Epilog – istorie personală


Toamna – final de anotimp!

O graniță între culori și stări, între opulență și tranzit, între efemer și neliniște … nedefinită și totuși atât de reală în metamorfozarea ei. Dar cine este liberul arbitru care o definește, cine stabilește punctul unei comunicări încheiate și cine validează posibilitatea existenței celor trei puncte care dau speranța unei continuări?! Este un final?! Toamna se vrea a fi o eternă retorică…știm noi!

*

– Ce mai faci, draga mea? Te-am simțit destul de plimbăreață, de vie în suflul tău de crinzanteme, dar nu te-am mai văzut de ceva timp! A trecut mult din scurgerea clepsidrei, de când îmi povesteai despre orgoliul ce ți-a măcinat aroma. Mă bucur așa mult să te revăd! Ce îmi mai poți spune despre tine, despre culoarea ta nuanțată de suflet vibrant?

– Prietena gândurilor mele, am fost puțin plecată. Între timp, mi-am lăsat cuvintele să zboare, iar ele au poposit pe un hrisov ce mi-a dat deplină recunoaștere pentru a-mi definitiva propria istorie interioară.

– Uită-te în ochii mei, Toamnă dăruită belșugului de simțăminte! Vrei să spui că ai reușit să străbați oceanul ființei tale și să-ți pui acolo toate frunzele căzute recompunându-te în mister?

– Încrederea ta mă onorează, dar nu am veleități de atotstăpânitor de adâncuri! Am învățat lecția:

Gata cu orgoliul – vanitatea -trufia!

Am admirat tipologii de personalități și chiar dacă fiecare își are unicitatea ei, trăirile sunt grupate în dezvăluiri asemănătoare. Am transpus pe o filă a hrisovului o frunză specială, cea a

ÎNCREDERII ÎN SINE

nuanțată în tente tomnatice:

GALBENUL:  încrederea în sine presupune să-ți prețuiești timpul, astfel încât să-l împarți doar cu cei pe care îi simți cu același autentic, la fel de nemascați și de asumați ca și tine.

RUGINIUL: dacă draft-ul ființei tale nu a fost aplaudat la scenă deschisă, înseamnă că ai greșit audiența. Dacă nu renunți și repeți actul aceluiași print screen al dezvăluirii tale, vei arăta doar disperare și mulți te vor părăsi. Nu te lăsa în mâinile unui manipulator fin care te va juca ca un păpușar folosindu-se de insecuritățile tale.

VERDELE PAL:  nu căuta în mod obsesiv validările celor din jur, contorizând fiecare feedback. Dezamăgirea o vei resimți atunci când bucăți din sufletul tău se vor sparge, pentru că în dorința de fi pe plac altora, nu te mai regăsești. Nimeni nu-ți cunoaște arderea adâncului mai bine ca tine.

MARO -RUBINIU: cel mai greu, dar și cel mai minunat lucru este să te accepți așa cum ești, să fii o lume întreagă, să-ți găsești balsam și în singurătate (dar nu în însingurare!), să nu fii disperat după împărtășire, să-ți aparții tie însuți!

Voi pleca, poate voi reveni…dar culorile mele să-ți rămână eterne ancore de echilibru și chiar dacă varietatea nuanțelor te va împresura, trăiește liber și asumat!

*

Mantia Toamnei decorată cu amintiri date de atingeri de copii (albume foto):

Educație plastică – Frunza, tonuri

Portofoliul la Științe – Tipuri de frunze

Colecție de semințe

Copiii mei dragi, nu voi conteni să vă spun cât vă apreciez efortul și sper ca fiecare întâlnire cu toamna să vă aducă amintirea unor momente speciale. Ați realizat lucrări deosebite și doar fotografiile pot să spună în locul meu despre cât efort ați depus, dar și despre finalitățile de toată lauda!

Rămas bun, Toamnă!

Anunțuri

Roboți pentru Indonezia


Vă iubim Doamna învățătoare!!!!!!!!!!!!!!!!!!

