Aceeași muzică


Ceasul acea învârtire de timp în care clipele devin strigăte de călătorie:

– ora 9:00: abandonul de sine într-o stare de deschidere totală, cu spațiu larg spre vulnerabilități;

– ora 15: poezia unui abstract: proiectezi asupra celuilalt așteptările tale, interesele și o parte din chipul tău interior;

– ora 18:00: admirația către subiectul pasiunii, care dintr-o prosteală controlată se transformă într-o nevoie de a iubi iubirea, de a-ți releva sinele prin prisma acceptării ce o primești ca pe singura sursă de energie viabilă;

– ora 21:00: virusat de obsesia pentru sentimentul endorfinelor, dar conștient că practica rafinată de a-ți căuta fericirea în altă parte este o utopie;

– ora 24:00: un bilanț al devenirii și PLECAREA…….inevitabilă!

Te urci în mașină, te învelești în muzica unui CD pe care îl asculți și îl reasculți. Decapotabila îți lasă vederii bolta stelară cu mii de astre dornice de cădere pe umerii tăi. Unele vin, se așază pe locul pasagerului din dreapta ta. Tu conduci cu beatitudine. Drumul șerpuiește nedefinit. Alteori te trezești singur. Eu am o eșarfă. Flutură! Exist!

Am schimbat ceasul și am trecut pe ORA DE VARĂ! Este dat înainte cu o oră, iar drumul meu continuă pe aceeași muzică. Timpul privește nedumerit cadranul: e ora bilanțului?! Ar fi … mult prea înalt și mult prea curând!

 

Anunțuri

Portrete


Oamenii mari nu știu să vadă dincolo de culori!

Copiii rămân la fel de simpli, de inocenți și de încrezători, indiferent de ploaia petalelor de primăvară. Uneori, aceasta mă surprinde și pe mine și chiar mă transformă într-o sensibilitate nepermisă…știu!

Alexia Magiru, micuță talentată, îți ating mânuțele jucăușe și-ți  ofer un buchet de atingeri îmbrățișate!

20140321_10232020140321_102302

Recreație, universul tău nemilos


Adulții au o memorie scurtă. Contrar cu ceea ce gândesc mulți, curtea de recreație ține mai mult de Dallas sau Dynasty, decât de Căsuța din prerie. Conflicte, alianțe, gelozii, respingeri, chinuri, umilințe reprezintă de fapt o parte din cotidianul fiecărui elev. La fel și în cazul competiției sau comparației sociale.

Impactul acestor evenimente asupra stimei de sine este mai important decât pot crede părinții. Copiii de vârstă școlară se dedau, fără a ne îndoi de acest lucru vreodată, comparațiilor sociale foarte minuțioase. Dacă le cerem, cei mai mulți dintre ei sunt capabili de a-ți clasa cu precizie colegii în mai multe categorii de: frumusețe, popularitate, performanțe școlare etc., de a se situa ei înșiși în acest clasament și de a trage concluziile care se impun.

Alexandra este mai frumoasă decât mine, de aceea o preferă învățătoarea.

Adrian mi-a furat jucăria și- am plâns, iar pentru că este mai puternic, nu mi-a mai dat-o înapoi.

Nici chiar bunele mele performanțe școlare nu mă linișteau: fiind o elevă bună, fragilă, eram catalogată printre tocilarii cu ochelari și persecutată din cauza asta. Aveam complexe teribile, mă consideram nulă și lipsită de orice interes. Nu îndrăzneam să le vorbesc părinților despre asta, mi-era teamă că nu mă înțeleg.

Pornind de la observații riguroase, s-au stabilit profiluri de comportament social, astfel:

– LIDERII adoptă numeroase comportamente afiliative ce constau în a da cadouri altor copii sau a-i solicita să participe la jocurile lor. Ei pot interveni ca mediatori în conflictele prietenilor lor, dar să se arate și dominanți, pentru a-și recupera un obiect.

– DOMINANȚII AGRESIVI au comportamente afiliative mai puțin numeroase, dar recurg mult la agresivitate. Se angajează în competiții pe care le suportă cu greu.

