Cu sine


Te trezești într-un moment al vieții pulsând în aventura cunoașterii și ții între degetele răsfirate de uimire întrebări la care vrei deslușiri. Primești un semn. O carte ce ți-a fost hărăzită își deschide filele și te îndeamnă la un joc al descifrării sensului ascuns printre rânduri. Ce poate fi mai viu, mai trăibil, mai supus emoției decât acea căutare, acel joc al înțelegerii de sine, acea aventură a descoperirii rostului din alții și din tine?

Vrei ca lumina să străpungă întunericul (Tu ești o noapte, eu sunt o stea), dar cu fiecare răspuns se ridică noi întrebări și fiecare soluție generează noi probleme. Sporești astfel taina sinelui și deschizi căutări în propria conștiință.

Până unde? Până când?

„Lumea este ca un dialog al sinelui cu sinea, adică al unui cuget uman tot mai pătrunzător, cu o problemă neîncetat adâncită. Dacă însă, la limită, sinele și-ar da el lumea (altă natură, alte realități, unde sinea ar dispărea, ca în tot ce e de ”făcut”), atunci încă sinea proprie ar rămâne o problemă. Ce este într-adevăr în sinea unui sine care dezvăluie și deține astfel toate lumile?

În limba lui Eminescu și a lui Arghezi, gândurile acestea de natură ultimă se traduc simplu, printr-un joc de-a v-ați ascunselea:

– Am să te dezvălui, spune sinele.

– Am să mă ascund, răspunde sinea.

– Am să te găsesc în toate ascunzișurile, spune sinele.

– Caută-mă și mai departe, am să mă ascund în tine, răspunde sinea.”

Cuvânt împreună despre rostirea românească – Constantin Noica

9 thoughts on “Cu sine

  1. Bun gasit si bine ai revenit cu un nou gand de-a sinelea🙂 Pauza a fost mult prea lunga, vei vedea ca reactia noastra va fi aceea de a te determina sa scrii mai des. Eu am facut o prostiuta cu articolul tau… am legat o sfoara aurie de spatele Sinelui si una rosie de rochita drei Sinea. Daca e sa se ascunda, ia sa se si impleteasca aventura lor in culori neasteptat de armonizate!

    • Mă bucur de primirea-ți caldă și chiar de reproșul ți-l văd ieșind din buzunar, accept ghidușia ta, care nu-și dezminte niciodată imaginația.

      De va fi să fie împletirea de cum îți este voia, mi-e teamă că sensul SINELUI se va disipa fiind damnat să nu mai aibă nicio devenire. Fiind însuși cugetul, el e cel ce dă gândirea, fantezia, părerea și simbiotic își caută sinea, adică acea problemă, acel sens ce în răspuns se vrea luminat.

      Probabil că împletirea culorilor celor doi ar duce spre un echilibru tatonat, dar nu spre esența descifrării. Numai din confruntare steaua își luminează întunericul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s