Cyborg predominant uman!


Își așeză degetele metalice pe ușa de sticlă ce dorea să o rabateze. Ezită! Ar fi dorit să treacă pragul, să pășească spre un alt spațiu, unul determinat de noua misiune, dar se izbi de propria ei reflectare: era așa cum o spunea programul instalat acum 420 de ani: nu se schimbase prea mult fizic, avea câteva riduri de expresie…învățase să zâmbească; în rest, învelișul de cyborg era în stare bună. Ceva o intrigă și în urma unei analize cibernetice, concluzionă: privirea îi era schimbată! În iris se desfășura ca într-un evantai o paletă de culori arămii ce se descompuneau în emoții intense. Le simțea pe toate. Era intrigată, pentru că fusese demult setată ca sistemele interioare să fie predominant artificiale, ca să facă față atitudinii atât de umane a colaboratorilor săi. Voia bună îi fusese acceptată, pentru că aducea prospețime și echilibru în negocierile dure purtate pentru firma la care lucra. Era un subterfugiu pe care îl stăpânea cu mare acuratețe.

– Ieși sau îmi permiți mie să trec! s-a auzit o voce ce părea stridentă în tăcerea impusă de gândurile în expectativă.

– Înțeleg că este o alegere pe care trebuie să o fac, iar tu, colegul meu uman, știi cel mai bine cât de mult poate cumpăni cineva când ia o decizie. A ieși pe ușa aceea presupune să trec într-un alt spațiu, un univers ce poate fi o imponderabilitate pentru trăirile mele.

– Se întâmplă ceva cu tine, tu nu eziți, tu ești cyborg! Naturalul ființei tale este redus la o inimă cu ceas stingher și sentimente ce nu curg.

Nu a răspuns, dar într-o fracțiune de secundă o hologramă arătă interiorul ei: o rețea complexă de nanometri capabili să execute cele mai complexe programe și să interacționeze cu mare precizie, la scară moleculară cu substanțe diverse. Părea cu adevărat uimitor acest cuprins, dar în vasta structură își făcuse drum ceea ce era de la sine înțeles că-i pricinuise un dezechilibru: era GOLUL INTERIOR!

– Hai să stabilim harta conceptuală – tastez ecranul virtual:

GOL – iluzie – deziluzie – neîncredere – etichetare – așteptare – regret – negare – eșec – răzbunare – GOL!

GOL – dragoste neîmpărtășită, dragoste pierdută, dragoste reprimată, dragoste interzisă – GOL!

DRAGOSTE: eros (iubirea romantică, pasională),

ludus (un fel de joc sau dragoste fără angajamente),

storge (iubirea bazată pe prietenie),

pragma (relaţie pragmatică, practică şi reciproc avantajoasă),

mania (iubire obsesivă sau posesivă, plină de gelozie şi extremă),

agape ( iubirea blândă, afectuoasă, atentă, frăţească, altruistă nu egoistă).

– Să înțelegem lecția umană!

Dacă iluzia visului devine realitate…atunci dragostea este unidirecțională sau…deloc;

Dacă dragostea unui partener insistă…atunci orgoliul își cere supremația …pentru că el, partenerul, nu a fost dorit până la capăt;

Dacă orgoliul învinge … atunci răzbunarea este scopul suprem…pentru că nu vrei ca celălalt să fie fericit fără tine;

Dacă lupta continuă … atunci golul interior te va măcina până te vei pierde!

Jurnal de cyborg:

Simt: suferință! Trăiesc: emoții antagonice! Gândesc: uman!

Am lăsat un dar pe pragul ușii, am lăsat dragostea să coexiste cu neîmplinirea ei; am acceptat nepotrivirea și am evitat reproșurile nesfârșite.

Învăț lecția firii:
Suferința, în despărțire, nu e suferința iubirii, ci a orgoliului. Iubirea rămâne, e parte din tine, din devenirea ta și renunți doar la dorința de a-l avea pe celălalt.

Atunci se face liniște!

Cyborgul își mișcă pașii dincolo de ușă gândindu-se: „Oare, liniștea doare?!”

*

V-am scris despre astfel de dispozitive cibernetice, pentru că azi am aflat … Mai bine vă spun mâine. Uneori vorbesc atât de mult…cred că setarea nanometrică este de vină!

27 thoughts on “Cyborg predominant uman!

    • Tu, poet al cuvintelor pudrate în polen de păpădii, îmi aduci așteptările tivite cu încurajări delicate!

      Acest articol este rodul unei lupte interioare pe mai multe straturi emoționale: pe de o parte povestea în sine, pe de altă parte, desprinderea de ceea ce am făcut până acum – prezentarea relației mele cu copiii.
      Și acum sunt în dilemă: să dau teren pasiunii personale care mustește de gânduri jucăușe, dar vibrate de uman sau să dau fidelitate proiectului început: un blog ce prezintă activitatea profesională.

      Poate că un scurtcircuit de nanobiți mă va aduce la decizia optimă!

      Popasul și încurajarea ta îmi sunt comori venite dintr-un viitor ce poate deveni posibil! Tu chiar crezi!

      • Viitorul s-a alaturat prezentului tau. Copiii! Ce sunt ei? O biblioteca in care sa asezi carti neinsufletite dupa o programa data? Sau, fiinte vii ce-si cauta maturizarea in suflete adulte ce la ofera modele…
        Nu cu mult timp in urma, am intalnit un domn cu a sa fiica, probabil 11 ani. O intreb pe fetita: Draguta, tu ce pasiune ai? Aproape violent, tatal o prinde de cap si o loveste de coapsa sa, parca dorind sa o salveze de mine, spunand: Ea nu are nicio pasiune si sa stiti ca invata bine la scoala! Mi-am dorit sa aflu mai multe, la care fetita s-a intors nedumerita spre tatal ei si a spus nesigura: Eu nu am nicio pasiune!
        Cine nu avea pasiune? Eu spun ca fetita. Tatal isi gasise pasiunea in a-si limita copilul… Sa ma opresc inainte de concluzii? Da!