– DOMINANȚII TEMĂTORI evită competițiile sau conflictele. Ei au adesea conduite de izolare socială, dar adoptă și comportamente afiliative.

*

Dacă ar fi să vă vorbesc despre întâmplările din recreație, aș descrie o epopee. Marile planuri, marile performanțe, dar și formarea stimei de sine prind contur în această perioadă a vieții sociale. Înainte de începerea unei ore, trebuie să dezbatem comportamentele ce tocmai s-au evidențiat în cele 10 minute de pauză…Doar știm: trebuie să luăm în serios îndoielile, nemulțumirile și plângerile copilului când face o evaluare despre sine, despre felul în care este perceput de ceilalți.

Totuși, pauza rămâne un spațiu și un timp gustat de elevi, cu amintiri ce dăinuie mult timp. V-au marcat întâmplări din recreație astfel încât le priviți și acum cu reticență sau aveți amintiri suficient de dragi încât să devină povești de urmat pentru copii?!

20140115_113514 20140115_113519 20140115_113524

Joaca cu umbra


– Mami, mami, mă urmărește cineva! Nu sunt eu, dar se desprinde din mine. Are picioarele mele, are mișcările mele, dar nu are privire, gust și față!

– Te simți speriat? Ce crezi că ar putea să-ți facă?

– Aș vrea să fiu singur, iar creatura aceasta mă urmărește peste tot și mai stă și lipită de mine. Doar când e întuneric dispare, așa că mă face să-mi doresc să evit soarele. Mi-e teamă că-mi citește gândurile sau că îmi împrumută părți din mine: îmi ia mâinile și le lungește, corpul îl desenează pe pământ, iar mișcările mă imită enervant.

– Dragul meu, este umbra ta! Va fi mereu cu tine, pentru că imaginea ta își are propriile ei proiecții. Hai să învățăm împreună cum să o poți privi drept în față: întâi te oprești și aștepți.

Ceilalți vor vedea doar o schiță cu franjuri negre, așezate compact. Tu vei vedea dincolo de nonculoare: vei pătrunde în trecutul ei știind că a fost mereu parte din tine. O să-i simți trăirea.

Apoi, o să faci primele mișcări. Ceilalți vor vedea o joacă a brațelor tale. Tu vei da sens alegerilor tale, pentru că vei ști că nu este vina nimănui pentru ceea ce ai hotărât să faci cu umbra ta.

Acum vei îndrăzni să faci primii pași. Ceilalți o să creadă că  e pus în mișcare banalul vieții. Tu simți că este mersul spre un destin ce nu te va dezlipi niciodată de ceea ce ești. Este momentul să te confrunți cu umbra ta! O vei domina și te va asculta: nu va face nimic în plus decât ceea ce va vedea ea la tine.

– Cred că o să-mi placă să mă joc astfel cu ea: eu îi voi spune ce să facă, iar ea îmi va arăta dacă este bine pentru mine sau nu, pentru că eu voi citi desenul ei, cel cu hașurări decodate.

Mami, hai să ne jucăm!

Nota: Acesta este un mesaj automat, generat de sistem


Își strângea la piept jurnalul cu zeci de mii de mesaje, ca extindere a conversațiilor ce se desfășuraseră pe mai multe planuri existențiale și cu un curaj demn de orice statut al unei persoane cu stimă de sine crescută, s-a așezat în fața ei, la calculator, deschizându-l la prima filă.

Gestul a intrigat-o și l-a socotit din nou prietenul de o genială nebunie, în momentul în care a văzut așezate ordonat, pe categorii de suflete toate articolele pe care i le trimisese ca și defulare a destăinuirii vieții sale. A regăsit pasaje ale trăirilor lor, dar toate erau dispuse ca niște tablouri în rame făurite din flori cu petale date de cuvinte nuanțate lingvistic. Părea oarecum patologică această dăruire, era flagrant sentimentul de dăruire totală, ce se putea palpa la citirea filelor prinse cu șnur din tulpini de flori.

