(Re)creație


Chipuri angelice, obraji proaspeți, zâmbete încolțite din gesturi simple și candide, o libertate ludică ce cuprinde sufletele vesele: recreația mare! Percepția unei stări ce-ți cuprinde realitatea în ritm galopant: libertateee! Copiii se bucură mereu de această pauză, iar mie, copil fiind în pătrimea sufletului meu (celelalte părți fiind ocupate de stări ale unei femei ajunse la maturitate!) îmi este, prin consecință, proprie această întrerupere a unei continuități ce risca să devină plictisitor de obișnuită.

O (re)scriere când nu mai ai perspective de conotații pertinent înțelese, o (re)organizare când n-ai niciun pic de timp liber, o (re)creație când trebuie să dai ”refresh”,  pare a fi foarte complicat!

Să simplific: mă duc să joc șotronul și nici măcar nu contează că nu știu cu exactitate regulile urmate de copii…mă joc în felul meu! Cel mai mult mă amuză (e doar o mască!) când descopăr pe cei mici într-o harță veritabilă și totul pleacă de la faptul că fiecare știe o altă variantă de joc.

Uite, arunc pietricica în pătratul cu numărul 1 al șotronului. Dacă sar într-un picior, risc să-i supăr pe cei care doresc să o facă cu ambele picioare; dacă sar peste pătrat, risc să intru în conflict cu cei care aleg să-l parcurgă tot prin săritură. Ah! Am uitat să stabilim regulile de joc! Ei, lasă, nu-i nimic, nu mă mai gândesc la consecințe și trec mergând pur și simplu mai departe. Mă simt bine…mă joc!

De la capătul celălalt vine primul reproș: ”V-ați schimbat, doamna!”

Mă gândesc o secundă apoi îmi dau seama că am uitat să spun de la început care sunt condițiile de participare: jocul depinde de experiența participanților (dacă au mai trecut sau nu prin această experiență), de așteptările pe care și le stabilesc de la început (performanță sau menținere la un nivel minim acceptat), de flexibilitatea celor cu care interacționezi (au ei capacitatea de a accepta faptul că pe parcurs trebuie să înveți să te adaptezi schimbărilor care apar inevitabil?), de capacitatea de a primi adevărul oricât de dureros ar fi, acela că ai putea greși (cu deschiderea că odată acceptându-l, te poți mobiliza pentru o nouă strategie de repliere).

Nu încerc vreun răspuns…De unde știu că ce am a spune e mai frumos, mai bun decât tăcerea?

Arunc o altă pietricică, e ultima și poate încheia jocul. Mă uit cu mândrie: voi încheia astfel încă o generație! Aleg să mă întorc la primul pătrățel al șotronului țopăind într-un picior. 8, 7, 6 … număr  și rememorez ceea ce știu eu cel mai bine să fac…să iubesc copiii! Pare simplu, nu?! De ce nu ar fi?! Sunt copiii mei de aproape patru ani, ne petrecem diminețile privindu-ne lung și absorbindu-ne gândurile, ne sprijinim la fiecare încercare, ne întristăm ca mai apoi să aducem soarele, ne impunem competiție ca mai apoi să gustăm rezultatele. Mă împart zilnic pentru 23 de suflete ce așteaptă apa ființei mele, însetați fiind de cunoaștere și devenire.

Și totuși…e mai complicat de atât!

Pe margine, fiind foarte atente la detalii, sunt acele priviri parentale, care dau verdicte extrăgându-se uneori din rolul primordial de entitate familială cu responsabilitate și care își lăsă propriile frustrări pe umerii altcuiva, cineva care poate să ducă poveri…și cine cred ei că ar fi cel mai potrivit în rolul acesta? Evident, persoana mea…

Eu, mă întorc la copii, pentru că doar o clipă am fost distrasă, iar ei au nevoie de mine, mă întreabă cine este la rând la șotron. Așteaptă într-o provocare sfredelitoare să mergem mai departe…iar noi, sărim într-un picior și facem ce știm mai bine: ne luăm o porție de (re)creație și facem din fiecare zi un alt basm. Copii, nu s-a schimbat nimic: vă iubesc la fel de mult, iar restul e doar conturul unui alt șotron în care nu a mai încăput jocul nostru.

Ca orice început, ne aducem aminte de visul ce l-a creat: prima zi de școala, clasa a IV-a – ALBUM FOTO Cadrele mă uimesc continuu prin încărcătura sufletească a unor ființe mici ce dau universuri atât de mari, dincolo de ”micismele” noastre posibilități de explorare!

DSC_4238 DSC_4242 DSC_4249 DSC_4252 DSC_4256 DSC_4263 DSC_4267 DSC_4275DSC_4216

Epilog! Pentru cei care nu cred…

DSC_4182

 

21 thoughts on “(Re)creație

  1. Adrian spune:

    Minunat, Doamnă! Minunat!… V-am adus o pietricică nouă pentru şotron. E colorată… are toate culorile curcubeului ce răzbate din sufletele copiilor ce se simt iubiţi! Şi nu am venit doar cu pietricica magică, le-am adus şi pe cele două fete ale mele. Le las să vă jucaţi împreună, un şotron sau mai multe, sunt convins că nu se vor plictisi. Eu mă retrag pe margine şi voi privi încântat frumosul vostru joc!