*

DESPRE EL!

A făcut parte din viața mea timp de patru ani. Primul impact a fost reprezentat de istețimea și dezinvoltura lui. Apoi, când am devenit parteneri în familia de dimineață, și-a arătat latura sensibilă și atașamentul pentru stabilitatea de acasă. Primul impact cu responsabilitatea l-a surprins nepregătit… a și plâns după ai lui!

Totuși, ambiția l-a ajutat să-și găsească repere de stabilitate și să devină în scurt timp un preferat al meu, dar și al mediului nostru. Nu era nevoie să se piardă în amănunte pentru a se exprima, fiind o persoană stăpână pe capacitățile sale. Eu, recunosc, îi ceream mai mult și-i ridicam ștacheta pentru noi provocări. Era o bucurie să-l știu atât de receptiv, dar și atât de plăcut de colegi și mai ales de … colege.

Constrânsă de regulamente, i-am cerut să se tundă, cu toate că-i apreciam look-ul în trend, dar pletele-i concurau deja cu ale mele. Mi-aș fi dorit să-l pot lăsa liber în alegeri, dar nu era momentul… (Dragul meu, sper că acum mă înțelegi…!)

ALEXANDRU SIVU

Pe 15 iunie 2013, la București a câștigat cu echipa prima competiție națională de Robotică Educațională „World Robot Olympiad”.    Acum este în Indonezia, la Jakarta

Reprezintă România la competiția internațională de robotică

– în materialul din link se află și un film cu participarea lui la PRO TV –

Concurenți din 30 de țări

O performanță de nivel maxim!

Despre mine….

Stare: o incredibilă surpriză transformată în șuvoi de bucurie, mândrie și prețuire;

Trecut proiectat în prezent: fostul meu elev Alexandru Sivu, a concurat la sfârșitul clasei a IV-a, pentru un loc la Liceul Tudor Vianu din capitală. Bazat pe o programă specifică, examenul a fost dificil, dar Alex l-a promovat. Acum este în clasa a VII-a, iar ecourile despre activitatea lui sunt încântătoare!

Mesajul lui:   Vă iubim Doamna învățătoare!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Am găsit în căsuța de email această declarație, alături de link-ul prezentării deosebitei performanțe. Nu a fost nevoie de mai mult să înțeleg bogăția de sentimente ce l-a conținut și nu a fost decât un pas spre acea stare pe care mi-a oferit-o Alex în prima zi de școală: am plâns având ca izvor… o infinită satisfacție!

Mesajul meu:

Dragă Alex, mă determini să-mi caut cu greu cuvintele, deoarece gestul tău îmi desăvârșește profesia! O să întelegi tu mai târziu…

Mi-aș dori  ca roboții voștri din lego să vă asculte, să respecte traseele pe care le-ați determinat, să execute comenzile cu mare precizie și să vă clasați cât mai sus pe podium.

Te felicit pe tine, pe colegii tăi, dar și pe profesorii care te-au îndrumat și sper ca indiferent de evoluția din Indonezia, să trăiești împlinirea pentru o realizare de excepție.

Transmit un gând de prețuire și părinților tăi, care își văd înțelepciunea și măiestria de făuritori de suflete curate, în ceea ce ai devenit. Știm prin câte provocări au trecut ca tu să-ți urmezi visul și au din partea mea plecăciuni de prețuire!

P.S. Uneori, îmi este greu să primesc complimente … își au și ele rostul și măsura lor. Blogul acesta este o chintesență a lucrurilor frumoase și implicit a aprecierilor pozitive, dar satisfacția ca un fost elev să-ți mulțumească după ce relația de școală s-a încheiat, este…incomensurabilă și nu o puteam ține doar pentru mine, trebuia să o împărtășesc… Mulțumesc pentru că-mi sunteți aproape!

