Fetița cu două codițe și…


(prima parte a poveștii)

Fetița cu două codițe alerga cu pas săltăreț prin lanul de un smarald uimitor în prospețimea lui. Din când în când se oprea pentru a admira un fluture ce-și vibra armonii sufletești din fâlfâit de aripioare. Trăia clipa prezentă neîndrăznind măcar să provoace visul vreunei speranțe: dacă aceasta s-ar fi spart, ce ar fi făcut ea cu cioburile? Probabil le-ar fi aruncat, dar pământul pe care ar fi stat ar fi crăpat și el și atunci… Stop! Nu va provoca așa ceva, nu va mai gândi în clipe-speranță-încredere! E mult mai bine să stea sub frunze, la adăpost de lume.

Nici nu a realizat când el a cuprins-o delicat, dar hotărât de mâna ce încerca să opună rezistență. Cu ochii înfloriți de un iris cu petale desprinse din lumină, se uită mirată către băiatul firav cu cârlionți rebeli.

– Tu erai? Ce vrei să faci, m-ai surprins și…

– Hai să ne urcăm în copacul acesta, e plin de muguri ce așteaptă adulmecarea noastră!

– Eu nu pot, nu știu cum să fac, nu…

Nu a apucat să mai spună ceva, căci băiatul a tras-o încrezător pe ramura unde deja se urcase. Apoi, creangă după creangă, pietre după pietre, poienițe, flori, fluturi, râuri și văi, toate au fost explorate de cei doi copii deveniți prieteni de nedespărțit.

Odată, el nu a venit, iar ea și-a petrecut ziua în lanul unde, între timp, verdele se îmbrățișa cromatic cu roșul macilor. I-a dus dorul și nu a găsit resurse de încredere încât să se bucure de viață, așa cum o făcea alături de prietenul ei.

A doua zi, soarele a răsărit mai altfel decât știa ea, pentru că razele dulci i-au pătruns direct în inimă: figura băiatului se desprindea din umbra ce se întindea în fața ei.

– Credeam că o să te găsesc alergând prin locuri greu accesibile, că o să te joci cu insecte periculoase, că nu o să-ți fie teamă să descoperi ceva nemaiîntâlnit.

– Dragul meu, știi că fără tine nu am curaj, mi-e teamă de consecințe, mi-e teamă de ridicol, de ceea ce aș rata.

– Fetiță cu codițe, am să te învăț să trăiești! zise el cu blândețe în glas.

Băiatul îi întrepătrunde degetele, i le așază pe piept și cu impulsuri electrizante o trage spre el șoptindu-i rar și înfiorător de drag:

– La început o să mă simți lângă tine, voi fi acolo pentru a te prinde în brațe dacă vei cădea. Pasul următor va fi foarte important: te vei desprinde de imaginea mea și vei fi singură în viața reală, dar în fapt mă vei avea în tine – în gândul și în conștiința că oricând mă vei găsi atunci când ai nevoie de mine.

Se apropie de urechea fetei, încât răsuflarea caldă și atât de cunoscută i se lipea în suflet. O cuprinde în brațe pentru a-l simți cu totul și continuă:

– Când va fi mai greu, trebuie să te sprijini doar pe o singură ființă, una în care să ai încredere deplină și să nu o părăsești niciodată! Aceea vei fi chiar TU! Odată ce vei avea destinul în mâinile tale, trebuie să știi că nu va mai fi cale de întoarcere: vei merge alături de ceea ce ai devenit și doar așa vei păși peste orice provocare. Așa mi-aș dori să fii!

– Eu, să ajung acolo sus unde mă așezi tu, pe acel piedestal din marmură de tării sufletești?! Nu cred! Vreau să rămâi cu mine! Fără tine, eu…

Lacrimi transparente ce lăsau dâre de praf alb abia vizibil pe obrazul umed, o biciuiau în căderea nesupusă a unei ploi interioare. L-a strans în brațe, gata să-l frângă, uimită și ea de puterea ce se născuse din acea disperare. Îi era teamă să rămână singură, îi era teamă de EA și apoi el părea că nu înțelege ce este în sufletul ei!

