Exercițiu – joc (1)


Începe vacanța intersemestrială! Bucuria copiilor, destresarea părinților (sau poate, nu!) și puțină relaxare pentru profesori. Vă urez tuturor tihnă albă, plină de bucurii!

Vă propun un exercițiu-joc și las la aprecierea dumneavoastră spre ce parte vreți să înclinați:  o joacă, o problemă ce-și are seriozitatea ei specifică, ascultare parentală sau pur și simplu un chestionar.

„Ajungând acasă, o fetiță îi spune mamei sale: <<Mamă, la școală Marila și alte fete nu mă lasă să mă joc cu ele>>”

După dumneavostră, care este cel mai bun răspuns capabil să o ajute pe această fetiță, care se îndoiește de sine?

Răspunsul A:

„Marila este o fraieră, iar prietenele ei la fel, să nu-ți pese de ele. Și dacă ele nu sunt drăguțe cu tine, o să mă duc la învățătoare.”

Răspunsul B:

„A, ele nu te iau niciodată să vă jucați. Înțeleg, înțeleg… Te face să-ți amintești de vremea când erai mică și cei mari nu doreau să se joace cu tine, nu-i așa? De aceea ai avut anul acesta note mai puțin bune… Ți-e teamă că nu ești interesantă, că nimeni nu te iubește…”

Răspunsul C:

„Dacă fetele nu se joacă cu tine, înseamnă că sigur ai făcut tu ceva nelalocul său… Ar fi bine să-ți amintești ce ai greșit si să te duci la ele pentru a-ți cere scuze.”

Răspunsul D:

Altă variantă … O puteți propune dumneavoastră!

Interpretarea alegerilor o veți afla în următorul articol.

18 gânduri despre &8222;Exercițiu – joc (1)&8221;

  1. Fiecare parinte isi cunoaste copilul.
    Daca fetele de la scoala gresesc, fetita ar trebui incurajata cu atentie, pentru a-i intari increderea in sine si demnitatea, dar fara a favoriza in ea dispret pentru colege, ceea ce ar indeparta-o si mai mult.
    Daca e vina fetitei, ar trebui ajutata sa o recunoasca pentru sine, dar si in fata colegelor. Si aceasta recunoastere ar trebui facuta cu echilibru, altfel vina o va macina pe fetita, dispretul s-ar dezvolta in colege.
    E dificil pentru un parinte sa manifeste o grija multipla, atat pentru copila sa, cat si pentru a fetelor din mediul social in care ii creste copila.

    • Un răspuns pentru varianta D! E o perspectivă ce situează părintele la mijlocul taberelor. Interesant! Se pare că joaca atrage seriozitate când e vorba despre orice fel de relaționare a copilului. Mă încântă perspectiva unui bun comunicator, așa cum o întrevăd în acest mesaj.
      Să rămâi pe aproape, răspunsul demn de urmat este…

  2. Gabriela Covalciuc zice:

    Niciuna dintre cele trei variante ipotetice – A, B, C – nu poate fi primita la nivelul unui sfat parintesc! Este clar ca varianta corecta se regaseste in cadrul raspunsului D, ceea ce presupune ca ramane la latitudinea fiecarui parinte sa identifice solutia optima pentru situatia data. Dar, cel mai important, rezolvarea problemei trebuie sa fie deslusita de catre „parteneriatul parinte-copil”. Personal, in speta de fata, consider ca lipsesc elemente esentiale. Nicidecum nu m-as repezi sa-mi sfatuiesc copilul si sa-l indrept catre o directie sau alta, in urma unei simple afirmatii a acestuia. In concluzie, revenind la ipoteza exemplificativa, expusa mai sus, apreciez ca, inainte de a formula un raspuns menit sa ajute copilul sa procedeze cat mai corect intr-o atare situatie, ar fi absolut necesar sa aflam mai multe indicii, care ar fi putut conduce la crearea unei astfel de imprejurari. In lipsa mai multor detalii, imi voi rezerva dreptul de a nu-mi exprima o parere, desi am optat pentru varianta de raspuns D, care prevedea posibilitatea manifestarii unei opinii particulare. In ceea ce priveste „piesele” lipsa, care m-ar ajuta sa completez „puzzle-ul”, le-as cauta tot impreuna cu fetita: „de cand persista o astfel de situatie, daca s-a mai intamplat sa o refuze in jocul lor?” si, mai inainte de toate, as incerca sa aflu si parerea fetitei: „de ce considera ea ca s-a ajuns intr-o astfel de stare?”. Bineinteles, aici m-as lovi de parerea ei subiectiva („eu n-am gresit cu nimic, vina e doar la ele etc.”), dar, incet-incet, sunt convinsa ca, impreuna, am gasi calea de mijloc. In urma „dezbaterii” pe tema propusa de catre fetita, exista posibilitatea ca raspunsul la nemultumirea ei sa fie furnizat chiar de catre ea insasi. In orice caz, sfatul pe care va trebui sa-l auda copilul din glasul parintelui sau nu trebuie nici sa-i stirbeasca stima de sine, dar nici sa-i ridice increderea la limita infatuarii. Cum spuneam, undeva…la mijloc, acolo se afla raspunsul!:)

    • Am retinut varianta propusa de dumneavoastra: Varianta D – „ce presupune ca ramane la latitudinea fiecarui parinte sa identifice solutia optima pentru situatia data” si „inainte de a formula un raspuns menit sa ajute copilul sa procedeze cat mai corect intr-o atare situatie, ar fi absolut necesar sa aflam mai multe indicii, care ar fi putut conduce la crearea unei astfel de imprejurari”.