Articol de regulament: strategia perseverenței


DE ALE PĂRINȚILOR – o rubrică adresată părinților care doresc să împărtășească cu noi idei și sentimente

Autor: Laurențiu Benim

„Cu câteva zile în urmӑ mӑ întorceam de la serviciu într-un vagon ş-aşa, ş-aşa de aglomerat, cum ar spune Maria. La una din staţii au urcat douӑ femei cu câte un copil în braţe. Am realizat repede cӑ nu sunt români, pentru cӑ nu aparţineau realitӑţii noastre. Amândouӑ trecute de prima tinereţe și (în lipsa unui termen potrivit) uşor overweight…

– Cuuum?!
– Aăă, adicӑ nu erau slabe.
– Adicӑ grase?
Mӑriuca, e urât sӑ zici „grase”. Erau puternice. Îţi spun mai târziu ce e ӑla eufemism.

…îmbrӑcate cu haine lejere și cu o atitudine relaxatӑ. Copiii, un bӑiat și o fatӑ de 5-6 ani, aveau cel mai blond pӑr pe care l-am vӑzut vreodatӑ. Mamele au reuşit sa se aşeze într-un spaţiu ceva mai liber și sӑ facӑ rost de un scaun prin bunӑvoinţa unui domn.

Primul lucru pe care l-a fӑcut băieţelul a fost să se întindӑ dupӑ singura jucӑrie pe care pӑreau să o aibӑ și care se odihnise pânӑ atunci în mâna fetei. Nu am reuşit să îmi dau seama ce fel de jucărie era, pӑrea ceva între robot și hipopotam cu aripi. Dupӑ cum am zis, nimic legat de aceste personaje nu era familiar. Fata a dat pur și simplu drumul la jucărie fӑrӑ vreun protest. Apoi s-a ridicat în picioare pe genunchii mamei sale, care se odihnea pe scaunul liber, a prins în mâini douӑ mânere de susţinere de pe barӑ și a început să se balanseze înainte și înapoi precum un gibon.

(„Ce idee!” i-au zâmbit Mariei ochii.)

Febril și cu ochii mӑriţi, băiatul a dorit evident să facӑ acelaşi lucru. S-a adresat fetei într-o limba hârâitӑ…

– Cum adica „hârâitӑ”, tati?
– Știu şi eu? Cred cӑ erau olandezi.

…apoi i-a întins jucӑria. Fata a luat-o şi, având acum o mână ocupatӑ, a trebuit să își întrerupӑ exhibiţia. Băiatul a preluat mânerele rӑmase libere și a purces la legӑnat cu tot cu mama proprie, care, aşa cum îl ţinea în braţe, mi-a evocat un pӑpuşar la început de meserie.

Fata a ales la rândul ei altӑ tacticӑ. A dat drumul jucӑriei direct pe podeaua vagonului. Robopotamul era în mod evident în pericol, şi-o fi zis băiatul, și a cerut cu multӑ volubilitate să fie lӑsat jos din brațe. În timp ce a doua mamӑ se executa, fata s-a urcat din nou în hӑţuri. Băiatul a decis repede cӑ poate sta bine-mersi pe propriile picioare, s-a eliberat de ajutorul mamei sale și s-a aplecat spre jucӑria rӑmasӑ stingherӑ. Imediat metroul a pus o frânӑ iar el s-a prӑvӑlit cât era de lung cu faţa în jos.

(Duce o mână la gurӑ, a sperieturӑ.)

Fata s-a oprit din balans și a dus îngrijoratӑ o mână la gurӑ în timp ce, cocoţatӑ pe maicӑ-sa, se sprijinea de faţa acesteia. La fel de atipicӑ, mama băiatului l-a ridicat liniştitӑ de jos, zâmbind total detaşatӑ de grozӑvia ce era sӑ se întâmple. Singurul care s-a comportat în sfârşit conform uzanţelor a fost băiatul. Din prima secundӑ, a început să plângӑ cu acel atât de familiar plâns cu sughiţuri. Și a ţinut-o tot aşa pânӑ când fata i-a oferit în tӑcere jucӑria. Abia atunci s-a oprit râzând îmbunat. Apoi a fӑcut un lucru tare ciudat.

