Hai la teatrul de păpuși!


Suflete drag, te simt încărcat: peste plăntuțele inimii tale s-a așezat un voal opac ce-ți stinge culorile. Ai vrea să-ți intre cineva în adânc și să te elibereze, dar știu că nu o poți face deschis, pentru că ți-e teamă de vulnerabilitate.

O rezonanță interioară ce s-a deschis uimită, m-a determinat să mă opresc puțin la tine. Te ascult, îți surprind mișcările buzelor și-ți văd gesturile ample. Probabil vrei să comunici cu mine prin cuvinte, prin mimică. Îți dau de știre că înțeleg codul verbal și te susțin aprobându-te. Cu cât intimitatea discuțiilor câștigă teren, cu atât oglinda ce se interpune își fisurează spațiile dezlipind cioburile de idei.

Dincolo de cuvânt se află sensul, iar acesta își are originea dincolo de oglindă, cu mult în spatele ei, pe tărâmul emoțiilor. Să nu te temi când o sfărâm în bucăți, pentru că atunci mă transpun într-o trăire afectivă a ta. Te voi înțelege atunci când voi încerca să fiu tu și voi simți ceea ce trăiești tu !

Te înmănușez, te pun bine pe degetele mele, apoi mă voi transforma în tine: cu voce, cu fel de a fi, cu atitudine, cu ticuri, așa cum te văd eu. Ca să știu ce trăiești, trebuie să-ți joc rolul detașându-mă de ceea ce sunt eu, pentru a deveni parte din tine.

Mănușa ta îmi vine bine și-ți preiau stările stând aici, pe scena mea. Repet singură și nu am nevoie de auditoriu sau de recuzită. Știu doar atât: empatia este o piesă grea, în trei acte: mă străduiesc să înțeleg gândirea ta, încerc să simt emoțional, repet compasiunea, căci una fără alta nu poate să mai dea ochiului minții privirea atotcuprinzătoare.

Acum, privește-mi spectacolul: mă încalț în papucii tăi, mă îmbrac în haina anotimpului tău, îmi pun cuvintele tale în vârful degetelor și mă prezint! Te recunoști? Cum te vezi în această postură? Eu cred că te înțeleg…

Haideți la teatrul de păpuși: cu mic, cu mare să fim personaje inventate sau știute, să ne transpunem în felurite ipostaze! Copiii deja au învățat și li s-a părut amuzant să mânuiască bucăți de pânză sau de blăniță, ce au prins viață…aici!

20140327_114250

19 thoughts on “Hai la teatrul de păpuși!

    • Nu am dezvăluit prea multe despre ora aceasta cu copiii, deoarece am lăsat povestea să curgă în imagini. De fapt este ora mea de opțional, pe care mi l-am ales pentru anul acesta. Mi-am dorit să ies puțin din cadrul formal obișnuit, iar copiii sunt încântați de tot ceea ce reușim să facem: jocuri, dicție, scenete etc.
      Decorul nu ne este la îndemână, pentru că nu avem o sală de festivități,așa că improvizăm în clasă cu minimum de mijloace.
      Important este că elevii se simt bine și,da – aveți dreptate, îmi sunt alături în tot ceea ce îmi propun alături de ei.
      Și de această dată vă mulțumesc din suflet pentru vizită și pentru cuvintele minunate dăruite nouă!

  1. Andreea Bajan spune:

    Ce minunat arata! Ai putea crede, privind, ca este vorba de profesionisti! Ce incantati sunt copiii, care au cam uitat sa se bucure, prinsi in tumultul tehnologiilor moderne! Nu pot decat sa multumesc persoanei extrem de sensibile si plina de iubire, iubire pe care o daruieste cu darnicie copiilor, doamnei Camelia Edu.

    • Pozele vorbesc despre starea copiilor în cadrul acestor ore. E descătușare, joacă, voie bună,dar și seriozitate pentru o activitate pe care ei o valorizează. Sper ca și acasă, David să vă provoace la un mic spectacol sau să o facă alături de prieteni.
      Vă mulțumesc pentru generozitatea aprecierilor și vă doresc numai clipe dragi!

  2. VIS spune:

    Nu stiu altii cum sunt, dar ei sunt fericiti! Asta este certitudinea ce reiese din imagini!
    Curat noroc pentru acesti copii sa aiba un asemenea EDUcator!
    Felicitari!!!!

  3. Buna dimineata, CAMELIA !🙂

    Fie ca Duminica de FLORII
    Sa-ti umple casa de bucurii
    Iar dragalasii de COPII
    Sa-ti aduca zeci de CAMELII !!! 🙂 🙂 🙂

    Cu simpatie,
    Aliosa.

      • Multumesc pentru frumoasele cuvinte adresate !
        Ele sunt pentru mine dovada generozitatii si sensibilitatii
        cu care bunul Dumnezeu v-a inzestrat ! 🙂
        Dialogul virtual cu domnia voastra imi umple inima de bucurie
        si-mi da incredere si speranta in viitor
        si-mi demonstreaza faptul ca in ROMANIA sunt si cadre didactice oneste,
        loiale, cu tragere de inima in EDUcarea tinerei generatii,
        nu asa cum le prezinta mass-media scrisa si vorbita,
        aservita mogulilor si politicului !
        Cu stima si respect,
        Aliosa.

        • Sunt mulți colegi de-ai mei care-și transformă propria profesie în viață dăruită copiilor și nu privesc școala ca pe un serviciu. E nevoie de încredere și deschidere pentru a-i vedea.
          Mă bucură fiecare susținere a dumneavoastră, pentru că și validările își au rostul lor în relațiile interumane.
          Cu prețuire,
          Camelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s