Quilling și emoție


Nu se pot uita momentele în care mânuțele stângace de copil abia venit la școală, își lasă toată încrederea în palma unui învățător ce-l conduce spre liniuțe, bastonașe, primele litere! Se spune că aceasta este profesia lui, dar felul în care mai picură și suflet, dă toată dimensiunea a ceea ce se leagă între un elev și profesorul său.

Să-ți vezi învățăcelul dispus să creeze pentru tine, este o satisfacție ce umple toate nefericitele momente ce mai știrbesc demnitatea unui cadru didactic.

Maria B., ajutată de mama sa, mi-a oferit o parte din suflețelul ei, redat prin tehnica quilling: a pus flori (cu gândul la macii mei dragi), spice de grâu, gărgărițe, fluturaș, albinuță și…multă răbdare, talent, pricepere, picurate cu dulcele glas interior al sentimentelor vii!

Plecăciune, minunate creatoare, vă mulțumesc cu mare încântare!

*

Transmit ”La mulți ani!” tuturor celor care își serbează astăzi ziua onomastică cu prilejul Sfintei sărbători ”Constantin și Elena!”

20140520_214143 20140520_214153 20140520_214201 20140520_214039

Atâția maci!


Azi nu prea pot să așez cuvintele! Zboară, își disipează forma, se rănesc lovindu-se de hârtie, lasă urme colorate pe unde trec făcând de nedeslușit textul. Le las libere, nu le mai constrâng! Se desprind petale de sensuri, formează simboluri și se recompun.

Uite, acum iau formă proprie! Vin copiii, care le pictează cu roșu, le insuflă libertate de mișcare, le dau fragilitate din gândurile lor și le stropesc cu pasiune!

Azi, gândurile mele sunt ale micuților ce au transformat sentimentele lor în simboluri: mi-au adus maci! Știindu-mi sensibilitatea pentru aceștia, Alexia A. mi-a pus în față un lan întreg! O și văd culegându-i cu grijă și păstrându-i cu eforturi maxime ca să fie proaspeți pentru întâlnirea de la școală.

Să vă mai spun ce lumină au adus în clasă?! Cât de mult ne-am bucurat cu toții?! Cum las din mână exigența, cum totul o ia razna de… frumos! Cum știu micuții mei să-mi descânte inima!

Să vă spun un secret: de când mi-au aflat slăbiciunea, pe unde văd minunatele flori, deja se gândesc la mine. Vă dați seama câte simțiri pot strânge în fața unui lan? Trebuie să-mi pregătesc brațele să le cuprind pe toate: poze trimise, petale presate, cărți, poezii, melodii…toate, toate!

Alexia, m-ai copleșit!

Copii (vă știu pe toți cei care i-ați atins pentru mine)

vă mulțumesc pentru

maci, maci, maci!

20140519_091443 20140519_091433

20140519_091232 20140519_091156 20140519_09112220140519_091028 20140519_091020 20140519_090834

Caseta cu scrisori


Deschide cu grijă caseta pe care a privit-o de atâtea ori fără să aibă curajul înfruntării cu bijuteriile de cuvinte. Păreau atât de vii și de fiecare dată când le atingea cu gândul, sufletul îi vibra încă nevindecat.

Stă în fața unei scrisori, iar data timbrului o trimite cu ceva timp în urmă…de parcă ar mai fi contat…ea încă simte, acum și aici!

Făcuse curățenie în viața ei: aruncase mistuitoarea vină că ar fi putut evita umilința înșelării, măturase regretul ce se încăpățâna să-i cânte doine, aspirase praful dat de mirosurile ce se impregnaseră în mintea ei. A făcut tot posibilul să se descarce de poveri, de greutăți date de sentimente ce se încăpățânau să nu asculte.