– …Ce a fӑcut?
– A întins jucӑria unui bӑrbat care tocmai desfӑcea un croissant.”

*

 Articolul îmbogățește experiența oferită de Regulamentul de posesie a jucăriilor, care este mereu adaptat de copii în modul cel mai lipsit de inhibiții. Oare, ce alte regulamente mai circulă printre ei?! Mulțumim, domnule Benim, pentru această incursiune fină în universul minunat al copiilor ce explorează lumea din perspective date de tatonări, încercări și…reușite!

Cum ne umplem timpul!


Sunt atât de multe proiectări ale minții legate de simțiri, de ceea ce îți propui să realizezi, iar uneori, după o atât de elaborata strategie simți că nu mai ai curajul să întreprinzi nimic: totul se reduce la un atac de panică; corpul paralizează, gândurile stagnează și nu poți schița nicio reacție.

Viața știe ea să echilibreze cumva lucrurile, pentru că neantul îți oferă dintr-o dată, neașteptat, tot ceea ce îți alină sufletul și pentru care nu ai mai avut curajul, timpul sau deschiderea să mai creionezi vreo schiță…Hazard?! Cine știe? Sunt delicioase clipele când ți se oferă o părticică de moment fericit fără să fi depus vreun efort de analiză…

Înclin să înțeleg: tot mecanismele de apărare își pun rotițele în mișcare: când mintea intră în faza negării (când nu poate accepta ca evenimentul dureros să-și exprime realul), există o preluare de funcții: corpul! DA! Atunci când îți obosești trupul alergând după probleme ce-ți țin mintea ocupată ( mai mult sau mai puțin inventate), când faci deplasări fizice epuizante, când te înscrii la diverse evenimente ce necesită prezența fizică, când simți că oboseala te modelează într-o sfârșeala de mecanism ruginit, e clar: ai redenumit starea ta, dar esența a rămas aceeași: problema minții tale își trăiește interiorizarea în aceeași dramă!

Ce-i de făcut?! Redefinește-te! Acordă-ți timp!

*

Alături de copii mi-am lăsat energiile în susur continuu de activități curgătoare. Albiile prin care trecem sunt diverse și dau aspectul unei vieți trăite deplin, din care au de povestit pietrele, cele care rămân statornice și mereu răbdătoare. Să le ascultăm…

Dincolo de programul cunoscut, dar mereu surprinzător al școlii ne umplem timpul cu felurite activități:

1. Participarea la concursurile școlare: Evaluare în educație – matematică, Voinicelul, Piciul și pregătirea pentru altele care vor urma: LuminaMath, Arhimede, Comper, Teste din poveste, Euclid, Smart etc.

Îmi rezerv dreptul de a nu comenta condițiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru participarea și/sau organizarea concursurilor, doar voi spune că sunt demersuri  de trecut, care nu depind de mine și care par a fi insurmontabile!

2. Participarea la o acțiune umanitară de donații  inițiată de învățătoare din județul Ilfov. Ajutoarele au ajuns la Școala nr 1 și la Grădinița din Suhurlui: 30 preșcolari, 14 clasa pregătitoare, 16 clasa I, 39 clasele  II- IV si 62 clasele V- VIII; precum și la Șc Gimnazială ” Elena Doamna” din Cuza Vodă: 63 preșcolari, 119 elevi din ciclul primar și 124 elevi din gimnaziu. În plus, în Cuza Vodă sunt 26 de familii cu copii, ale căror locuințe au fost grav afectate de inundații.

Felicitări copii, pentru minunata implicare și deschiderea cu care, alături de părinții voștri, ați adus rechizite și atât de multe lucruri necesare școlarilor încercați de soarta mai puțin darnică!( Benim M.,Niță C., Stănuca M., Băjan D., Anghelescu A., Istrate P., Rahman R., Țârnea I., Dragostin D., Radulescu A., Postolea D., Magiru A., Covalciuc C., Teodorescu R., Paraschiv V., Voinea G.)

