Renunțarea


Când știi că oamenii de lângă tine îți opresc devenirea?! Ai vrea să urci o treaptă, două, dar mâini potrivinice te opresc. Din degetele lor se prelinge gelozia, uneori invidia, iar orgoliul lor te copleșeșete în rețineri. Sunt oameni care fac parte din viața ta, așa că nu poți să pleci pur și simplu…

Alegeri:

– vei renunța la vise, vei renunța la urcarea scării, te vei reprima – din dorința de a nu-i răni pe ceilalți. Care este prețul?!

– renunțarea la cei care nu te înțeleg va duce la pierderea unor apropiați, dar te vei câștiga pe tine și în mod cert vei găsi alți oameni care îți vor înțelege alegerea, având aceleași preocupări ca și tine. E o trădare sau o regăsire și o împlinire a ființei tale?!

„Renunțarea are virtuți magice. Învață să pierzi un trecut care nu te mai reprezintă pentru a câștiga un viitor care vrei să devii.”

renuntareSursa foto: google

28 thoughts on “Renunțarea

    • Când pui în balanță ceva ce poate fi șansa vieții tale, dar și sentimentele celor de lângă tine care înseamnă cu adevărat ceva, simți că e o mare încercare, e o alegere! S-ar putea să rămână pe vecie o întrebare ce se naște indiferent de drumul ales: o fi fost decizia cea mai bună?!

  1. Dan spune:

    Totuși, nu mi-am permis „luxul” de a renunța definitiv la nimeni. Nu brutal, categoric, dramatic. Cei cu care nu am rezonat, care nu s-au pliat pe visele mele și așteptările mele, s-au pierdut pe drum, difuz, fără explicațiile și negativismul ce însoțesc o renunțare dictată de moment.

    • Un trecut se ia la pachet: cu oameni, cu trăiri și cu fapte. Probabil că nu pot fi lăsate renunțării toate odată. Sufletul nu se dezice prea ușor de sentimentele pe care le-a crescut, iar cu oamenii este la fel de greu…

      Ești un caz fericit dacă disipariția trecutului (sau a unei părți) s-a făcut fără urmări dureroase, dar înțeleg că procesul a avut totuși loc. Lăsăm în urmă fragmente din noi și sperăm în evoluția noastră ca individ.
      Îmi place să-ți simt această împăcare și mă încântă privirea cu care te uiți în urmă: fără resentimente sau regrete!

  2. july spune:

    Nu am renuntat la trecut, nu l-am negat, fiecare clipa trecuta, fiecare om, cu bune si rele, au scris, putin sau mai mult, in present-future, in ceea ce sunt azi .

    • Acceptarea a ceea ce a însemnat viața noastră aduce cu sine o împăcare sufletească. Să modelezi trăirile ce au pus odată presiune interioară, transformându-le într-un ansamblu prezent ca sumă de experiențe trecute, este cu adevărat o artă pentru propriul EU, o evoluție.

      Totuși, dacă tu ca individ evoluezi spre altceva, iar mediul nu-ți mai este satisfăcător, e important să ai tăria de a merge mai departe spre o altă etapă. Acest pas se face cu sacrificii, pentru că trebuie să lași în urmă acele aspecte sau acei oameni care nu te vor urma. Poți face lucrul acest?! Cred că depinde de cât de mult înseamnă pentru tine și ce fel de valori ai interiorizat până în prezent.

      Mulțumesc mult pentru vizită și pentru mesajul transmis!

  3. july spune:

    Acceptarea situatiei si resemnarea sunt diferite . Prima poate fi un punct de plecare, cealalta, resemnarea, este stagnare . Deci, nu, nu sunt persoana sa renunte la un vis, un vis ce stiu ca are sanse de implinire, si din experienta iti pot spune, ca nerenuntarea mea a fost un model de viata pentru fiica mea .
    Toti cei raniti, la un moment dat, vor fi de acord ca evolutia ta ca individ aduce un plus mediului atat profesional cat si personal .

    • Ai adus în discuție impactul pe care o mamă îl poate avea ca model pentru copilul său și consider că este motivația aceea cu rădăcini adânci care urnește munții. Puterea de reconstrucție reprezintă cu adevărat o lecție pentru copil.
      Mă bucur pentru felul în care ai reușit să dai concepțiilor, fapte de urmat!

