Caseta cu scrisori


Deschide cu grijă caseta pe care a privit-o de atâtea ori fără să aibă curajul înfruntării cu bijuteriile de cuvinte. Păreau atât de vii și de fiecare dată când le atingea cu gândul, sufletul îi vibra încă nevindecat.

Stă în fața unei scrisori, iar data timbrului o trimite cu ceva timp în urmă…de parcă ar mai fi contat…ea încă simte, acum și aici!

Făcuse curățenie în viața ei: aruncase mistuitoarea vină că ar fi putut evita umilința înșelării, măturase regretul ce se încăpățâna să-i cânte doine, aspirase praful dat de mirosurile ce se impregnaseră în mintea ei. A făcut tot posibilul să se descarce de poveri, de greutăți date de sentimente ce se încăpățânau să nu asculte.

A păstrat doar această hârtie, un semn palpabil că nu a luat-o razna. Timpul se curbase descendent astfel încât trupul i-a rămas în prezent, dar sufletul și mintea își decupau dublurile când spre acum, când spre atunci. Era timpul să dezinfecteze și ultima rană. Deschide scrisoarea și înfiorată de identitatea clară, recunoaște scrisul, iar prezența Lui îi paralizează orice posibil impuls de a uita!

Recitise rândurile cu nedisimulată curiozitate și de fiecare dată, printre gânduri, se desprindeau alte și alte firi. Azi, părea epuizată, o nemișcare, o lipsă de indiciu, nicio agonie dată de rămășițele unei iubiri ce-și mai lumina vitraliile ciobite din inima ei.

El a adus înmugurirea, dar a părăsit-o înainte de inflorescență

EL a plecat prea de timpuriu

EL a tăcut prea brusc

El a suprimat speranța cu o eșarfă de indiferență

Ignorare, dezintegrare

Praf!

În această inertă stare, un gând necunoscut îi sfredelește șovăiala abia resimțită. Era un complot al liniștii aparente: știa! Un declic! O rotiță zimțată pentru punerea în mișcare a mecanismului înțelegerii, dar și pentru a da urme adânci de trezire realistă:

Ea avea scrisoarea, avea totul:

Înțelegerea că

El nu a vrut să epuizeze un sentiment profund printr-o împlinire ce ar fi adus un final repetitiv în experiența lui tristă. A plecat în timpul arderii, ca jarul să poată aduce măreția mocnitului de sentiment.

Alte motive?! O sumedenie, dar acum, închide cutia cu bijuterii în care scrisoarea își găsește locașul conturat perfect și o pune pe foc.

Azi, arde pentru cenușa uitării!

cutia cu scrisorifoto internet

29 thoughts on “Caseta cu scrisori

    • Mă bucur așa mult că m-ai văzut la întâlnirea literară! Eu sunt cea care are dosarul acela plin cu ciorne. Mă uit la voi, vă apreciez și-mi dau seama ca îmi voi pune mereu întrebările: publicând astfel de povești îi trădez pe copii?! Arătând activitatea școlară plictisesc bloggerii? Atingerile psihologice interesează pe cineva?…și iar mă uit pe ciorne…

      Faptul că ai venit la masa mea de lucru m-a determinat să-mi ascut penelul: încurajarea ta îl determină să-și joace atingerile de cerneală.
      Mă încântă că mă citești!

      • Cred ca am fi radical pripiti sa consideram ca „numestetupecinedoresti” de aici ar fi in mod solitar un blogger, sau ca viata vreunui „numestetupecinedoresti” ar fi unidirectionala. Cand mai transpui lumile tale in scris, impreuna, frumos, e doar demn de apreciat. Copiilor le spun cu drag ca, a fi un om al valorilor morale, a iubi cuvantul si a-i respecta camasa adevarului este o virtute pe care multi au lasat-o de-oparte. Dar, scrie…

        • Cosmi, față de oamenii din cenaclu, care scriu sub pseudonim în cele mai multe cazuri, eu sunt o persoană publică. La mine se cere o cenzură.
          Frumos îi înveți tu pe copii…vrei să le ții vreo oră?! Ți-o predau pe cea din 1 Iunie, când ei au cele mai mari așteptări.
          Peste toate, te ascult…încă scriu (asta și pentru că pe tine nu te sperie dezintegrarea mea, tu crezând în transformarea vie)

          • Cred in ceea ce am vazut deja. Ca orice alegere la forma impus, activitatea pe blog ne determina sa cautam adanc pentru a tinti sus. De 1 iunie posibil sa va trimit o scrisoare, pentru ca in acest moment sunt in pregatiri maxime. Nimburucul meu m-a chemat sa le predau copiilor Dintre Lumi. citeam acum 2 seri din cap. 8 din Povestea Nimburucului si am remarcat un paragraf care spunea: „Puțin știu ei că noi am tocmit Luna pentru un răsad de păpădii să ne lase să îi vedem îndeaproape în această seară.” Oare de aici i se trage Xandrei dorinta de a ajunge pe Luna?

