(Re)creație


Chipuri angelice, obraji proaspeți, zâmbete încolțite din gesturi simple și candide, o libertate ludică ce cuprinde sufletele vesele: recreația mare! Percepția unei stări ce-ți cuprinde realitatea în ritm galopant: libertateee! Copiii se bucură mereu de această pauză, iar mie, copil fiind în pătrimea sufletului meu (celelalte părți fiind ocupate de stări ale unei femei ajunse la maturitate!) îmi este, prin consecință, proprie această întrerupere a unei continuități ce risca să devină plictisitor de obișnuită.

O (re)scriere când nu mai ai perspective de conotații pertinent înțelese, o (re)organizare când n-ai niciun pic de timp liber, o (re)creație când trebuie să dai ”refresh”,  pare a fi foarte complicat!

Să simplific: mă duc să joc șotronul și nici măcar nu contează că nu știu cu exactitate regulile urmate de copii…mă joc în felul meu! Cel mai mult mă amuză (e doar o mască!) când descopăr pe cei mici într-o harță veritabilă și totul pleacă de la faptul că fiecare știe o altă variantă de joc.

Uite, arunc pietricica în pătratul cu numărul 1 al șotronului. Dacă sar într-un picior, risc să-i supăr pe cei care doresc să o facă cu ambele picioare; dacă sar peste pătrat, risc să intru în conflict cu cei care aleg să-l parcurgă tot prin săritură. Ah! Am uitat să stabilim regulile de joc! Ei, lasă, nu-i nimic, nu mă mai gândesc la consecințe și trec mergând pur și simplu mai departe. Mă simt bine…mă joc!

De la capătul celălalt vine primul reproș: ”V-ați schimbat, doamna!”

Mă gândesc o secundă apoi îmi dau seama că am uitat să spun de la început care sunt condițiile de participare: jocul depinde de experiența participanților (dacă au mai trecut sau nu prin această experiență), de așteptările pe care și le stabilesc de la început (performanță sau menținere la un nivel minim acceptat), de flexibilitatea celor cu care interacționezi (au ei capacitatea de a accepta faptul că pe parcurs trebuie să înveți să te adaptezi schimbărilor care apar inevitabil?), de capacitatea de a primi adevărul oricât de dureros ar fi, acela că ai putea greși (cu deschiderea că odată acceptându-l, te poți mobiliza pentru o nouă strategie de repliere).

Nu încerc vreun răspuns…De unde știu că ce am a spune e mai frumos, mai bun decât tăcerea?

Arunc o altă pietricică, e ultima și poate încheia jocul. Mă uit cu mândrie: voi încheia astfel încă o generație! Aleg să mă întorc la primul pătrățel al șotronului țopăind într-un picior. 8, 7, 6 … număr  și rememorez ceea ce știu eu cel mai bine să fac…să iubesc copiii! Pare simplu, nu?! De ce nu ar fi?! Sunt copiii mei de aproape patru ani, ne petrecem diminețile privindu-ne lung și absorbindu-ne gândurile, ne sprijinim la fiecare încercare, ne întristăm ca mai apoi să aducem soarele, ne impunem competiție ca mai apoi să gustăm rezultatele. Mă împart zilnic pentru 23 de suflete ce așteaptă apa ființei mele, însetați fiind de cunoaștere și devenire.

Și totuși…e mai complicat de atât!

Pe margine, fiind foarte atente la detalii, sunt acele priviri parentale, care dau verdicte extrăgându-se uneori din rolul primordial de entitate familială cu responsabilitate și care își lăsă propriile frustrări pe umerii altcuiva, cineva care poate să ducă poveri…și cine cred ei că ar fi cel mai potrivit în rolul acesta? Evident, persoana mea…

Eu, mă întorc la copii, pentru că doar o clipă am fost distrasă, iar ei au nevoie de mine, mă întreabă cine este la rând la șotron. Așteaptă într-o provocare sfredelitoare să mergem mai departe…iar noi, sărim într-un picior și facem ce știm mai bine: ne luăm o porție de (re)creație și facem din fiecare zi un alt basm. Copii, nu s-a schimbat nimic: vă iubesc la fel de mult, iar restul e doar conturul unui alt șotron în care nu a mai încăput jocul nostru.

Ca orice început, ne aducem aminte de visul ce l-a creat: prima zi de școala, clasa a IV-a – ALBUM FOTO Cadrele mă uimesc continuu prin încărcătura sufletească a unor ființe mici ce dau universuri atât de mari, dincolo de ”micismele” noastre posibilități de explorare!