Poveștile primiseră desenul personajelor, iar pe alocuri se vedeau însemnări făcute cu creionul, ce aduceau comentarii la expresiile ce-i asudau tâmplele de vibrări zâmbitoare. Răsfoia cu grijă fiecare pagină și îi spunea despre fiecare sentiment care fusese împărtășit în pereche.

Deodată, desprinde coperțile și totul se împrăștie într-un mod haotic. Adună câteva hârtii, i le așeză în față cu mișcări calculate și îi vorbește:

– Ai spus că iubirea se formează din firimituri de emoții și aș vrea să-mi spui cât trebuie să-mi mai mărunțesc sufletul și de câte adăugiri mai e nevoie ca ceea ce trăim să corespundă conceptului de sentiment pur și înalt?

Cu un gest de nostalgie calculată, ea scoate o filă pe care se afla desenată o barcă, decupează o mică parte, apoi cu o privire curioasă îi spune:

– Dacă se desprinde o bucată din această construcție și este înlocuită cu alta, se poate spune că e o altă barcă?

– Știu ce vrei să spui, că părți din noi se recompun la un moment dat, atunci când se instalează o dezamăgire sau o deziluzie! Cu o mică reparație nu se poate spune că vasul e schimbat cu totul, o frustrare a fost înlocuită cu o altă nevoie.

Se apropie de ea vădit emoționat, pentru că spera ca iureșul lui interior să-și găsească contemplarea în vorbele ei. O vede decupând alte părți din barcă și înlocuindu-le cu altele de aceeași formă.

– Dacă acum schimb două porțiuni, se poate spune că am alt vas? (Nu!…) Dacă schimb zece părți din ea, e același lucru? (E o schimbare majoră…) Cine îmi dă măsura cantității părților înlocuite, astfel încât să spun că transformarea e totală?

I-a așezat în palmă firimiturile obținute din decupaje, cele din vechea barcă, după ce a scris pe fiecare îngrijit, caligrafic: admirația (tot ceea ce văzuse mai frumos în el), satisfacția (validarea de sine), abandoul de sine (totala deschidere către încrederea că celălalt o acceptă), frica (incertitudinea iubirii), atașament (sentimentul stabilității, fuga din lumea exterioară), dragoste!

El simți gestul ca fiind real, chiar dacă imaginea 3D a monitorului se interpunea între ei.

– Acestea sunt bucățelele bărcii care compun întregul celui mai cuprinzător sentiment și la fel ca și filele desprinse din jurnalul vieții noastre ele pot fi redate unei noi construcții. Totuși, originalul nu poate fi repetat!

Pe atunci te-ai lăsat furat de joaca firilor, ai dat zboruri infinitului de gânduri, trăiai fericirea din măruntele întâlniri, dar ai considerat o copilărie zburdălnicia printre emoții și în nebunia de noi experimentări către alte orizonturi, nu te-ai gândit ce lași în urmă…Ai aruncat și atunci filele de viață trăită, ca un praf redat cosmosului, după ce strălucise în stele.

Ar fi vrut să-i spună că experiența l-a făcut mai înțelept, că percepe altfel sentimentele, dar o tăcere apăsătoare își dublă cuvântul. O floare realizată din piese puzzle îi atrase atenția: îi deschidea o nouă fereastră pe monitorul ce prindea culoare și își rosti sensul printr-un mesaj care apăru pe aleea dintre lumi:

Stimate domn / doamnă,

Vă mulțumim pentru interesul acordat site-ului nostru și vă anunțăm că înscrierea dumneavoastră s-a realizat cu succes!

Nota: Acesta este un mesaj automat, generat de sistem.

Vă rugăm nu răspundeți, cererea dumneavoastră nu va primi feedback.

Vă mulțumim!

Simțurile îi trimit un semnal de impulsuri vibrante: în palmă ținea strâns câteva bucăți de hârtie. Le desface, se uită cu multă curiozitate amestecată cu uimire și constată că erau … goale și doar mototolirea mai păstra niște urme ce păreau a fi amprentele de scris caligrafic!

JURNAL DE CALATORIE CLASSIC 2-WEBsursa foto: google imagini