Mecanismele de apărare


Conflictele latente nerezolvate se exteriorizează adesea în maniere deformate, prin tablouri simptomatice caracteristice unor dezordini ale caracterului și conduitei – apatie și inerție, indecizie și inconsecvență, izolare etc. A trăi conflictele conștient, deși este dureros, poate fi un avantaj inestimabil, înfruntarea lor prin soluții raționale fiind aducătoare de libertate interioară și putere (Karen Horney, 1998)

Reacțiile de apărare constau în reevaluări ale realității obiective prin care situația problematică este resemnificată dintr-o perspectivă acceptabilă pentru subiect, menită să-l protejeze de consecințele destabilizatoare ale unui stres excesiv. Mecanismele de apărare sunt procese psihice inconștiente sau semiconștiente care protejează individul de anxietate, constituind mediatori ai reacției sale la conflictele emoționale și la factorii de stres interni sau externi (DSM -IV).

Reacții defensive:

anularea (retroactivă) – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul prin negarea  sau corectarea în mod simbolic (mental) a unor atitudini, conduite, afirmații produse efectiv;

compensarea – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul mascând o slăbiciune prin accentuarea altei trăsături sau înlocuind nesatisfacerea unei dorințe cu suprasatisfacerea alteia;

fantazarea – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul prin realizarea dorințelor în plan imaginar;

identificarea – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul amplificându-și sentimentul valorii proprii prin asimilarea cu o persoană sau cu o instituție de prestigiu;

introiecția – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul prin încorporarea în structura EULUI a unor valori externe care contravin convingerilor sale, astfel încât acestea să fie resimțite ca fiindu-i proprii și nu impuse din afară;

izolarea afectului – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul prin separarea ideilor de trăirile emoționale asociate lor și inhibarea celor din urmă. Ea rămâne conștientă de elementele cognitive ale situației, dar pierde contactul cu sentimentele negative produse de aceasta;

proiecția – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul prin atribuirea în mod fals a propriilor dorințe, sentimente sau gânduri interzise, altora, sau prin punerea eronată a nereușitei sale pe seama altcuiva;

refularea – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul interzicând reprezentărilor jenante sau insuportabile accesul în conștiință și dirijându-le spre inconștient;

regresia – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul prin întoarcerea la conduite mai simple, care țin de un stadiu anterior al dezvoltării psihice;

repararea răului – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul răscumpărând actele și dorințele imorale prin autopedepsire și suferință;

reprimarea – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul prin îndepărtarea impulsurilor, ideilor, simțămintelor dureroase, inacceptabile sau periculoase din conștiință;

sublimarea – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul satisfăcându-și dorințele frustrate prin activități substitutive;

supracomensarea – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul obținând performanțe, prin eforturi deosebite, în direcțiile în care inițial era deficitară;

suprimarea – persoana rezolvă conflictul intern, frustrarea sau stresul evitând în mod intenționat să se gândească la o situație neplăcută sau la dorințele sale nerealizabile.

Pentru zona profundă de funcționare a psihismului au fost identificate și alte mecanisme față de cele teoretizate inițial: acuzarea refuzării ajutorului, agresiunea pasivă, anticiparea, devalorizarea, disocierea, idealizarea, refuzul realității, omnipotența, retragerea apatică, scindarea (ori0-ori), umorul.

În ansamblul lor, reacțiile adaptative de stres reduc conflictul prin stăpânirea pericolelor interne și externe sau, cel puțin, protejează temporar individul de anxietatea produsă de factorii agresivi.

Vă regăsiți?

Sursa: Stresul psihic – Tehnici de reglare  a conduitei și de prevenire a tulburărilor de adaptare,

autor:

Irina Tănăsescu, editura: Argument

6 thoughts on “Mecanismele de apărare

  1. am eu una… pe care nu stiu cum sa o numesc (de fapt am o idee…)
    persoana rezolva conflictul intern acordand dreptate desi nu simte, schimbandu-se si adaptandu-se personalitatii celuilalt desi intra in conflict cu (?!) propria persoana… nu o spun eu foarte tehnic… dar intelegi tu…

    • Din punct de vedere psihologic, ți-aș spune că acest mecanism de apărare se numește FALSIFICAREA PROTECTOARE, o modalitate de autoînșelare în scopul protejării imaginii de sine.

      În viața de zi cu zi ți-aș spune că îmi vorbești despre ipocrizie, numai că scopul este același: oarecum egoist sau instinctual, de a-ți proteja propria-ți ființă. Aș zice că nu e o personalitate puternică cea care se ascunde, dar trăim vremuri în care imaginea înseamnă foarte mult, ajunge chiar să cântărească în impresia despre o persoană. De aici, teama că nu ești ca ceilalți și că nu ești acceptat.

      În funcție de structura internă, dar și de conjunctură, fiecare alege la un moment dat un tip mecanism de apărare…

      Mulțumesc mult pentru porția de gânduri!

  2. claprof spune:

    Ciò che scrivi è sempre denso di un grande interesse !
    Grazie di queste perle di cultura che ci offri, carissima Camelia!!!
    Un saluto cordiale

  3. mariana r spune:

    greu de inteles aceste mecanisme… si cand te gandesti ca ne” bantuie” toata viata. este bine ca ni le postati pt ca asa multi dintre noi ne vom intelege mai bine pe noi insine si pe ceilalti.
    mutumim…🙂

    • De multe ori privim reacția celor din jur ca fiind doar o răutate și nu ne gândim ce ascunde de fapt acel comportament. Poate am reuși să ne înțelegem mai bine semenii, dacă am lua în calcul faptul că de fapt au o reacție de apărare la propria frustrare, stres etc. Cât de mult suntem dispuși să le dăm circumstanțe?! Să începem măcar cu cei la care ținem…

      Mă bucură fiecare vizită, fiecare gând la dumneavoastră și vă mulțumesc mult!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s