DSC_4238 DSC_4242 DSC_4249 DSC_4252 DSC_4256 DSC_4263 DSC_4267 DSC_4275DSC_4216

Epilog! Pentru cei care nu cred…

DSC_4182

 

Ești tu!


Ești spațiul dintre două brațe mereu deschise în așteptarea cuprinderii!

Ai darul iubirii pure, împlântată până în străfunduri din sinceritatea dăruirii ei. Zâmbetul tău mă înseninează, iar când te văd așa fragil mă înduioșez toată. Pentru tine, viața e culoare, e descoperire și o traversezi în pași țopăiți de dans și cânt. Mă ispitești deseori să mă așez lângă tine pentru a savura clipele cărora tu le dai aripi.

Ești surpinzător de creativ, matur în fantazia cu care potrivești momentele vesele sau triste, ești minunat când îți depășești limite pe care alții le cred trasate de destin. Ești inspirație și sensul devenirii ca persoană în continuă transformare.

Ești candoare,

ești zâmbet,

ești sens și bucurie,

viața însăși!

Ești tu, copile!

1 IUNIE 2014

Să fie inocență și zbor în sufletele voastre, iar copilăria să vă fie fericită!

La mulți ani pentru copiii-flori, pentru copiii din voi, pentru copiii ce vreți să deveniți!

*

Excursia : București-Brașov (o să revin cu amănunte!)

20140529_084354

Și o floare pentru voi, din colecția proprie

20140527_102427

Quilling și emoție


Nu se pot uita momentele în care mânuțele stângace de copil abia venit la școală, își lasă toată încrederea în palma unui învățător ce-l conduce spre liniuțe, bastonașe, primele litere! Se spune că aceasta este profesia lui, dar felul în care mai picură și suflet, dă toată dimensiunea a ceea ce se leagă între un elev și profesorul său.

Să-ți vezi învățăcelul dispus să creeze pentru tine, este o satisfacție ce umple toate nefericitele momente ce mai știrbesc demnitatea unui cadru didactic.

Maria B., ajutată de mama sa, mi-a oferit o parte din suflețelul ei, redat prin tehnica quilling: a pus flori (cu gândul la macii mei dragi), spice de grâu, gărgărițe, fluturaș, albinuță și…multă răbdare, talent, pricepere, picurate cu dulcele glas interior al sentimentelor vii!

Plecăciune, minunate creatoare, vă mulțumesc cu mare încântare!

*

Transmit ”La mulți ani!” tuturor celor care își serbează astăzi ziua onomastică cu prilejul Sfintei sărbători ”Constantin și Elena!”

20140520_214143 20140520_214153 20140520_214201 20140520_214039

Atâția maci!


Azi nu prea pot să așez cuvintele! Zboară, își disipează forma, se rănesc lovindu-se de hârtie, lasă urme colorate pe unde trec făcând de nedeslușit textul. Le las libere, nu le mai constrâng! Se desprind petale de sensuri, formează simboluri și se recompun.

Uite, acum iau formă proprie! Vin copiii, care le pictează cu roșu, le insuflă libertate de mișcare, le dau fragilitate din gândurile lor și le stropesc cu pasiune!

Azi, gândurile mele sunt ale micuților ce au transformat sentimentele lor în simboluri: mi-au adus maci! Știindu-mi sensibilitatea pentru aceștia, Alexia A. mi-a pus în față un lan întreg! O și văd culegându-i cu grijă și păstrându-i cu eforturi maxime ca să fie proaspeți pentru întâlnirea de la școală.

Să vă mai spun ce lumină au adus în clasă?! Cât de mult ne-am bucurat cu toții?! Cum las din mână exigența, cum totul o ia razna de… frumos! Cum știu micuții mei să-mi descânte inima!

Să vă spun un secret: de când mi-au aflat slăbiciunea, pe unde văd minunatele flori, deja se gândesc la mine. Vă dați seama câte simțiri pot strânge în fața unui lan? Trebuie să-mi pregătesc brațele să le cuprind pe toate: poze trimise, petale presate, cărți, poezii, melodii…toate, toate!

Alexia, m-ai copleșit!

Copii (vă știu pe toți cei care i-ați atins pentru mine)

vă mulțumesc pentru

maci, maci, maci!

20140519_091443 20140519_091433

20140519_091232 20140519_091156 20140519_09112220140519_091028 20140519_091020 20140519_090834

Săptămâna altfel


Dragii mei,

Timp de o săptămână (cu zile lucrătoare), copiii mi-au fost lăsați în grijă pentru a o petrece…altfel. Vă rog să vă notați principalele incursiuni, pentru că nu știu dacă micuții au mai avut grai să vă povestească despre cele întâmplate și s-ar putea să vă doriți și dumneavoastră o trecere peste pașii lor!

