Orgoliul toamnei


– Cât mă bucur să te regăsesc! Aș vrea să stăm de vorbă, dar așa, ca între prietene…

– Draga mea Toamnă, ai intrat în cabinetul meu de psiholog și ai vrea să fac abstracție de rolul meu aici?! Cred că-ți dorești mai mult să fii ascultată decât consiliată… Ne cunoaștem de mult timp, așa că poți avea încredere în mine. Te ascult, ce ai pe suflet?

– Oamenii nu sunt constanți în aprecieri: mă plac atunci când le aduc Soarele la picioare, când le colorez gândurile, simțirile și parcurile, când dau bogăție de rod în hambarele lor și mă disprețuiesc la prima partitura înfrigurată a Vântului sau la primul dans rece al ploii.

– Probabil că te simți neînțeleasă. Ai privit oamenii, ai încercat să-i pătrunzi? Cum se simt în situațiile exprimate de tine? Ce stări încearcă?

– Până acum nu m-am gândit decât la reacția lor, nicidecum la ceea ce simt. Este adevărat că-i văd veseli sau triști, dar eu fac atât de multe pentru ei! Cred ca m-am lăsat prea mult purtată de sensibilitatea Poetului anotimpurilor. Nu ți-am povestit?!

Odată, când mă aflam în mijlocul surorilor mele: Primăvara, Vara și Iarna, ne-a vizitat un trubadur desăvârșit. Știa să transforme în ritmuri tot ceea ce ofeream noi: steluțele de gheață în nocturne, verdele crud în sonate, florile de vară erau trimise la dans pe ritmuri de bolero, iar mie – Toamna- îmi dedica partituri pentru fiecare ruginiu al frunzelor, pentru toate miresmele fructelor coapte.

M-am simțit atât de răsfățată, încât am rămas cu impresia că sunt atât de specială încât trubadurul doar pentru mine avea versurile și cântarea! Încet, încet, suficient de încet încât să mă pot privi în interior, am aflat că fiecare dintre noi avea ceva special de oferit și că nu există piedestal stabil pentru sentimente: ele vin, se duc, se transformă… Trubadurul a plecat spre alte zări, iar de atunci am momentele mele de pustiire!

Trufia care m-a caracterizat, orgoliul exarcebat, mândria au adus inconstanța sentimentelor în viața mea.

– Încep să te înțeleg: ceea ce oferi exprimă de fapt trăirile tale, iar oamenii simt cel mai bine aceste schimbări. Ai vorbit dechis cu ei despre ceea ce te frământă?

– Nu chiar …m-am gândit că generozitatea bogăției pe care o pot oferi este de ajuns ca să aduc mulțumire celor din jur. Cineva îmi spunea că eu sunt anotimpul tristeților profunde, deoarece aduc ofilirea, lacrimi de brumă, înfrigurarea codrului, determin păsările să-și caute adăpost de tainice emoții în altă parte.

Sunt tristă…se mai poate gândi cineva la mine știind că ceea ce va iubi va pieri?!

– Este importantă părerea celor din jur pentru susținerea propriei încrederi, dar mai important este să te uiți spre interior și să fii sinceră cu tine:  ești om ca toți oamenii și nimic din ceea ce este omenește nu trebuie să-ți fie străin! Pe de altă parte, oglindirea faptelor tale reprezintă proiecții ale propriilor tale comportamente. Privește în urmă la tot ceea ce ai reușit să realizezi, privește la clipa de față și bucură-te de existența ei, dar privește și în viitor: anotimpurile nu au apus încă, ele stau cuminți și așteaptă vremea lor!

Pe copii i-ai întrebat ce simt? Ei știu cel mai bine să dea frâu liber trăirilor, ei se joacă fără resentimente, sunt liberi în exprimare și dornici de a experimenta câte în lună și în stele!

– Părerea lor contează cel mai mult pentru mine, datorită sincerității pure cu care se exprimă. Prietena mea dragă, m-ai luminat ca atunci când azurul se lasă copleșit de uimirea celor dintâi raze! Ai dreptate, copiii, copiii…sunt minunați! Iau cu asalt parcurile tăvălindu-se în mormanele de frunze, degustă plăcintele de mere ce lasă zahăr pudră pe colțuri de buze pofticioase, lasă bicicletele să traseze urme pe pământul reavăn, transformă roadele mele în jucării sau decorațiuni vesele. Totul este o joacă, iar eu simt că trăiesc prin ei!

Timpul meu măsurat în picături de culori ce dau tente de farmec naturii, se reînnoiește prin zâmbetul copiilor, așa că dacă nu este toamnă, nu este nici iarnă și… nici primăvara, care îmi dă prilej de proiectare pentru noile roade!

Sunt doar o transformare și nu o uitare!

Ce bine că am albumul cu ceea ce au realizat copiii! Vino lângă mine, vom sorbi dintr-un ceai de iasomie și vom desprinde împreună frânturi de viață modelată printre frunze și culori! Ce bine este să ai un prieten!

