Cuplul mamă-fiică/fiu


Cuplul mamă-fiică

Prezența tatălui îi permite fiicei să se separe și să se diferențieze de mamă. Tatăl o ajută să-și câștige individualitatea de femeie. Atunci când relațiile tată-fiică nu au fost satisfăcătoare, sunt afectate relațiile mamă-fiică, aceasta din urmă având sentimente ambivalente față de prima.

În astfel de cazuri, cel mai adesea, relația parentală de cuplu este deficitară. Mama are adesea exigențe foarte mari față de la fiica sa, încercând să-și îndeplinească prin aceasta propriile dorințe. Cu alte cuvinte, mama va încerca să fie totul pentru fiică, sfârșind prin a deveni sufocantă, ceea ce o va determina pe aceasta să o respingă și să lupte pentru independența sa.

Cuplul mamă-fiu

Uneori relația mamă-fiu poate fi extrem de strânsă, mai ales în condițiile în care femeia își găsește rațiunea de a trăi în rolul matern, uitându-și propria feminitate. Maternitatea poate deveni astfel un loc de investire a nevoilor de recunoaștere și a dorințelor reprimate ale femeii, ba chiar un prilej de revanșă față de frustrările legate de negarea valorii feminine.

Când tatăl nu este prezent, fiul și mama rămân unul prizonierul celuilalt, adesea pentru tot restul vieții. Separarea mamă-fiu este absolut necesară. Dacă aceasta nu se rezolvă firesc la 4-5 ani, complexul lui Oedip se va reactiva la pubertate. În acest moment, relația dintre mamă și fiu riscă să se transforme într-o luptă pentru putere. Marea lor iubire devine brusc o închisoare, ce împiedică înflorirea individuală a fiecăruia. Insuficient afirmat, lipsit de modele masculine cu care să se identifice, fiul va încerca să încalce legea maternă pentru a-și câștiga propria identitate de bărbat, devenind un ”războinic” veritabil. Dacă mamele reușesc să înțeleagă că este timpul să-și găsească feminitatea și să se ocupe mai mult de ele, războiul are șanse să înceteze.

sursa foto: google imagini

mama_si_copil_50838200_77433700

8 thoughts on “Cuplul mamă-fiică/fiu

  1. Iulia S. spune:

    Ah, cat de grea este meseria de parinte! Nici nu-ti dai seama cand incurci putin caile si ce consecinte are micul „derapaj”! Nici nu-ti dai seama ca te-ai transformat in bula lui de oxigen, desi nu asta-ti doreai… Si, ce-i mai rau, este o „meserie” care nu se invata, nu se „fura”, caci materia prima difera.
    Totusi, in linii mari, incerci sa te incadrezi (ca parinte) si sa-l incadrezi (pe copil) intr-un sablon.
    E foarte interesant articolul si, probabil, mult de discutat pe marginea lui.
    Felicitari!

  2. Da, mari provocări aduce această meserie, dar și satisfacții!

    Vă las cu inspirația de a găsi căile cele mai bune de comunicare, dar și cu bucuria că nu veți trăi nimic monoton în relația cu propriul copil! Imaginația amândurora va fi suficient de prolifică încât să vă aducă alte și alte momente speciale!

    Vă mulțumesc pentru comentariu, pentru împărtășirea gândurilor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s