Luni ne-am făcut mici, mici pentru că am intrat într-o poveste alături de Zâna Oglinjoară și de alaiul ei magic, la Circul Globus: acrobați, comedianți, dresori și balerine. Cele mai apreciate momente au fost cele în care animalele și-au oferit splendoarea în numere deosebite. Caii, cămilele și tigrii ne-au răsfățat primind astfel ropote de aplauze. Le-am simțit chiar și răsuflarea, pentru că am stat chiar în primele rânduri.

Album foto

20140407_085727

Marți am avut deosebita plăcere să ne întâlnim cu câteva reprezentante ale Asociației turcă. Ne-au invitat la un periplu prin țara lor, arătându-ne principalele zone geografice, precum și caracteristicile acestora legate de bogățiile solului și de principalele ocupații ale locuitorilor. Într-un interval relativ scurt ne-au introdus într-o atmosferă specifică deosebit de bogată: ne-au adus costume populare, ne-au îmbrăcat și ne-au învățat pași de joc pe muzică tradițională. Ne-au servit cu dulciuri făcute după rețete autohtone și ne-au prezentat obiecte specifice pentru servirea ceaiului. Ne-au învățat câteva cuvinte și expresii în limba turcă.

La final, copiii au primit jucării și au plecat foarte încântați de această întrevedere.

Album foto

20140408_083034

Miercuri a fost o zi în care ne-am întâlnit cu domnul compozitor Matei Cristian. Cu deosebită răbdare și cu tact pedagogic le-a trezit copiilor interesul pentru un program pe calculator, cu ajutorul căruia se pot compune melodii. Au discutat despre câteva elemente de teorie muzicală, despre compozitori celebrii, dar și despre instrumente. Glasurile acestora s-au auzit la orga cu care domnul Matei Cristian a venit, iar copiii au fost încântați să le identifice.

Daria ne-a interpretat la vioară un fragment dintr-o arie cunoscută, iar Matei S. a încercat să compună pe loc o melodie la nai. Ceilalți copii au mânuit intrumentele aduse special pentru ei, transformându-le rapid în jucării muzicale!

Activitatea s-a încheiat cu o interpretare din partea copiilor a cântecelor cunoscute, fiind acompaniați de domnul compozitor.

Album foto

20140409_090536

Joi a fost cea mai apreciată zi, conform feedback-ului transmis la sfârșitul activităților. Tema a fost una deosebit de plăcută copiilor: ”Vitamina veselă”. După ce am discutat despre piramida alimentației sănătoase și despre respectarea programului de masă, copiii au realizat tartine vesele atât după model dat, dar și în funcție de creativitatea și de materialele pe care le-au avut la dispoziție. Au făcut peștișori, cocoși, palmieri și fel și fel de muțunachi.

Cel mai dulce moment l-a reprezentat cutia magică a Alexiei Magiru, în care se aflau pentru toți copiii brioșe colorate și parfumate. Colegii i-au mulțumit cu plecăciuni și au primit angajamentul că momentul se va reedita. Adorabil desert, Alexia! Bravo!

Micii bucătari s-au întrecut pe ei înșiși în iscusință și am stabilit să preia rolul pentru pregătirea micului dejun acasă.

Album foto

DSCN3997

Vineri am încheiat săptămâna cu încrederea că putem fi oricând de ajutor. Ultima activitate a fost coordonată de doamna asistent șef Dobrică Elena, de la Spitalul ”ALEXANDRU OBREGIA” – București. Dumneaei a trecut în revistă, cu ajutorul unui material complex, principalele sisteme ale organismului uman. Discuția a fost susținută destul de bine de copii, care aveau cunoștințe de la orele de științe. A prezentat apoi câteva filme care descriau modul în care se poate realiza primul ajutor, în diferite situații, precum și rolul serviciului 112.

Partea cea mai captivantă a fost punerea în practică a celor aflate despre felul în care se poate interveni în caz de leșin sau de înec cu resturi alimentare , copiilor plăcându-le să facă atât pe neajutorații, cât și pe salvatorii pricepuți. Au primit diplome și câteva materiale despre folosirea serviciului de urgență.

Album foto

20140411_093802

Încursiunea noastră se încheie aici, fără a epuiza toate aspectele pe care le-am parcurs în Săptămâna altfel – Să știi mai multe, să fii mai bun, dar sper ca  experiența câștigată de copii să se transforme în bucurie și de ce nu, în câștig pentru educația lor.