Avem o campioana nationala la karate!


DE ALE PĂRINȚILOR – o rubrică adresată părinților care doresc să împărtășească cu noi idei și sentimente

Autor: Laurențiu Benim

„La câteva minute dupӑ ce se încheie finala, cineva aduce întâmplӑtor în discuţie numele Doamnei. Maria, care tocmai se aşezase pe un scaun și își aruncase cât colo echipamentul, ciorapii și adidașii, sare literalmente în sus:

– Chiar, vreau să o sun pe Doamna! Să îi spun și ei.

Nu mi se pare cӑ e momentul. În salӑ e gӑlӑgie și nu ne putem auzi, iar afarӑ este în continuare frig. Și apoi încӑ nu am terminat discuţia. Bun, a câștigat titlul naţional la kumite (luptӑ cu adversar), ne simţim extraordinar şi suntem mândri de ea. Acum însă bucuria s-a mai estompat, suntem cu toţii, nu-i aşa, oameni în toata firea și trebuie sӑ vorbim, la cald, despre anumite circumstanţe ale victoriei. Despre acelea care depinseserӑ de ea.

Cӑci fiecare concurs repetӑ implacabil acelaşi coşmar. Organizarea este mai mereu greu de calificat altfel decât eufemistic. Timpul de aşteptare este enorm și neclar, practic nu se poate afla cu precizie când urmeazӑ sӑ intri în concurs. Copiii ajung sӑ se plictiseascӑ și nu își mai repetӑ cum trebuie exerciţiile. Nu mai vorbesc despre cât de relaxat te poţi uita ca pӑrinte, în premierӑ, cum propria fatӑ își împarte lovituri cu altele. Și se poate şi mai rӑu: culmea absurdului este cӑ își petrece timpul râzând şi jucându-se împreunӑ cu fata cu care va disputa finala. Și cu care convine de comun acord cӑ o va învinge. În loc, gândesc eu, sӑ ia în serios meciul, sӑ se gândeascӑ la punctele ei slabe, sӑ intre carevasazicӑ în atmosfera de competiție. Le trag pe amândouӑ lângӑ meciul unei colege mai mari și le arӑt cât de concentratӑ este și cât de serios luptӑ. Dupa câteva minute de relativӑ atenţie, pleacӑ amândouӑ sӑ susţinӑ alţi colegi de vârsta lor. N-au nici-o treabӑ, nici-o grijӑ.

Când în sfarşit sunt chemate în concurs, arbitrul le trimite înapoi să își dea jos agrafele și cerceii. Meciul începe într-un târziu în faţa unor pӑrinţi gata să sucombe de atâta tensiune. Fetele se cunosc bine și te astepţi la un meci cu puţine puncte de o parte şi de alta, aşa cum sunt toate meciurile. Îndrӑznesc chiar un pronostic, pe care îl ţin superstiţios pentru mine: cinci la trei, pentru Maria fireşte. Bănuim deja desfӑşurarea și asta ne mai linişteşte puţin. Avem ceva de care să ne agӑţӑm, avem un sentiment de securitate aşa minor cum este. Descoperim repede cât de naivi suntem. Din prima secundă Maria și Antonia se aruncӑ una asupra celeilalte și o ţin tot aşa timp de trei minute şi jumӑtate într-un ritm ameţitor. Atacӑ amândouӑ în permanenţӑ, fӑrӑ pauze, fӑrӑ timpi morţi, dar și fӑrӑ vreo apӑrare. Arbitrul nu face altceva decât sӑ contorizeze încontinuu puncte. Existӑ o consistenţӑ a atacurilor, o îndârjire de a nu da un pas înapoi, decât doar pentru a pregӑti mai bine o altӑ loviturӑ. Dacӑ apӑrarea lor este aproximativӑ, se vede însă cӑ fetele au o tehnicӑ bunӑ de atac, pentru cӑ sunt puţine lovituri la întâmplare sau în aer. Tot mai multӑ lume se strânge în jurul nostru atrasӑ de cursivitatea luptei şi de execuţii aproape simultan simetrice. Este imposibil să poţi anticipa cum se va termina. Încetul cu încetul însӑ un lucru ciudat se întâmplӑ. Meciul acesta pe muchie de cuţit, consistent și foarte spectaculos începe să îmi placӑ şi ajung sӑ îl urmӑresc aproape relaxat. De pe margine pare mai mult o demonstraţie decât o luptӑ și regret cӑ se apropie de sfârşit. Maria puncteazӑ mai bine spre final, iar când meciul se încheie și privim tabela, aceasta aratӑ un incredibil 16 la 12. Este de departe cel mai mare scor din concurs și aşa va rӑmâne pânӑ la sfarşitul competiţiei.

Doamna o felicitӑ la telefon şi, dupӑ ce mai vorbeşte cu ea, îmi spune cӑ s-a simţit impresionatӑ pentru ca am sunat-o. Nu apuc să îi spun cӑ Maria se gândise de una singurӑ la asta. Probabil era dorința unui copil de a-și ştii împӑrtӑşit momentul de fericire, nu ştiu. Gândul meu este tot la discuţia neterminatӑ, despre cât de superficial a pӑrut cӑ trateaza meciul, care putea sӑ se încheie oricum. O trag pânӑ la urmӑ mai într-o parte și reuşesc să îi pomenesc printre altele de cum a câștigat doar pe final.

