Terapia de cuplu la stadiul de muguraș (2)?!


Certitudine: doi elevi, un băiat și o fată, au avut un conflict comportamental;

Soluția ancoră: așezarea copiilor în aceeași bancă și solicitarea înțelegerii emoțiilor celuilalt;

Soluția ramură: discuție cu părinții despre cele întâmplate;

Măsurile celor două familii: punerea face-to-face a personajelor și crearea condițiilor pentru a le arăta beneficiile unei bune înțelegeri;

Dovezi: o prezentare cu implicare și…implicații!

*

DE ALE PĂRINȚILOR – o rubrică adresată părinților care doresc să împărtășească cu noi idei și sentimente

Autor: Laurențiu Benim

„De câţiva ani, ori de câte ori se iveşte ocazia, alergӑm pentru câteva zile în zona Sighişoarei. Locul de descӑlecat este Daneş, sat pe care, având în vedere cât de greu mai găsim locuri de cazare acolo, nu îl voi descrie drept o locație splendidӑ. O parte din timpul petrecut acolo îl alocӑm excursiilor în satele din jur, unde, uneori, descoperim tot felul de comori.

Un astfel de sat este Biertan și biserica fortificatӑ localӑ. Chiar lângӑ bisericӑ, între ziduri, există o construcţie cu o singurӑ camerӑ, în ale cӑrei firide astӑzi se mai poate gӑsi câte un ou de liliac pasӑre. La un moment dat în epocӑ, divorţurile ajunseserӑ sӑ se facӑ cu o lejeritate alarmantӑ, aşa cӑ destinaţia camerei se schimbase cӑtre rezolvarea problemelor din cӑsnicie. Soţii care doreau să divorţeze erau, la propriu, închişi împreunӑ aici o perioadӑ, având la dispoziţie un singur pat, un singur scaun, un singur set de tacâmuri şamd. Camera era bine închisӑ cu un mecanism complicat format din nouӑsprezece zӑvoare, a cӑrui siguranţӑ fusese fӑrӑ îndoialӑ doveditӑ în timp și pe care Maria reuşise de la prima vizitӑ să îl blocheze temporar (am descoperit ulterior cӑ de fapt uşa și mecanismul erau de la o altӑ camerӑ, una de valori). Decuplaţi astfel de cotidian, soţilor li se dӑdea şansa sӑ se regӑseascӑ și sӑ işi rezolve pe cât posibil problemele. Rezultatele par sӑ fi fost remarcabile în comunitatea sӑseasca de la Biertan, deoarece divorţurile înregistrate în cateva sute de ani se vor fi numӑrat pe degetele de la o singurӑ mânӑ.

*

Sunt unele metode de educaţie care nu au o legӑturӑ cu timpurile, cu vreun loc sau o culturӑ anume, ci se înscriu aproape în ordinea naturalӑ a lucrurilor. Aşezarea faţӑ în faţӑ întru buna-înţelegere se poate afla și în zilele noastre în orӑşelul cu delfini. Un astfel de episod a avut loc într-una din ultimile zile de şcoalӑ și a avut drept protagonişti douӑ personaje locale, care au împӑrţit, de nevoie, pentru o scurtӑ vreme, o singurӑ bancӑ. Mai târziu, în plinӑ vacanţӑ, cei doi s-au reîntâlnit și au petrecut împreunӑ o zi întreagӑ.

Imaginile de mai jos curg de la sine și spun singure o poveste fӑrӑ a mai fi nevoie de cuvinte.

ALBUM FOTO:
https://plus.google.com/u/0/photos/117205628836262621858/albums/5911683694978818129

P.S. Mii de mulţumiri Iuliei S. pentru fotografii.

Oare, în cӑmӑruţa aceea austerӑ dintr-un sat-cetate ascuns printre dealuri, cei doi nu descopereau cumva cӑ închiderea era de fapt o deschidere?

*

Transmit aprecierea mea pentru aceste familii care au  luat în serios rolul de mediatori și au manifestat un stil democratic la proba meseriei de părinte!

Acum, am putea spune la fel ca într-o poveste cu final fericit, că „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, dar…dar…viața ne spune că realitatea se desfășoară și dincolo de momentul „nunții”: copiii mei au avut un nou conflict!!! Va urma episodul al III-lea care aduce o poveste a unui cuplu în miniatură!

Până atunci, vizionați albumul foto! Este a – do -raaa -biiil!!!

Maria=Matei

4 thoughts on “Terapia de cuplu la stadiul de muguraș (2)?!

  1. Iulia Stanuca spune:

    Matei mi-a spus dupa incidentul de la scoala: “Azi Doamna m-a asezat cu Maria in banca…” Din punctul meu de vedere, ca mama, nu era nimic in neregula, astfel incat nu am avut altceva de spus decat: “V-a mutat asa, pe ultima suta de metri?” “A,nu! Ne-a mutat pentru ca nu ne-am prea inteles.” ”N-am prea inteles nici eu: a observat ca va intelegeti?” ”NU, tocmai, ca NU ne-am inteles!”Tacere… era cam …ciudat. “Dar ce-ati avut de impartit?” “Eu, nimic. Doar ceream ceva si Maria…”
    Teoria mea privind vina este ca adevarul este mereu undeva la mijloc, iar terapia din vremuri demult apuse pare a avea efecte oriunde si cu oricine, dar… nu pentru totdeauna!!!

    Am citit zambind episodul 1 si am ramas in expectativa. Ma amuza descrierea incidentului si-mi imaginam figurile celor doi in timpul acestuia: Matei inocent, ca…barbatii, iar Maria, deh… de sex feminin. Apoi pozele din primul episod… Chiar cred ca sunt foarte elocvente!
    Dar eu “detineam” si amintirea momentelor petrecute de cei doi impreuna in vacanta. Am fost placut impresionata de cat de frumos s-au jucat impreuna… surprinzator cate aveau in comun. Noi, adultii, cu gandurile noastre si ei…
    Am surprins momentele fara niciun efort. Erau cat se poate de naturali!
    Sunt copii minunati care, din fericire, sunt inconjurati si la scoala de caldura si intelegere, dar si de autoritate atunci se cere!

    P.S. Si eu multumesc pentru articolele care insotesc imaginile! Si pentru spatiul alocat celor doi simpatici: Maria si Matei!

    • Ceea ce pare atât de firesc în demersul spre împăcare, în realitate este destul de dificil de surmontat astfel de situații, atunci când familiile în cauză au opinii diferite privind modul de soluționare a cazului. Nu mai intru în detalii acum, dar îmi exprim bucuria și aprecierea că ați avut răbdarea și inițiativa de a le fi aproape copiilor și de a-i îndemna să comunice și de ce nu, să petreacă un timp împreună pentru a găsi beneficiile unei relații armonioase.

      Pozele sunt ele însele o poveste și exprimă foarte bine natura minunată din sufletele celor doi. Dacă s-ar putea gestiona și alte situații la fel de bine, viața ne-ar fi mult mai frumoasă!

  2. maricica spune:

    mie mi-au placut intotdeauna povestile despre copii, cu copii dar mai ales mi-au placut interpretarile parintilor, profesorilor, adultilor in general…
    dna stanuca, scrieti…deci ?🙂

    • Cei mari văd lumea copiilor mult mai complicat! Copiii o simplifică și o trăiesc liber. Totuși, intervenția adultului este necesară atunci când apar evenimente ce pun sufletele fragile în dificultate.
      Poveștile copiilor sunt introducerile în poveștile celor mari…poveste în poveste!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s