Joaca cu umbra


– Mami, mami, mă urmărește cineva! Nu sunt eu, dar se desprinde din mine. Are picioarele mele, are mișcările mele, dar nu are privire, gust și față!

– Te simți speriat? Ce crezi că ar putea să-ți facă?

– Aș vrea să fiu singur, iar creatura aceasta mă urmărește peste tot și mai stă și lipită de mine. Doar când e întuneric dispare, așa că mă face să-mi doresc să evit soarele. Mi-e teamă că-mi citește gândurile sau că îmi împrumută părți din mine: îmi ia mâinile și le lungește, corpul îl desenează pe pământ, iar mișcările mă imită enervant.

– Dragul meu, este umbra ta! Va fi mereu cu tine, pentru că imaginea ta își are propriile ei proiecții. Hai să învățăm împreună cum să o poți privi drept în față: întâi te oprești și aștepți.

Ceilalți vor vedea doar o schiță cu franjuri negre, așezate compact. Tu vei vedea dincolo de nonculoare: vei pătrunde în trecutul ei știind că a fost mereu parte din tine. O să-i simți trăirea.

Apoi, o să faci primele mișcări. Ceilalți vor vedea o joacă a brațelor tale. Tu vei da sens alegerilor tale, pentru că vei ști că nu este vina nimănui pentru ceea ce ai hotărât să faci cu umbra ta.

Acum vei îndrăzni să faci primii pași. Ceilalți o să creadă că  e pus în mișcare banalul vieții. Tu simți că este mersul spre un destin ce nu te va dezlipi niciodată de ceea ce ești. Este momentul să te confrunți cu umbra ta! O vei domina și te va asculta: nu va face nimic în plus decât ceea ce va vedea ea la tine.

– Cred că o să-mi placă să mă joc astfel cu ea: eu îi voi spune ce să facă, iar ea îmi va arăta dacă este bine pentru mine sau nu, pentru că eu voi citi desenul ei, cel cu hașurări decodate.

Mami, hai să ne jucăm!

16 thoughts on “Joaca cu umbra

    • Prima mea reacție la vederea filmulețului a fost aceeași pe care ați resimțit-o și dumneavoastră, dar spre finalul acestuia mi-a atras atenția un fapt: copilașul plângea speriat, iar mama care filma, probabil, râdea de reacția naivă în loc să intervină încurajator. Acest lucru m-a determinat să scriu articolul, care poate fi citit dincolo de lumea copiilor.
      Fiecare avem umbre, angoase care ne urmăresc din trecut și nu ne dau pace. E bine să avem puterea de a învăța de fiecare dată cum să le facem față.
      Popasul dumneavoastră m-a determinat să mă așez la vorbă…Vă mulțumesc mult pentru gânduri și pentru urări! Toate cele bune!

  1. ” – Chiar aşa, a continuat umbra, de parcă mi-ar fi citit gândurile. Găseşte, pentru fiecare dintre cei cărora le furi umbra, acea scânteioară ce le va lumina viaţa, o frântură din memoria lor ascunsă, asta-i tot ce vrem noi de la tine.
    – Noi?
    – Noi, umbrele, a şoptit cea căreia îi vorbeam.” Hotul de umbre, Marc Levy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s