A păstrat doar această hârtie, un semn palpabil că nu a luat-o razna. Timpul se curbase descendent astfel încât trupul i-a rămas în prezent, dar sufletul și mintea își decupau dublurile când spre acum, când spre atunci. Era timpul să dezinfecteze și ultima rană. Deschide scrisoarea și înfiorată de identitatea clară, recunoaște scrisul, iar prezența Lui îi paralizează orice posibil impuls de a uita!

Recitise rândurile cu nedisimulată curiozitate și de fiecare dată, printre gânduri, se desprindeau alte și alte firi. Azi, părea epuizată, o nemișcare, o lipsă de indiciu, nicio agonie dată de rămășițele unei iubiri ce-și mai lumina vitraliile ciobite din inima ei.

El a adus înmugurirea, dar a părăsit-o înainte de inflorescență

EL a plecat prea de timpuriu

EL a tăcut prea brusc

El a suprimat speranța cu o eșarfă de indiferență

Ignorare, dezintegrare

Praf!

În această inertă stare, un gând necunoscut îi sfredelește șovăiala abia resimțită. Era un complot al liniștii aparente: știa! Un declic! O rotiță zimțată pentru punerea în mișcare a mecanismului înțelegerii, dar și pentru a da urme adânci de trezire realistă:

Ea avea scrisoarea, avea totul:

Înțelegerea că

El nu a vrut să epuizeze un sentiment profund printr-o împlinire ce ar fi adus un final repetitiv în experiența lui tristă. A plecat în timpul arderii, ca jarul să poată aduce măreția mocnitului de sentiment.

Alte motive?! O sumedenie, dar acum, închide cutia cu bijuterii în care scrisoarea își găsește locașul conturat perfect și o pune pe foc.

Azi, arde pentru cenușa uitării!

cutia cu scrisorifoto internet

Unui prieten cu sevă umană


Dragul meu,

Îți scriu de aici, de la distanța sufletului spunându-ți că-mi trimit gândul către tine pentru că el ajunge mult mai repede în simțirea ta, decât aceste cuvinte pe care le aștern, dat fiind faptul că, în cele din urmă, e posibil ca ele să nu-și găsească destinatarul. Oprește-te puțin din răsfirarea ta zilnică printre clipele imaculat-previzibile și ascultă-mi adierea șoptită!

Ceva se întâmplă cu mine! În preajma ta îmi pierd fortărețele interioare și mă dezvălui în tonalități amețite de trăiri instinctuale. Mi s-au schimbat anotimpurile și rezonez cu stihiile naturii: sunt zăpadă în plină înmugurire, sunt soare în îngheț, tornadă în rouă și crivăț în seceta așteptării.

Alături de tine, găsesc sens și plăcere în contradicție, încercând să fiu modelul pe care tu îl admiri. Din teama de a-ți deveni indiferentă, găsesc tot felul de jocuri pe care nici nu le-aș fi imaginat vreodată. Mă dedublez conștient și-mi trimit celălalt EU către un spectacol de teatru modernist, ce renunță la clișee. Scenariul este imprevizibil, iar reprezentația scenică își amplifică gesturile: sunt mult prea zâmbitoare, mult prea directă, mult prea dornică, mult prea neatentă.

Eu nu sunt așa cum mă văd dezvăluindu-mă lângă tine, dar ce știu eu…ce mai pot eu să spun?!

<<Micuța mea scumpă, îmi spuneai tu, amândoi suntem paradoxali: fiecare ne trimitem părți de rafinament sentimental abandonat în și pentru a fi cu celălalt: EU mă las de rațiunea masculină atât de apreciată, dar aridă în romantism, iar TU te lași de simțirea irațională, exacerbată în furtuni de emoții. Amândoi ne transcedem o extremă, pentru a ajunge la o cale de mijloc. Nu te dezice de ceea ce încerci să fii, doar privește-te și simte!