Mulțumim doamnei Secretar de Stat pentru învățământul preuniversitar, Ștefania Duminică și doamnei psiholog, Iuliana Trașcă pentru această invitație / inițiativă.

3. Simulare în caz de cutremur

Comunicarea  informațiilor prezente în adresa ISMB nr. 24821/ 17.10.2013, respectiv adresa MEN nr. 63250/ 16.10.2013, referitoare la pregătirea elevilor în caz de seism.

Au fost distribuite materiale informative și au fost indicate surse suplimentare de informare (site-urile WWW.ISGU.RO și  WWW. INCD.RO ). Toate informațiile transmise au fost diseminate elevilor  de către profesori/ diriginți.

4. Am participat la evenimentul “Săptămâna Mișcării în Cluburile SETS de Mișcare și Distracție” înscris pe site-ul internațional Now We Move! devenind promotori al acestei mișcări, Și eu trăiesc sănătos!

5. Proiectul Paşaport pentru cultură, organizat de editura Corint în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, prin decizia nr 49500/13.06.2013 se adresează elevilor din ciclurile primar şi gimnazial şi vizează dezvoltarea abilitaţilor de cooperare şi comunicare, a gustului pentru lectură, precum şi valorificarea potenţialului creativ al copiilor. Proiectul este realizat sub forma unui concurs lunar, destinat elevilor din ciclul primar şi gimnazial şi constă într-o probă de creaţie din cadrul mai multor discipline, adecvate pentru fiecare nivel de vârstă.

Noi ne-am înscris!

6. Am participat la organizarea și desfășurarea Concursului ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar – învățători. Am făcut parte din comisia de elaborare de subiecte, dar și din comisiile de evaluare la toate probele: practice, orale și scrise.

Această experiență a avut o încărcătură de responsabilitate maximă și ca să nu intru în polemică (pentru că nu acesta este scopul blogului meu), voi spune că mă voi gândi în mod serios dacă voi mai participa, când voi fi solicitată pentru un astfel de demers.

Au mai fost și alte activități, pe care le voi prezenta altădată!

VA CONTINUA…cu siguranță!

Anxietatea


În definitiv, anxietatea este o emoție firească. Cu toții suntem mai mult sau mai puțin anxioși în fața unor situații ce comportă un anumit risc, când dăm un examen, înainte de a lua cuvântul în fața unei adunări etc. Și cum nu este prea plăcut să încerci o emoție precum anxietatea, vom căuta să o ocolim , încât să evităm orice risc: cei anxioși se vor pregăti mai bine pentru examene, își vor pregăti discursul etc. Persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul stării trăite pur și simplu neprezentându-se la examen (pe care îl vor considera prea greu) sau refuzând să-și țină discursul.

„Dintotdeauna, ne spune Claire (douăzeci și opt de ani), o știu pe mama neliniștită. Își făcea sânge rău din orice.Chiar și acum, când merg pe la ea, vrea să știe ora la care vin și, dacă se întâmplă să întârzii zece minute, începe să-și închipuie că am avut un accident de mașină. Biata mama!Aș vrea să pot fi supărată pe ea, dar îmi dau seama că este vorba de ceva mult mai puternic decât ea și anxietatea ei o face să pătimească destul. Nu știu de unde această anxietate. Tata a murit într-un accident de mașină, și ea a rămas singură, cu trei copii de crescut. Este posibil ca din pricina acelui traumatism și acestei responsabilități să fi ajuns o angoasată?”

