Anxietatea


În definitiv, anxietatea este o emoție firească. Cu toții suntem mai mult sau mai puțin anxioși în fața unor situații ce comportă un anumit risc, când dăm un examen, înainte de a lua cuvântul în fața unei adunări etc. Și cum nu este prea plăcut să încerci o emoție precum anxietatea, vom căuta să o ocolim , încât să evităm orice risc: cei anxioși se vor pregăti mai bine pentru examene, își vor pregăti discursul etc. Persoanele mult prea anxioase vor evita dezagreabilul stării trăite pur și simplu neprezentându-se la examen (pe care îl vor considera prea greu) sau refuzând să-și țină discursul.

„Dintotdeauna, ne spune Claire (douăzeci și opt de ani), o știu pe mama neliniștită. Își făcea sânge rău din orice.Chiar și acum, când merg pe la ea, vrea să știe ora la care vin și, dacă se întâmplă să întârzii zece minute, începe să-și închipuie că am avut un accident de mașină. Biata mama!Aș vrea să pot fi supărată pe ea, dar îmi dau seama că este vorba de ceva mult mai puternic decât ea și anxietatea ei o face să pătimească destul. Nu știu de unde această anxietate. Tata a murit într-un accident de mașină, și ea a rămas singură, cu trei copii de crescut. Este posibil ca din pricina acelui traumatism și acestei responsabilități să fi ajuns o angoasată?”

„Da, se poate spune că sunt anxios, dar mă tratez! Nostim este că lucrez în domeniul asigurărilor, ca și cum a mă ocupa de dezastrele care-i pândesc pe alții mi-ar da sentimentul că, de fapt, pe mine mă protejez. Din punct de vedere profesional sunt apreciat atât de clienți, cât ți de compania mea, căci tocmai această teamă ca ceva să nu sfârșească prost mă face să descopăr riscuri la care clientul nici nu se gândise. În fața unei probleme reale, mă pot descurca, dar ce nu-mi dă pace este gândul la ceea ce s-ar putea întâmpla. „

Anxietatea generalizată se manifestă prin:

– îngrijorări excesive și nejustificate;

– tulburări ale somnului și a capacității de concentrare;

– o hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ: palpitații, transpirații, bufeuri, nod în gât etc;

– o tensiune musculară: zvâcnituri, contracții dureroase ce dau adesea senzația de oboseală;

– o scrutare hipervigilentă a ceea ce este împrejur: senzația de a fi permanent la pândă, iritabilitate.

Sindromul anxios generalizat este o maladie, în adevăratul sens al cuvântului, o maladie ce necesită un tratament.

Cum ne purtăm cu personalitățile anxioase:

Recomandabil:

* Să le inspirați încredere – pentru personalitatea anxioasă lumea este cam ca o mașinărie uriașă în care fiecare piesă te poate lăsa oricând, producând astfel o pană. Dacă-i dați impresia că nu dumneavoastră îi pricinuiți această pană, anxiosul vă va vorbi mai puțin despre neliniștea sa, ceea ce face ca relațiile să fie mai bune.

* Să le ajutați să relativizezeze –  în cadrul terapiilor cognitive ale sindromului anxios generalizat, terapeutul îl îndeamnă pe pacient să-și reamintească toate gândurile anxioase care-i vin în minte fără încetare. Terapeutul va cerceta toate consecințele neplăcute ale acestor lucruri, probabilitatea lor și eventualele soluții. Să vedem, spune el,ce s-ar întâmpla dacă ai uita versurile… și astfel pacienta va avea imaginea tuturor consecințelor propriului scenariu-catastrofă cu speranța că se va obișnui cu acest gând și nu va mai lua în tragic consecințele.

* Să practicați un umor binevoitor – anxioșii sunt enervanți, este drept. Mai cu seamă când este vorba despre părinți, bine intenționați desigur, dar care își exasperează copiii, tot cerându-le să fie atenți.  Atunci este bine să tratați cu puțin umor situația, fără a-i ironiza, în schimb.