Niciodată, dar niciodată, celălalt nu va înțelege totul, tot timpul. Și tocmai acele nesemnificative momente când celălalt nu va putea fi acolo să te priceapă, capătă valențe catastrofice încât transformarea devine cu totul sălbatică. Atunci avem nevoie de ceea ce am învățat: de noi înșine.>>

Prieten drag, îmi spui să cred în Lună când Soarele tronează pe cer și în Soare, când norii îl ascund privirilor, să cred în ceea ce stă ascuns în mine, ca fiind cu adevărat ceea ce mă compune. Acum mă simt mult mai mult…EU!

Cu emoție, a TA…”

Din scrisorile unei femei cu părul pădure, către prietenul ei copac uman!

Se spune că în încercarea de a cuprinde ramurile toate într-o simbioză, fata  a prins rădăcini, iar brațele ei s-au interpus cu scoarța ce sângele în seva a schimbat…Cine este ea acum: femeia ce face trup de înțelesuri cu alesul ei sau arborele germinat într-o lume a uitării de sine printr-o metamorfoză dăruită LUI?! femeia copacfoto internet

Pasager


Să fii pasager pare o profesie de o sofisticată și de o înaltă finețe.

Întâi trebuie să înveți să pășești lin, fără să aduci vreo tresărire marcantă locului. Apoi trebuie să te prezinți fără să dai prea multe amănunte despre tine. Folosești doar acele aspecte care aduc duioșie, compătimire sau exaltare și apreciere.

Îți ocupi cuminte un loc în spațiu și începi să observi totul în jurul tău. Mi se potrivește rolul, simt că voi avea o companie de la care pot obține avantajul propriei diferențieri, mă ajută să-mi clădesc EUL într-o manieră de guvernator al atuurilor așteptate?! Uneori îți dezvolți, aproape inconștient un astfel de scenariu, alteori te implici pur și simplu știind că oricum nu vei fi în pierdere.

Îți poziționezi existența la o distanță calculată: nici prea departe cât să devii insignifiant, dar nici prea aproape cât să fii obositor, posesiv și mult prea îndrăzneț.

Pasager în trenul vieții, pasager prin viața altuia, pasager pentru o situație – este un job ales de tine. Uneori, poți avea mai multe: serviciu full-time sau part-time. Însă cea mai înaltă valoare pe care o poate lua un trecător în menirea lui este să știe cum să se retragă…

Cel desăvârșit poate să aibă acea măiestrie de a manipula mintea omului încât să-l determine să se creadă el vinovat de despărțire sau să îl determine să interpună alți factori care ar fi fost potrivnici. El, maestrul, nu va recunoaște că își știa rolul: acela de călător, cu toate că declarația lui era în favoarea unei statornicii. O ieșire din decor poate fi însoțită de aplauze (mai mult sau mai puțin meritate) sau de certuri și nervozități. El știe să le evite, iar de va fi nevoie va fi tranșant și fără scrupule.

Alegem să fim pasageri, atunci când situația impune de a relaționa pentru o problemă de serviciu, doar pentru un fapt știut a fi temporar sau atunci când negocierea a fost acceptată și condițiile se știu încă din ipoteză. Nu despre aceste situații vorbesc. Creionez un profil al celor în care investești încredere, așteptări și suflet, ei îți sfredelesc ființa spunându-ți cu tărie că sunt fideli conceptului de prietenie, dar în momentul în care se deschide alt culoar, cu alte oportunități, te elimină chiar și din amintiri.

Există totuși un avantaj al întâlnirii cu EL: datorită scenelor pe care a jucat roluri care mai de care diversificate, a obținut o sumă de atitudini puternice de viață, iar dacă le vei identifica, să nu eziți să-l storci și să te contaminezi cu ele. Cu acestea vei rămâne…

Tu poți recunoaște un astfel de pasager? Ai învățat să-i citești culorile? Îi simți aroma trecerii umbroase? Dacă îl întâlniți, vă rog să-i spuneți că terminalul spre zborul sufletului meu s-a închis!

lectia-de-viatagoogle imagini