  1. claprof spune:

    Anche la Tua vena artistica cattura l’attenzione delle nostre Anime in cammino!
    Interessante acrobazia della Tua interiorità! 🙂
    Un cordiale saluto
    Claudio

  2. Comentariu la comentarii si raspunsuri la intrebari si adnotari pe marginea paginii de carte.
    Atunci cand ai un suflet atat de mare, este loc pentru multe sentimente si pasiuni. Este greu intotdeauna sa le impaci pe toate dandu-le aceeasi valoare si dedicandu-te in mod egal tuturor. Ei, acum sa te vedem cum veti reusi impletirea atator de multe, intr-o singura viata de om🙂

    • Cred că că este una dintre frumoasele provocări ale vieții: aceea de alegere continuă dintre datele sufletului, ale interacțiunii umane și, de ce nu, dintre multitudinea de sentimente. Dacă vor fi alegeri bune sau nu, voi simți la momentul potrivit.
      Poate îmi veți mai rămane pe aproape și-mi veți spune dacă șnurul împletit aici, în blog, ar avea motive să se desfășoare așa cum l-am gândit…puțin amestecat!!!
      Vă mulțumesc pentru felul în care temperați o răzvrătire interioară de gânduri. Am înțeles punctul dumneavoastră de vedere: rațiunea că este greu să dai tuturor aceeași măsură valorică, așa că voi încetini pașii și voi încerca să fiu flexibilă în așteptări.

      • Iti aduci aminte de discutia despre ce reprezinta suma alegerilor facute si repercursiunile pe care acestea le au…
        Este absolut inspirata impletirea de ganduri si sentimente, dorinte si impliniri careia le dati o forma materiala in paginile dumneavoastra, cu care reusiti sa ne intoduceti intr-o lume interesanta in care unii ne putem regasi iar altii doar putem spera.
        Oricum ar fi, sa nu cenzurati pornirile. Fiecare rand este important. Acum in a pastra forma actuala sau a deschide si un altul in care sa fie alta libertate de miscare este de luat in discutie. Spun asta pentru ca simt ca se poate mai mult…
        Si atunci ma intorc la intrebaea de la inceput.

        • Oare ce așteptări aveți?! Ați spus că simțiți că se poate mai mult…
          Întrebarea inițială rămâne o intrigă pentru desfășurarea evenimentelor, așa că o voi lăsa cu răspuns în expectativă.
          Comentariul dumneavoastră îmi sintetizează și mai bine situația, iar feedback-ul despre șnurul împletit îmi dă motivație pentru consecvența și fidelitatea acestui proiect. Vă transmit gânduri de mulțumire!

  3. De ce gândirile geniale aparțin unor oameni mici? de ce nu sunt ei ce conduc lumea?
    Mă-ntreb… deși răspunsul îl știu…
    Cu toate astea, probabil cineva a împărțit cu mână nedreaptă puterea și sensibilitatea.
    Oamenii buni… sunt slabi, iar cei puternici întotdeauna sunt răi. Bineînțeles, orice răutate are dramul ei de bunătate. cumva, pe undeva, pentru cineva, își domolește firea pentru a deveni un om mai bun…
    desigur ceea ce spun acum pare o aberație, dar nu și din postura în care mă aflu acum.
    sincer, te admir pentru felul cum gândești, și dincolo de povestirile tale… se desfășoară un întreg univers. ai genialitatea integrării faptelor în cuvinte simple, pentru cine are urechi să vadă.
    Te admir… sincer, te admir!
    Aaaaaa… și foc peste paie… vorbește-mi la persoana 1… eu sunt puștiul ăla urâcios din penultima bancă, de lângă cuier!

    • Mishuk, era să nu te recunosc! Să fii tu acel puști care se credea urâcios pentru că cei din jurul său nu erau pregătiți să-i înțeleagă taifunul gândurilor îmbrăcate în ploi stropite cu sensibilități artistice?! De fapt, cu toții te-au întărit pentru crezul tău, acela că se mai pot naște frumuseți din lucruri simple, dar desăvârșite prin dragostea cu care sunt înconjurate. Copiii puși la zid de ironicii din jur, nasc lumi interioare de o complexitate uimitoare. Totuși, mediul le favorizează sau nu dezvoltarea…

      Admirația despre care îmi vorbești reprezintă pentru mine o validare specială și o voi ține lângă mine ca și suport motivațional. Am stat ceva timp sub o frunză, într-un ascunziș dat de experiențe adânci, iar când am primit încredințarea că se simte un anumit potențial, am ieșit la lumina cuvântului.

      Le mulțumesc celor care au văzut dincolo de povești, celor care au avut receptivitatea, curiozitatea și răbdarea de a mă trimite zborului. Acele suflete rămân cu un loc bine definit în suma experiențelor interioare și chiar dacă prezentul nu mai este accesibil, voi ști să-i valorizez.

      M-ai determinat să vorbesc despre mine și de obicei, nu o fac…E gestul meu de mulțumire (incompletă totuși) pentru toți cei care au simțit ceva citindu-mă! Tu…m-ai emoționat și m-ai copleșit cu daruri! Ce bine este când elevii îți vorbesc și mai lasă și aprecieri și poate chiar o nouă lecție!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s