Nota: Acesta este un mesaj automat, generat de sistem


Își strângea la piept jurnalul cu zeci de mii de mesaje, ca extindere a conversațiilor ce se desfășuraseră pe mai multe planuri existențiale și cu un curaj demn de orice statut al unei persoane cu stimă de sine crescută, s-a așezat în fața ei, la calculator, deschizându-l la prima filă.

Gestul a intrigat-o și l-a socotit din nou prietenul de o genială nebunie, în momentul în care a văzut așezate ordonat, pe categorii de suflete toate articolele pe care i le trimisese ca și defulare a destăinuirii vieții sale. A regăsit pasaje ale trăirilor lor, dar toate erau dispuse ca niște tablouri în rame făurite din flori cu petale date de cuvinte nuanțate lingvistic. Părea oarecum patologică această dăruire, era flagrant sentimentul de dăruire totală, ce se putea palpa la citirea filelor prinse cu șnur din tulpini de flori.

Poveștile primiseră desenul personajelor, iar pe alocuri se vedeau însemnări făcute cu creionul, ce aduceau comentarii la expresiile ce-i asudau tâmplele de vibrări zâmbitoare. Răsfoia cu grijă fiecare pagină și îi spunea despre fiecare sentiment care fusese împărtășit în pereche.

Deodată, desprinde coperțile și totul se împrăștie într-un mod haotic. Adună câteva hârtii, i le așeză în față cu mișcări calculate și îi vorbește:

– Ai spus că iubirea se formează din firimituri de emoții și aș vrea să-mi spui cât trebuie să-mi mai mărunțesc sufletul și de câte adăugiri mai e nevoie ca ceea ce trăim să corespundă conceptului de sentiment pur și înalt?

Cu un gest de nostalgie calculată, ea scoate o filă pe care se afla desenată o barcă, decupează o mică parte, apoi cu o privire curioasă îi spune:

– Dacă se desprinde o bucată din această construcție și este înlocuită cu alta, se poate spune că e o altă barcă?

– Știu ce vrei să spui, că părți din noi se recompun la un moment dat, atunci când se instalează o dezamăgire sau o deziluzie! Cu o mică reparație nu se poate spune că vasul e schimbat cu totul, o frustrare a fost înlocuită cu o altă nevoie.

Se apropie de ea vădit emoționat, pentru că spera ca iureșul lui interior să-și găsească contemplarea în vorbele ei. O vede decupând alte părți din barcă și înlocuindu-le cu altele de aceeași formă.

– Dacă acum schimb două porțiuni, se poate spune că am alt vas? (Nu!…) Dacă schimb zece părți din ea, e același lucru? (E o schimbare majoră…) Cine îmi dă măsura cantității părților înlocuite, astfel încât să spun că transformarea e totală?

I-a așezat în palmă firimiturile obținute din decupaje, cele din vechea barcă, după ce a scris pe fiecare îngrijit, caligrafic: admirația (tot ceea ce văzuse mai frumos în el), satisfacția (validarea de sine), abandoul de sine (totala deschidere către încrederea că celălalt o acceptă), frica (incertitudinea iubirii), atașament (sentimentul stabilității, fuga din lumea exterioară), dragoste!

El simți gestul ca fiind real, chiar dacă imaginea 3D a monitorului se interpunea între ei.

– Acestea sunt bucățelele bărcii care compun întregul celui mai cuprinzător sentiment și la fel ca și filele desprinse din jurnalul vieții noastre ele pot fi redate unei noi construcții. Totuși, originalul nu poate fi repetat!

Pe atunci te-ai lăsat furat de joaca firilor, ai dat zboruri infinitului de gânduri, trăiai fericirea din măruntele întâlniri, dar ai considerat o copilărie zburdălnicia printre emoții și în nebunia de noi experimentări către alte orizonturi, nu te-ai gândit ce lași în urmă…Ai aruncat și atunci filele de viață trăită, ca un praf redat cosmosului, după ce strălucise în stele.

Ar fi vrut să-i spună că experiența l-a făcut mai înțelept, că percepe altfel sentimentele, dar o tăcere apăsătoare își dublă cuvântul. O floare realizată din piese puzzle îi atrase atenția: îi deschidea o nouă fereastră pe monitorul ce prindea culoare și își rosti sensul printr-un mesaj care apăru pe aleea dintre lumi:

Stimate domn / doamnă,

Vă mulțumim pentru interesul acordat site-ului nostru și vă anunțăm că înscrierea dumneavoastră s-a realizat cu succes!

Nota: Acesta este un mesaj automat, generat de sistem.

Vă rugăm nu răspundeți, cererea dumneavoastră nu va primi feedback.

Vă mulțumim!

Simțurile îi trimit un semnal de impulsuri vibrante: în palmă ținea strâns câteva bucăți de hârtie. Le desface, se uită cu multă curiozitate amestecată cu uimire și constată că erau … goale și doar mototolirea mai păstra niște urme ce păreau a fi amprentele de scris caligrafic!

JURNAL DE CALATORIE CLASSIC 2-WEBsursa foto: google imagini

8 thoughts on “Nota: Acesta este un mesaj automat, generat de sistem

  1. Am intrat brusc şi m-am trezit într-o poveste. Mi-am ţinut respiraţia să nu tulbur cuvintele aşezate atât de atent. Păşesc acum pe vârfuri şi nu trântesc uşa…. ssssttt….!

  2. Pașii de Potecuță în poveste dau zbor de imaginație! Pășește, draga mea, cu încredere, ai balerini molcomi. Îți simt respirația curioasă, dar stai liniștită: nimic nu va îndrăzni să facă zgomot în fața gândurilor tale ce cunosc poveștile…tu ai fost prin astfel de tărâmuri și le știi crezul!
    Îți dau zâmbet pentru fiecare intrare! Mulțumesc cu drag!

  3. maricica spune:

    am devenit dependenta de aceste scrieri. va marturisesc cu mana pe inima ca le caut si imi desfat sufletul cu frumusetea randurilor asternute cu atat talent si sensibilitate…

    • Cred că e vorba despre o substanță specială care se află în călimară…și eu încep să devin dependentă de picăturile poveștilor scrise cu astfel de tente…Clar! Cerneala e de vină, iar beția acestei dependențe ne aduce împreună și cât îmi place!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s