Dincolo de ziduri


A trecut foarte mult timp de când nu am mai părăsit turnul! Aș zice că m-am autoxilat.

Nu este o stare de confort prin neimplicare, nu privi lucrurile în acest mod, te rog! De partea ta, cea a lumii exterioare, pare că statutul meu se orientează după un scenariu al lipsei de curaj, dat de teama de a mă înfrunta cu toate provocările unui spațiu extins spre încercările trăirilor-esență.

Ce parte râvnești: cea în care te aflii dincolo de pereții turnului, care îți oferă curiozitate printr-o contemplare dată de însăși perspectiva pătrunderii unui spațiu închis, dar transparent, sau partea în care poți fi în miezul unei transformări ce urmează cursul unei introspecții ce-ți trimite sufletul spre o călătorie mereu alta, mereu suprinzătoare?!

Lasă-te cuprins de pereții ce-ți limitează teritoriul spre harta sufletului tău și vei simți toată încărcătura dată de întrebări, căutări, echilibrări, dar și de nevoia de apreciere sau de afectivitate. Să-mi spui atunci, ce este mai greu: să te exteriorizezi alături de o lume în care pașii tăi trebuie să se acorde ritmic pentru a păși cumva spre sensul curgerii sau să te lași complexității date de aerul ce se comprimă în așteptări, dar și în picăturile ce îți reflectă chipul, pasiunile, cicatricile sau neliniștile?!

Condensul ce se formează pe pereții reci de sticlă (singurul hotar cu lumea exterioară), amintește de aerul tău cald ca răspuns la respirația ce succede alergării printre gânduri și printre sentimente.

Ai spune că tu simți pământul, că stabilitatea îți este dată de transferul de existențe gravitaționale, cu centrul stabilit prin echilibrul realității palpabile, dar eu simt că nu acesta te ține în viață!

Indiferent de spațiul pe care ți-l alegi, fie un turn ce-ți dă puțină intimitate, fie un spațiu larg al posibilităților de experimentare, gândește-te la perspectiva dată de libertate:

– libertatea din universul vast, închis în propria-ți ființă, și libertatea constrânsă de impuneri ale lumii ce se fălește cu teritorii fără granițe, dar limitate de concepții pur declarative;

– libertatea de afară poate însemna lanțuri, libertatea din turn poate fi deschidere spre propriile alegeri, spre manifestări lipsite de șantaje emoționale sau relaționale.
Libertatea ca termen sau libertatea libertății ca stare și trăire?
Anunțuri

Ești tu!


Ești spațiul dintre două brațe mereu deschise în așteptarea cuprinderii!

Ai darul iubirii pure, împlântată până în străfunduri din sinceritatea dăruirii ei. Zâmbetul tău mă înseninează, iar când te văd așa fragil mă înduioșez toată. Pentru tine, viața e culoare, e descoperire și o traversezi în pași țopăiți de dans și cânt. Mă ispitești deseori să mă așez lângă tine pentru a savura clipele cărora tu le dai aripi.

Ești surpinzător de creativ, matur în fantazia cu care potrivești momentele vesele sau triste, ești minunat când îți depășești limite pe care alții le cred trasate de destin. Ești inspirație și sensul devenirii ca persoană în continuă transformare.

Ești candoare,

ești zâmbet,

ești sens și bucurie,

viața însăși!

Ești tu, copile!

1 IUNIE 2014

Să fie inocență și zbor în sufletele voastre, iar copilăria să vă fie fericită!

La mulți ani pentru copiii-flori, pentru copiii din voi, pentru copiii ce vreți să deveniți!

*

Excursia : București-Brașov (o să revin cu amănunte!)

20140529_084354

Și o floare pentru voi, din colecția proprie

20140527_102427