„Da, se poate spune că sunt anxios, dar mă tratez! Nostim este că lucrez în domeniul asigurărilor, ca și cum a mă ocupa de dezastrele care-i pândesc pe alții mi-ar da sentimentul că, de fapt, pe mine mă protejez. Din punct de vedere profesional sunt apreciat atât de clienți, cât ți de compania mea, căci tocmai această teamă ca ceva să nu sfârșească prost mă face să descopăr riscuri la care clientul nici nu se gândise. În fața unei probleme reale, mă pot descurca, dar ce nu-mi dă pace este gândul la ceea ce s-ar putea întâmpla. „

Anxietatea generalizată se manifestă prin:

– îngrijorări excesive și nejustificate;

– tulburări ale somnului și a capacității de concentrare;

– o hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ: palpitații, transpirații, bufeuri, nod în gât etc;

– o tensiune musculară: zvâcnituri, contracții dureroase ce dau adesea senzația de oboseală;

– o scrutare hipervigilentă a ceea ce este împrejur: senzația de a fi permanent la pândă, iritabilitate.

Sindromul anxios generalizat este o maladie, în adevăratul sens al cuvântului, o maladie ce necesită un tratament.

Cum ne purtăm cu personalitățile anxioase:

Recomandabil:

* Să le inspirați încredere – pentru personalitatea anxioasă lumea este cam ca o mașinărie uriașă în care fiecare piesă te poate lăsa oricând, producând astfel o pană. Dacă-i dați impresia că nu dumneavoastră îi pricinuiți această pană, anxiosul vă va vorbi mai puțin despre neliniștea sa, ceea ce face ca relațiile să fie mai bune.

* Să le ajutați să relativizezeze –  în cadrul terapiilor cognitive ale sindromului anxios generalizat, terapeutul îl îndeamnă pe pacient să-și reamintească toate gândurile anxioase care-i vin în minte fără încetare. Terapeutul va cerceta toate consecințele neplăcute ale acestor lucruri, probabilitatea lor și eventualele soluții. Să vedem, spune el,ce s-ar întâmpla dacă ai uita versurile… și astfel pacienta va avea imaginea tuturor consecințelor propriului scenariu-catastrofă cu speranța că se va obișnui cu acest gând și nu va mai lua în tragic consecințele.

* Să practicați un umor binevoitor – anxioșii sunt enervanți, este drept. Mai cu seamă când este vorba despre părinți, bine intenționați desigur, dar care își exasperează copiii, tot cerându-le să fie atenți.  Atunci este bine să tratați cu puțin umor situația, fără a-i ironiza, în schimb.

* Să le determinați să se trateze – terapiile cognitive, în ciuda unei aparente complexități, sunt destul de simplu de utilizat și deosebit de eficiente. Progresul pacientului va înregistra trei mari etape:

– depistarea acelor gânduri asociate cel mai adesea stării sale anxioase: i se cere subiectului să-și noteze discursul interior (de pildă: Dacă nu termin raportul la timp este dezastru!);

– să-și elaboreze un discurs interior alternativ menit să-i relativizeze gândurile anxioase spontane (de pildă: Ar fi bine să termin la timp raportul acesta, dar dacă nu o să reușesc, pot să mai cer un răgaz);

-să-și discute principalele convingeri anxioase pentru a le repune în chestiune. Ca de obicei, în terapiile cognitive, terapeutul nu contrazice și nici nu-i recomandă pacientului o un anumit tip de gândire, ci îl ajută să-și reconsidere convingerile (în exemplul dat principala convingere pusă în joc va fi : Vei fi concediat dacă nu îți faci datoria ireproșabil!)

Nerecomandabil:

*Să vă lăsați subjugați

*Să le luați prin surprindere

*Să le împărtășiți propriile voastre neliniști

*Să abordați subiecte cu încărcătură intens-emoțională

*

Dacă este patronul dumneavoastră: fiți pentru el un fel de semnal liniștitor;

Dacă este o persoană apropiată: nu-i spuneți că v-ați înscris la un curs de parașutism;

Dacă este coleg sau colaborator: folosiți-vă de calitățile lui de anxios pentru a preveni și prevedea totul.

*

Bibliografie: “Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile”, autori Francois Lelord și Christophe Andre, Editura Trei