– Tati, la antrenamente eu am avut multe meciuri cu Antonia. Ea nu este aşa de antrenatӑ ca mine și ştiam cӑ va obosi. Am forţat-o să loveascӑ mereu şi, când a obosit, am inceput să fac eu puncte. Și am câștigat.

– … Adicӑ ai avut un plan în timpul meciului?

– Normal.

Competitia – „Campionatele nationale de karate shito-ryu” – a fost pe 12 octombrie la Izvorani. Grupa Mariei a fost, daca am retinut bine: fete, 8-9 ani, kumite. Destul de fragmentata categoria (ideea este sa fie premii cat mai multe), dar a fost o partida atat de frumoasa ca nu mai conteaza nimic acum.”

FINALA COMPETITIEI – ALBUM FOTO (imagini deosebit de expresive!)

„Fluturasul meu cu cingatoare de lupta” , aduci atata gingasie dincolo de aspectul razboinic al duelurilor tale! Am urmarit filmul si am fost emotionata sa te vad atat de sigura pe tine, cu piciorusele si manutele care au fost atat de versate in a oferi miscari de tactica bine gandita. (As vrea sa-ti mai spun ca m-ai surprins deosebit de placut cu telefonul pe care mi l-ai dat pentru a impartasi alaturi de mine ceea ce ai realizat.)

Te felicit oferindu-ti o cununa de lauri aurii si imbratisari care sa aduca toata pretuirea mea!

Bravo, Maria, campioana nationala la karate – 2013!

Anunțuri

23 de gânduri despre &8222;Avem o campioana nationala la karate!&8221;

  1. Felicitari „fluturasului” tau. Sunt convins ca multi dintre acesti copii minunati, vor ajunge departe, pastrand undeva intr-un coltisor al sufletului dragostea cu care le-ai vegheat pasii.

    • Cat mi-as dori sa pot auzi peste timp ca realizarile lor sunt constante si ca se bucura de o viata pentru care vor fi pregatiti. Prima mea generatie de elevi m-a contactat anul trecut si am fost coplesita de emotii, dar mandra de ceea ce au castigat prin depasirea provocarilor.
      Va multumesc cu zambet larg pentru suportul ce mi-l oferiti! Fie-va mereu sufletul la fel de cald!

  2. Anghelescu Alina zice:

    Felicitari micutei noastre campioane si la cat mai multe zambete oferite noua de acolo de pe prima treapta !Bine ati revenit in spatiul virtual Doamna …va asteptam cu drag!

    • Primesc felicitarile pentru campioana, le merita din plin! Despre mine, nu am facut mare lucru: tatal Mariei, domnul Benim, a scris articolul, eu doar am gazduit materialul si m-am bucurat alaturi de dumneavoastra.
      Dumnealui a scris minunat, iar dumneavoastra ne rasfatati cu prezenta mereu incurajatoare! Va multumim!

  3. Laurentiu Benim zice:

    Multumesc si eu pentru aprecieri tuturor, in numele Mariei in primul rand. Desi nu intotdeauna pare asa, va asigur ca este extrem de incantata cand primeste astfel de incurajari. Si intr-un fel surprinsa sa vada ce masura ii este data unui lucru care pentru ea este mai degraba o joaca.

  4. Iulia Stanuca zice:

    Am deschis miercuri dimineata blogul pentru a afla noutatile din oraselul nostru… gasesc o surpriza placuta: MARIA, CAMPIOANA NATIONALA! Ce mandrie si cata bucurie a putut sa aduca „firava” copila in suflete!
    Felicitari, draga noastra! Drumul sa-ti fie presarat cu astfel de succese!
    Imbratisari cu drag!

  5. elena gologan zice:

    Buna Maria! Ma bucur ca ai luat locul I la concurs. Sti, eu am in clasa cea noua o karatista ca tine, numai ca tu esti mai buna decat ea cu mult. Sper ca ne vom vedea in curand! Succes la scoala! Salutari colegilor si Doamnei Invatatoare:)

    • Maria Benim zice:

      Buna, Elena!
      Si eu ma bucur ca esti alaturi de mine si abia astept sa ne vedem.
      Iti simt foarte tare lipsa la scoala. Azi noapte chiam am visat ca ai venit inapoi in clasa noastra.

      Succes si tie! Cred ca nu iti este deloc usor printre noii colegi.
      Te imbratisez cu drag, Elena!

      • Dragele mele, se pare ca distanta va apropie si mai mult! Ar fi minunat sa tineti legatura si poate chiar sa va reintalniti. Despre colegii noi pe care ii aveti langa voi, va spun ca si ei au nevoie de atentia si increderea voastra, asa cum v-o doriti si voi!
        Ma bucur mult cand veniti aici in clasa si trebuie sa stiti ca este un spatiu deschis oricand spre vizita.
        Va imbratisez pe amandoua!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s