* Să le determinați să se trateze – terapiile cognitive, în ciuda unei aparente complexități, sunt destul de simplu de utilizat și deosebit de eficiente. Progresul pacientului va înregistra trei mari etape:

– depistarea acelor gânduri asociate cel mai adesea stării sale anxioase: i se cere subiectului să-și noteze discursul interior (de pildă: Dacă nu termin raportul la timp este dezastru!);

– să-și elaboreze un discurs interior alternativ menit să-i relativizeze gândurile anxioase spontane (de pildă: Ar fi bine să termin la timp raportul acesta, dar dacă nu o să reușesc, pot să mai cer un răgaz);

-să-și discute principalele convingeri anxioase pentru a le repune în chestiune. Ca de obicei, în terapiile cognitive, terapeutul nu contrazice și nici nu-i recomandă pacientului o un anumit tip de gândire, ci îl ajută să-și reconsidere convingerile (în exemplul dat principala convingere pusă în joc va fi : Vei fi concediat dacă nu îți faci datoria ireproșabil!)

Nerecomandabil:

*Să vă lăsați subjugați

*Să le luați prin surprindere

*Să le împărtășiți propriile voastre neliniști

*Să abordați subiecte cu încărcătură intens-emoțională

*

Dacă este patronul dumneavoastră: fiți pentru el un fel de semnal liniștitor;

Dacă este o persoană apropiată: nu-i spuneți că v-ați înscris la un curs de parașutism;

Dacă este coleg sau colaborator: folosiți-vă de calitățile lui de anxios pentru a preveni și prevedea totul.

*

Bibliografie: “Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile”, autori Francois Lelord și Christophe Andre, Editura Trei

16 thoughts on “Anxietatea

  1. @ Buna dimineata Camelia !
    Interesant si folositor articol !
    Felicitari !
    Cel mai bun tratament pentru combaterea
    sindromului numit ANXIETATEA
    este VOINTA omului de a o ” inabusi din fasa ” !
    Weekend placut !
    Aliosa.

    • Este un fenomen atat de larg, incat uneori nici nu-l mai tratam ca pe o problema. Se intalneste atat la copii, cat si la adulti. Am mai postat articole despre acest tip de personalitate tocmai pentru a trage un semnal de alarma.
      Ma incanta constanta cu care ma sustineti si va doresc cu larga bucurie sa aveti parte de minuni de suflet!

  2. Dan spune:

    Anxietatea este de cele mai multe ori un semnal de alarmă că ceva în viaţa noastră nu merge tocmai bine. Uneori nici nu conștientizăm acest lucru, alteori evităm să o luăm în calcul fiindcă, ne temem de schimbare. Cert este că starea de anxietate este percepută de creierul uman la fel de intens ca o agresiune externă de aceea reacţia fiziologică este asemănătoare. Factorul declanșator al anxietății poate fi un aspect al vieţii familiale, sociale, profesionale sau spirituale sau oricare alt aspect unde suntem în conflict cu propriul eu. Astfel că depășirea acestei stări nu este posibilă decât atunci când aceste conflicte interne nu sunt rezolvate. Pentru că altfel anxietatea se poate transforma în atacuri de panică și lucrurile se agravează.

  3. Uneori incercarea de a sprijini cu o astfel de persoana este similara cu cea a salvamarului care vrea sa salveze o persoana de la inec si care se tremina cu imobilizarea inotatorului experimentat. 🙂

        • „Transferul este un fenomen prin care pacientul proiecteaza in mod inconstient asupra psihoterapeutului sentimente ce ar trebui sa fie indreptate catre persoanele apropiate pacientului.” Acest transfer evidentiaza problemele pe care subiectul prefera sa le expuna in fata celui in care poate avea incredere, iar terapeutul poate fi acea persoana care il intelege.

          In pregatirea psihoterapeutului se vor afla si cursuri, prin care isi dezvolta mecanismele de aparare pentru situatia pe care o enuntati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s