Toamna prinde viață – ALBUM FOTO

20131004_082627

Felicitari, dragi copii, pentru lucrarile minunate pe care le-ati realizat! Ati pus sufletel, fantezie si multa daruire! Toamna este toata numai zambet!

39 thoughts on “Orgoliul toamnei

  1. Toamna poate că e orgolioasă, dar măcar își scutură din el, din orgoliu, până la renaștere. Și o face în nuanțe excelente! De-am învăța de la ea cum, poate că lumea asta n-ar mai arăta ca un imens glob de gheață.

    • Știu că toamna își ia răgaz pentru sezonul următor, tocmai pentru a-și reevalua situația, pentru a analiza detașată de prezent, tot ceea ce ține de EUL ei. Și noi avem nevoie în viață de perioade de neiubire, neimplicare pentru a lăsa sufletul în contemplare (cel puțin…). Avem nevoie de un anotimp al hibernării!

      Dragă Alma, ai dreptate când spui că este nevoie de scuturarea orgoliului și sper ca măcar toamna să poată trimite sfaturile ei pe aripi de vânt, cel puțin la nivel de conștientizare.

      Îți simt sufletul cald în fața globului de gheață și-ți mulțumesc pentru suflarea ta generoasă!

    • Ați enunțat o sensibilitate pe care am resimțit-o si eu: în timp ce scriam, îmi veneau în minte multe acorduri pe care le-aș fi cuplat cu stările toamnei…E încântătoare alegerea dumneavoastră și deloc perimată!
      Despre complimente, vă spun că mă bucură mult în măsura în care vă descriu propriile emoții; dacă am reușit să trezesc o vibrare e mare lucru pentru mine! Va mulțumesc!

  2. Mihaela Benim spune:

    Este un articol nemaipomenit!
    Sigur incepe sa-mi placa toamna (pe care pana acum nu prea o indrageam) daca mai citesc inca un articol scris de Dvs. despre ea sau il recitesc pe acesta de cateva ori.

    Scrieti atat de frumos! Va rog, din nou, nu mai faceti pauze foarte lungi intre postari!
    Multumesc pentru hrana sufleteasca pe care mi-o oferiti prin aceste articole!

    • Aveti un mare dar de a ma readuce la scris si va multumesc cu recunostinta! Pauzele sunt datorate in special programului profesional, dar recunosc ca ma mai fura si melancolia!
      Imi mangaiati cuvintele cu aprecieri frumoase, asa ca ma simt minunat! Multumesc pentru ceea ce-mi oferiti!

  3. alina anghelescu spune:

    Toamna aceasta a noastra este tare rasfatata cu lucrari grozave ale micilor nostrii artisti si cu un articol sensibil si emotionant !Felicitari… in zeci de culori !

    • Asa ma bucur cand aduceti cuvinte colorate pentru a aprecia lucrarile copiilor! Stiind cat de mult ii puteti cuprinde in sufletul dumneavoastra, in mod sigur, cei mici vor avea parte de caldura interioara. Va suntem recunoscatori pentru constanta sustinere!

    • Regasindu-va anotimpul preferat in descrierea mea, dar si felul in care elevii il pretuiesc, ma determina sa spun ca nu este intamplator…asa a fost sa fie, sa ne bucuram sufletele!
      Primesc cu mare bucurie salutarile dumneavoastra si va doresc emotii nesfarsite în anotimpul acesta liric!

    • Draga mea, dragă! Știi tu cu ce atingeri divine mi-ai mângâiat sufletul?! Prezența vorbelor tale mă răscolește! Te apreciez enorm și cu atât mai mult mă simt onorată de susținerea ta! Te îmbrățișez, energica mea dragă!

  4. Iulia Stanuca spune:

    Lucrarile copiilor bucura privirea, cuvintele trezesc vibratii puternice ale sufletului si apoi melodia…

    Nu stiu sa exprim in cuvinte ceea ce am simtit citind si apoi recitind aceasta „sedinta de consiliere”. Poate ca nici nu sunt cuvinte care sa exprime anumite trairi… sensibilitate coplesitoare si o lectie… cuvintele nu-si mai au locul aici!

    MULTUMESC si FELICITARI!

    Cu pretuire!

  5. Pe langa talentul de orator cu care captati atentia copiilor nostri zi de zi si ne vrajiti pe noi la sedintele cu parintii, aveti si acest dar de a zugravi in cuvinte si de a transmite emotii, stari sufletesti atat de complexe… Sunteti la fel de generoasa, darnica si bogata precum Zana Toamna iar copiii si lucrarile lor minunate sunt cel mai aromat fruct al creatiei Dvs. De multe ori cand va citesc, ma gandesc ce frumos ar fi sa regasim toate aceste ganduri adunate intr-o carte. Sunt sigura ca toti elevii Dvs ar fi incantati sa va aiba mereu aproape, rasfoind filele unei carti de suflet. Va dorim multa inspiratie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s