pentru ruperea liniștii datorate vidului de vorbe, m-am bucurat să vă regăsesc!

  5. DanaT spune:

    In primul rand „La multi ani !” blogului!
    Aparitia lui a adunat cu siguranta multi cititori care au devenit fideli datorita articolelor foarte interesante, captivante, vesele sau emotionante. Doar ca unii aleg sa scrie, iar altii nu (din diverse motive).
    Referitor la tacere vs comunicare aleg varianta a doua.
    Desigur, cum spunea cineva de mai sus, ambele cu moderatie, in functie de conjunctura, situatie, loc, etc. Daca ne uitam cu atentie o sa observam ca barbatii intr-o proportie mai mare sunt adeptii tacerii, iar femeile au contraire. Tine, pana la urma si de temperament.
    Pana la urma alegerea tine de ceea ce ofera cel mai bine echilibrul personal.
    Dana T.

    • Comentariu tău mă surprinde atât de plăcut, Dana! Ai ales să vorbești la articolul despre tăcere…Cât mă bucur! Primesc cu încântare urările tale, iar aprecierile se înscriu la capitolul de recunoștință… Concluzia enunțată de tine aduce tăcerea în plan acceptabil, atunci când alegerea ei reprezintă un echilibru.
      Îți doresc și eu toate cele bune!

  6. Iulia Stanuca spune:

    Acest blog s-a nascut pentru comunicare! S-a vrut a fi un liant virtual intre cadrul didactic,copii si parinti.
    Cu siguranta au existat motive pentru care unii au ramas ”fideli” comunicarii, altii au ales tacerea.
    Personal, am considerat ca munca depusa de doamna Edu pentru a sustine acest proiect merita apreciata si asta insemna (repet faptul ca este punctul meu de vedere) sa … COMUNIC.
    Imi place acest blog, imi plac subiectele, imi plac copiii si apreciez foarte mult activitatile pe care acestia le desfasoara alaturi de Doamna lor, cat si eforturile pe care le depun pentru a deveni tot mai buni. Ma bucur sincer de fiecare realizare a lor si aleg sa le transmit acest lucru, pentru ca stiu ca si ei se bucura sa primeasca ganduri bune.
    „Cel mai important şi cel mai greu este să dai; ce te costă sa mai adaugi şi un zâmbet?”( in cazul nostru, o vorba buna)…

    • Așteptările privind proiectul blogului le consider utile în măsura în care se regăsesc în treziri de gânduri bune. Faptul că sunteți un cititor fidel de notă faptul că personalitatea dumneavoastră este în rezonanță cu ceea ce transmit aici și de aici… Mă bucur de fiecare dată când comunicăm și îmi las gândul să vă mulțumească…

  7. marianzidaru spune:

    Hello,Camelia ! Un subiect pe marginea caruia opiniile sunt impartite..nu stiam eu de ce nu ai mai aparut🙂🙂🙂 O saptamana frumoasa!!! Cred ca pregatesti inceperea noului an scolar. Spor in toate! Te imbratisez cu drag!

  8. andrea spune:

    Hello my friends and Wpler students.My Wpadresse has changed please write an email with your email address you all me briefly thank you…

  9. A venit………..TOAMNA !!!
    Se deschide iarasi scoala .
    Se-aude clinchetul de clopotel
    Eu cu emotii mari astept
    De la nora un scump NEPOTEL !!!

    Succes in noul an scolar 2013/2014 !
    Cu stima,
    Aliosa.

    • Iulia Stanuca spune:

      Sa vina intr-un ceas bun si sa aiba un parcurs lin in viata! Cu siguranta va va umple sufletul de bucurii nemarginite!
      Cu drag,
      Iulia Stanuca

    • Lipsesc și eu puțin și aflu asemenea vești! Să vă trăiască nepoțelul, domnule Alioșa! Să fie sănătos și sper să-l puteți avea aproape ori de câte ori vă doriți.
      Urările dumneavoastră mi-au ajuns la suflet și vă transmit considerația mea!

  10. D.an T,udor spune:

    Q.E.D. Tăcerea este o lipsă. Iar aceasta lipsă se simte și doare. Vă așteptăm din nou alături de toti prietenii de pe wordpress și din afara Internetului. Demonstrația dumneavoastră, implicită, a fost perfectă.

  11. Asa e, ne lipsiti, dar am acceptat si am inteles cu totii tacerea Dvs ca pe o demonstratie „graitoare”. In schimb, copiii care au ales sa va fie alaturi in tabara s-au bucurat de efervescenta comunicarii si darurii Dvs. Va asteptam cu drag noi, cei care am ramas acasa. Sa ne revedem sanatosi si voiosi la inceputul noului an scolar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s