*

Acea zi în care el părea a fi departe de nevoile ei, în care deznădejdea și abandonul se completau într-un vârtej interior, ce o sfâșia pe dinăuntru, s-a dovedit a fi zborul pe aripile vântului ce avea să străbată suflete, neașteptat de crud!

Va urma

fetita_cu_codite

sursa foto: internet

39 thoughts on “Fetița cu două codițe și…

  1. Doamne, citind, fiecare cuvant s-a lipit de sufletul meu, m-a emotionat si mi-au dat lacrimile… tare frumoasa povestioara, astept cu nerabdare sa vad ce se va intampla cu cei doi copilasi !🙂

    O zi dulce, sa aveti !

  2. Alina Anghelescu spune:

    Superba povestioara si tare emotionanta !Abia astept sa vad ce surpriza ne rezerva finalul acesteia !Multumim Doamna pentru ca impartasiti cu noi aceste lucruri minunate !

    • Uneori, mai interesantă este calea aleasă pentru a ajunge la final. Să nu ne grăbim cu sfârșitul, căci el este doar un capăt finit.
      Mă bucur așa mult că stați lângă mine, tot pe fotoliul acela de ascultat povești!

    • O să vorbesc cu băiatul și o să-i transmit mesajul dumneavoastră referitor la îngrijorarea că fetița va rămâne singură. Și eu spun că micuța este frumoasă, dar are o problemă cu încrederea în sine și se pare că prietenul ei vrea să o ajute. Va reuși?!

  3. VIS spune:

    Fetita este puternica, dar inca nu stie, iar baiatul tocmai i-a intins aripile. Cu siguranta isi va lua zborul si increderea va veni de la sine, caci mai greu e inceputul. Iar avantajul ei este ca va avea intotdeauna alaturi ingerul pazitor. Caci ce-i poate oferi Dumnezeu unui suflet frumos? TOTUL!

      • VIS spune:

        Sunt aici pentru ca, atunci cand vreau sa ma regasesc, am unde sa ma caut: prin noianul de trairi si sentimente din paginile blogului tau care-mi imbraca sufletul. Si pentru asta-ti multumesc si-ti transmit imbratisarea mea cu sufletul astfel primenit!

        • Recunosc faptul că mă simt o oază primitoare pentru cei care îmi prind sensurile și se adapă din ele. Și eu fac la fel cu prietenii care scriu pe alte bloguri. Până la urmă toți trăim cam aceleași sentimente, dar parcă avem nevoie să ni le înflorească cineva sub privirile uneori mult prea ocupate cu viața de zi cu zi…

  4. Laurentiu B spune:

    Foarte frumos🙂 ! Si cald, si instructiv, si lasat deschis.
    V-am mai spus cred o data ca va admir unele formulari inspirate. „…Vei merge alături de ceea ce ai devenit” imi aminteste in mod ciudat de H.: „Omul este intotdeauna infinit mai mult decat ceea ce ar fi daca ar fi numai ce este.”

    • La așa aprecieri, nu știu cum o să decurgă o continuare a poveștii! Dacă nu voi fi la înălțimea așteptărilor?! Cred că empatizez cu fetița și o înțeleg din ce în ce mai bine…
      În privința formulărilor care vă rămân ca citate ”inspirate”, cred că reprezintă cumva o răzbunare a copiilor: le tot citesc perluțele literare cu care ne amuzăm și se pare că a venit și rândul meu. Sper să nu vă închidă orizontul criptările mele, ci să vă aducă doar căutări de noi sensuri așa cum mi le arătați azi.
      Mă simt flatată!
      …interesant citatul adus! Îl tot frământ!

  5. Fetita cu codite se afla in fiecare dintre noi la un moment dat, nu stim insa daca exista si baietelul increzator si optimist pentru fiecare in parte… Eu sper ca povestea se va sfarsi cu bine, fetita va capata increderea in sine si isi va gasi curajul de a accepta toate provocarile vietii, chiar daca va avea parte si de dezamagiri si esecuri.

  6. syrol spune:

    Emotie, framantare, descoperire, libertate.Toate acestea in cateva randuri pe acest spatiu virtual.Mi-as dori sa la asezi intr-o carte, la care sa revin iar, si iar.
    Astept finalul cu inima stransa de emotie.
    Felicitari suflet delicat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s