      Se simte capacitatea de analiza, dupa o experienta dubla ce lasa se se vada un stil democratic intre dumneavoastra si copii. Aduceti elemente de luat in seama si ma bucur pentru pozitionarea dumneavoastra.

      Va multumesc mult pentru popas si va astept la continuarea articolului – parerea psihologului!

  3. 9 zice:

    Imi aduc aminte de fiică-mea.🙂 In clasele I/IV, avea doua grupuri de fete care-i ,,faceau cu ochiul,,. Grupul fetelor frumoase si grupul fetelor destepte. Sigur ca grupul fetelor frumoase strălucea mai tare si dorea si ea sa faca parte din acel grup in care se intra mai…greu. I-am spus ca prietenia nu tine cont de frumusete sau desteptaciune, ci de faptul ca trebuie sa te simti bine alături de acele persoane iar ele sa te accepte asa cum esti. Pana la urma a fost ,,acceptata,, de ambele grupuri, dar ca prietena si-a ales o fata desteapta cu care avea ce discuta si in care avea incredere.

    • Este una dintre marile încercări ale copiilor: acceptarea într-un grup, dar cred că problema poate fi extrapolată și la adult, la o altă dimensiune.
      Se pare că ați trecut cu bine provocarea aceasta și vă mulțumesc că ați împărtășit-o cu noi!

  4. Întâi m-aș asigura că Fetițele respective chiar nu se mai joacă cu copilul meu, fiindcă, posibil că acele Fetițe s-au jucat toată ziua cu ea, mai puțin câteva minute, dar acelea să hotărască definitiv în sufletul copilului meu „abuzul” celorlalte. Nicio „problemă” a copilului n-ar trebui rezolvată pornind din degete și răspunzându-i la întâmplare, căci acele Răspunsuri se adaugă celor „7 ani de-acasă” și pe urmă să nu te miri de deciziile copilului tău, de superficialitatea lui etc. Ca să scapi de „prostiile” copilului, vei răspunde cu una din variantele A, B, C.
    De curând, m-a sunat o mămică să-mi zică că în pauză( cea a cursului de teatru) doi băieți l-au bătut pe băiatul ei și că știe sigur că așa e, că i-a confirmat încă o fetiță de la curs și că a sunat doar să mă informeze. „Bun, și eu unde eram?” am întrebat-o. „De ce nu mi-a zis mie?” Nu-mi zisese pentru că eu oricum nu i-aș fi certat pe vreunul dintre cei doi „bătăuși”, că îi plac mai mult decât pe el, pe copilul „victimă”. Evident că „bătaia” era, în fapt, una cu niște pernuțe și că nici măcar nu degenerase. Ba, mai mult, copilul doamnei respective, în timpul cursului numai lângă cei doi „bătăuși” stătuse și erau toți trei destul de neatenți, fiindcă se hlizeau la tot ce mișca în camera și chiar le făcusem observație să se potolească. Evident că mămica, furată de ” drama copilului, care e si dizlexic(și de-aici, probabil unele exagerări ale mamei, din grija față de copilul bolnav) mințise că acea fetiță a confirmat că bătaia avusese loc, fiindcă în zilele următoare eu am investigat toată tărășenia. Mi-a confirmat și mama fetiței că mama băiețelului era foarte îngrijorată că băiatul ei nu e tratat corect, dar ca fata ei nu confirmase nicio bătaie. Astăzi voi da verdictul, după o săptămână de cercetări.🙂
    De fapt, eu sunt Problema, nu? Eu așa înțeleg, că părintele m-a urecheat că „uite, dom’le, ce se întâmplă sub nasul tău!” Numai că, astăzi vor avea o surpriză, peste exact o oră, când voi relua faptele și-l voi confrunta cu povestea reală a înșiruirii de fapte pe „bietul” copil. Asta dacă mai vine la curs, căci probabil că în urmă cu o săptămână, ambii, și mama, și băiatul, se așteptam doar la niște scuze din partea mea, „vai, n-am știut! Voi lua imediat măsuri!” sau alte vorbe care să salveze momentul și nu la Investigații ample.
    Așadar, concluzie: tratezi superficial o problemă a copilului, firește că și rezultatele vor fi altele și, în niciun caz bune. Astăzi, și părintele și copilul s-au dovedit niște mincinoși. Cum vor suporta asta? Evident că voi fi delicată în Explicații, dar ar merita să nu „mușamalizez” cazul prea tare, pentru a tăia, pe viitor, și pofta altora de ceartă sau minciună.

    • Parcă ai fi descris o întâmplare din clasa mea, din clasa ei, a altora… din mediul școlar sau al grupurilor de copii… Sunt atât de frecvente astfel de ”nimicuri”! De multe ori, amploarea faptelor este dată de intervenția părinților, care analizează unidirecțional situația.
      Un pas important în drumul pe care îl vor lua consecințele, este dat tocmai de momentul când copilul își spune în fața părintelui, propria perspectivă asupra evenimentului .

      Este un subiect pe care nu-l vom epuiza niciodată, dar mă bucur că-l putem analiza împreună.

      Sper, ca la această oră, să se fi amortizat conflictul despre care ne vorbeai. Îți deduc capacitățile de bun mediator, așa încât abia aștept să ne dai vești bune ( cu rezerva că pe părinți este mai greu să-i educi într-o anume direcție)!

  5. Eu i-as spune sa mai aiba rabdare si sa le acorde acelor fetite o noua sansa. Poate ca au nevoie de timp ca s-o cunoasca si s-o introduca in grupul lor, dar cand o vor face, va fi deosebit de fericita si de incantata fiindca si-a gasit prietenii adevarati. Nu as incuraj-o sa-si ceara scuze fiindca n-a gresit cu nimic doar sa acorde mai mult timp acelor fetite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s