    • Ce dovadă de încredere poate fi mai mare decât aceea de a mi se da copiii pe mână! Mă simt onorată și mă voi pregăti pentru fiecare moment petrecut alături de ei. Până atunci să lăsăm curcubeul să picure petale de inocență, iar șotronul să prindă viață sub pașii de zâmbet plini!

    • Să vă spun un secret: și mie îmi era dor să aduc lumea copiilor aici! Așa ne mai încărcăm de bine și de curățenie în sentimente.
      Despre confuzia dumneavoastră aș spune că vă înțeleg, căci uneori sunt derutată chiar și eu, dar e un privilegiu că poate fi așa.

  2. Zinel Dragostin spune:

    Superb !
    Multumim pentru articol ! Imaginile au intradevar o incarcatura sufleteasca aparte. David mai are cateva adunate , le vom pastra strans in amintirea frumoasa a celor patru ani petrecuti impreuna .

    • Da, momentele acestea nu pot fi uitate, iar fotografiile sunt dovezi solide ale felului în care suntem cu adevărat. Copiii au o privire care nu poate fi regizată și se pot descifra cu ușurință gândurile lor comasate în străluciri vii.
      David are o colecție de poze? Sunt chiar curioasă să aflu care e selecția lui. Avem atâtea evenimente petrecute împreună și fiecare are o poveste anume… Oricum, albumul său este la început, are în față o viață întreagă, așa că-i doresc trăiri ce merită a fi imortalizate!

    • Sunt pesoane în viața noastră care ne influențează suficient de adânc, încât în acel loc să crească vlăstare de ființă, în ființă. De aceea contează mult ce oameni alegem să stea în jurul nostru, iar dacă nu avem de ales, să lăsăm doar pătrunderea razelor dorite. Cât mă bucur că aveți în memorie o imagine așa pregnantă, deoarece exprimă rolul important pe care l-a avut în viața dumneavoastră acest om al catedrei!

  3. Laurentiu B spune:

    Bine ati revenit! Si ce bine ati (re)venit!
    Am citit zambind de la inceput pana la sfarsit, trecand zambetul de la amuzament la amar si inapoi prin tot spectrul posibil. E bine ca mai ridicati din umeri din cand in cand. Margaritarele sunt un privilegiu, nu un drept, plus ca trebuie culese cu bona fide.

    • Am revenit? Sunteți sigur?
      Măcar și pentru o întâlnire de un joc, da, se poate spune că am readus suflul meu. Să știți că și eu am avut aceeași stare de zâmbet pudrat cu arome amare, ați simțit întocmai, dar m-am regăsit în spiritul copilăriei. Cei mici se ceartă dând amploare unor nimicuri, ca mai apoi să fie cei mai buni prieteni. Dacă este cu măsură, cred că nu ne strică nici nouă această lipsă de maturizare din când în când, în anumite contexte, mai ales dacă în final alegem să continuăm tot cu un joc, dar nu cu o …joacă!

      În privința mărgăritarelor, sunt de acord cu subtilitatea existenței lor! De-ar fi mai bine înțelese dincolo de pafumul evident…

  4. Buna ziua. Am vazut prima oara blogul dumneavoastra la o colega de birou, in urma cu mai multe luni. Mi-a placut si apreciez foarte mult activitatea dumneavoastra. Am si eu un baiat in grupa pregatitoare si m-as bucura daca l-as putea inscrie anul viitor in clasa dumneavoastra. Daca credeti ca ar fi posibil, va rog frumos sa ma anuntati.
    Cu respect,
    Dan Georgescu

    • Bine ați venit! Vă mulțumesc pentru aprecierea blogului, dar și a activității profesionale. Privind solicitarea dumneavoastră legată de clasa pregătitoare, vă comunic următoarele:
      – primul pas îl reprezintă informarea privind perioada de înscriere a copiilor pentru clasa pregătitoare (în mass-media sau chiar la secretariatul școlii), dar și a condițiilor legate de adresa de domiciliu (dacă strada pe care locuiți aparține de școala noastră sau nu; întâietate vor avea cei din circumscripția școlară, urmând ca ceilalți să fie înregistrați pe liste separate). Privind aceste aspecte, vă recomand să luați legătura cu secretariatul școlii, deoarece este în măsură să vă dea toate detaliile.
      – al doilea pas, după ce dosarul de înscriere a fost depus, îl reprezintă opțiunea părintelui pentru un cadru didactic;
      – constituirea claselor de elevi se va realiza în toamnă, înainte de începerea noului an școlar, respectându-se pe cât posibil, opțiunea părintelui; în ceea ce mă privește nu pot garanta că toți cei care m-au solicitat vor fi înscriși la clasa mea. În situația în care opțiunile depășesc numărul de elevi pe care îl voi avea la clasă este evident faptul că distribuirea copiilor se va face în cadrul unei comisii, după criterii care se vor stabili în funcție de situațiile care apar.

      Vă doresc de pe acum succes la înscriere și sper ca fiul dumneavoastră să fie motivat pentru a păși cu încredere spre această nouă etapă din viața lui.

  5. A educa ,cu dragoste și blândețe,stă în firea zeițelor acestui neam, bun și fumos .Vă mulțumesc pentru căldură și exemplu ,vă îmbrățișez cu tot dragul !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s