            • Orice poveste își poate avea geneza în altă poveste și sigur Xandra are călătoria asigurată datorită existenței Nimburucului și a lui aventură dragă.
              Am rămas cu gândul la răsadul de păpădii…de acolo tot vin fulgușorii pe la noi!

              Se pare că nu degeaba am scris eu despre perspectiva despărțirii..Nimburucul mă înțelege: decât o finalizare eșuată, mai bine o călătorie în alt plan…

              Rămâne stabilit: pe 1 Iunie ne uităm la cutia de scrisori!

        • Draga mea, se pare că te-a emoționat cu adevărat sensul celor transmise de mine.
          Într-o despărțire, cel care este părăsit este încercat de remușcări crezând că este vina lui, neînțelegând unde a greșit.
          Am adus aici și perspectiva celui care pleacă, a celui care lasă în tăcere persoana iubită. Acesta trece prin propria lui dramă. Uneori, plecarea înseamnă imposibilitatea de a duce mai departe o relație. Preferă să lase în urmă totul decât să rămână într-o situație ,care ar aduce oricum sfârșitul.
          Dar cum spuneam, pot fi și alte motive, alte perspective…

          Mă bucură sensibilitatea trăirii acestui scenariu scris! Îți mulțumesc mult pentru deschiderea gândurilor!

  1. Laur spune:

    Camelia, ma îngrijorezi. Prin articolele tale îmi stimulezi percepția unei potențiale și nefericite tulburări obsesiv-compulsive. Te rog să analizezi și să reflectezi. Ai grijă de tine! Ești un om minunat, frumos, generos, delicat și nobil, centrarea pe trecut poate să vindece răni, însă în mod sigur îți poate pricinui și mult rău. Sper să evadezi!

    • Ha, ha, ha! Se pare că scriu din ce în ce mai bine!

      Dacă am ajuns să ”smulg” o astfel de îngrijorare, înseamnă că sunt extrem de credibilă în sensuri, mergându-se până acolo încât să se spună că portretul meu real este zugrăvit întocmai numai din aceste scrieri.
      Cosmisian avea dreptate: ceea ce este dincolo de blog este o viață pe care nu o cunoaște decât persoana în cauză. Identificarea personajelor cu autorul aduce greșeli de viziune…ceea ce presupune că nu se cunoaște rolul unui EU LIRIC!

      Unii se identifica cu personajele mele, altii cred ca scriu despre probleme universal valabile, iar altii cred ca eu imi fac un autoportret prin fiecare cuvant, sens, postare.

      Cert este un lucru: prin ceea ce scriu simt că transmit emoții! Sunt încântată pentru acest lucru!

  2. Intr-adevar, treziti emotii pozitive in sufletele noastre, ne faceti sa ne amintim de de inocenta tineretii noastre ascunsa in caseta cu scrisori, de oamenii care au trecut la un moment dat prin viata noastra… Imi reamintesc cu nostalgie perioada cand scriam scrisori si ma incitati sa-mi reiau acest drag obicei. Va multumesc pentru bucuria si armonia pe care o simt AICI in preajma DVS…

    • Subiectul propus aduce o temă „arhitrăibilă”, în multe aspecte ale vieții. Este aproape imposibil să nu te poți identifica cu aceasta și nu neparat pentru că acum, azi, aici o parcugi, ci pentru că ea există inevitabil, în viața fiecăruia.
      Probabil că după clasa a IV-a, când trebuie să vă luați zborul, comunicarea prin scrisorile electronice sau pe hârtie va fi de reală atingere sufletească.

      Armonia este dată și de dumneavoastră, cei care veniți aici cu sufletul deschis spre contemplarea spuselor și de ce nu, pentru interiorizarea unor aspecte de viață. Vă transmit toate gândurile bune!

    • Mă împliniți cu adevărat! Ați trecut spre tărâmul pe care vi-l doream: acela în care sa vă trăiți propria poveste, să aveți propria cale spre interior.
      Încurajarea e scânteia ce-mi susține focul! Vă mulțumesc!

  3. syrol spune:

    Am evadat in scrierea-ti minunata, care mi-a transmis emotie. E adevarat ca trebuie sa evaluam situatia din amandoua perspectivle, atunci cand se cere, si asa e cel mai corect sa procedam.
    Tin sa subliniez faptul ca, ne dezvalui parti din frumusetea sufletului tau, care ne fac sa rezonam, si asta nu are cum sa ne aduca vreun rau.Continua sa scrii, din ce in ce, mai bine!

    • Ai înțeles minunat modul de a privi spre ambele părți implicate, precum și schimbarea de perspectivă spre cel ce pare vinovat.
      Faptul că și tu rezonezi cu ceea ce transmit, mă determină să-ți spun ”Bun venit în clubul desenatorilor de povești-simțiri!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s