      • july spune:

        Crede-ma, si la serviciu este la fel . Invidia poate fi un motor spre schimbare . Renuntarea este victorie pentru cei rezistenti la ea, prea blazati, lenesi, sa evolueze in vreun fel .

        • Cunosc sentimentul, cunosc starea aceasta destul de bine. Am devenit un om de opinie, iar lucrul acesta este perceput ca atac la persoană. Uneori fac apel la capacitatea de a-mi găsi asertivitatea care să ma ajute să spun lucrurile fără ca cineva să se simtă lezat, dar oamenii au propriile lor opinii deja formate, iar unora le este foarte greu să fie flexibili.

          Mă bucur să găsesc oameni care nu renunță, mă bucur pentru că tu gândești așa!

  4. mariana r spune:

    acceptarea, resemnarea, renuntarea…fac parte din viata s ine ajuta pana la urma sa ne definim cumva…
    atunci cand e vorba de visele si dorintele noastre dragi imi place sa cred ca sunem multi cei ce nu renunta usor…🙂

    • Doamna mea dragă, sunt conștientă de faptul că noi prezentăm generalități care converg până la urmă la concluzii optimiste. Ideea articolului este mai degrabă o reflecție pentru interiorul fiecăruia, dar și un mesaj de găsire a resurselor interioare pentru a depăși stagnările date de trecutul greu.

      Toți avem în spate ceva ce încă ne urmărește și care parcă ar vrea să trăiască într-un veșnic prezent… E foarte important să ne conștientizăm aceste sentimente și să le clasăm cumva, transformându-le în scară de evoluție!

      Vă îmbrățișez cu drag!

  5. Daca cei apropiati nu ne inteleg visurile, aspiratiile si incearca sa ne faca sa renuntam la ele, inseamna ca nu ne sunt atat de apropiati precum credeam, ca nu ne inteleg in devenirea noastra. Eu cred ca trebuie sa-i acceptam asa cum sunt, fara sa-i judecam prea aspru, pentru ca universul lor este mai limitat si poate nu au atata curaj sau incredere in fortele noastre. Noi putem alege ca acesti oameni sa faca parte din trecutul nostru, din devenirea noastra la un moment dat, dar trebuie sa recunoastem ca ne vor trezi amintiri, emotii chiar daca nu vor mai reprezenta prezentul si viitorul.

    • Întortocheate sunt legile firii! Nu ne propunem să le înțelegem pe toate! Idealul ar fi ca trecutul să nu ne apese atât de mult încât să ne oprească din a clădi un viitor menit să ne împlinească.
      Vă mulțumesc mult pentru oprirea aici și pentru gândurile dumneavoastră!

    • Pare un paradox ca iubirea să înfrâneze, dar natura umană nu se supune mereu deschiderilor sufletului.
      La întrebarea retorică formulată de dumneavoastră, mă așez și eu cu o evidențiere: mai e iubire ceea ce este sau e o transformare în posesivitate și neîncredere?! Cred că mobilul ar fi teama de a pierde ceea ce ai deja…

      • Atunci cand iubirea se transforma in posesivitate nu se mai numeste iubire. Iubirea o asociez cu libertatea de a incuraja si de a sprijini initiativele cu aripile care se deschid spre inalt cum nu au avut ele curajul sa o faca atunci cand erau singure.
        nu mai stiu cada sunt in context insa ma gandeam ca uneori parintii mai taie din aripi copiilor atunci cand nu cred ca directia in care vor sa mearga acestia ar fi cea mai potrivita. Ramane deschis subiectul…

        • E interesant faptul că faceți paralela cu lumea celor mici, pentru că modelele de viață se interiorizează încă de la vârste fragede. Știm că există și părinți care, dintr-o prea mare dragoste declarată pentru copii, au atitudini posesive, care nu conduc decât la scăderea încrederii în sine.
          Posibilitățile de analiză a subiectului sunt ramificate spre multe paliere, așa că îl vom lăsa deschis…

  6. Je Suis.... spune:

    Sa renunti la vis? Pentru ce si pentru cine? Toate trec in viata, pana si viata insasi. Insa visul… Visul trebuie urmat!
    Visul este implinirea misiunii pentru care ai fost trimis pe aceasta lume! Si da, cred ca trebuie sa stii sa te departezi incet, dar sigur, de ceea ce te tine „ancorat”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s