Cum ne umplem timpul!


Sunt atât de multe proiectări ale minții legate de simțiri, de ceea ce îți propui să realizezi, iar uneori, după o atât de elaborata strategie simți că nu mai ai curajul să întreprinzi nimic: totul se reduce la un atac de panică; corpul paralizează, gândurile stagnează și nu poți schița nicio reacție.

Viața știe ea să echilibreze cumva lucrurile, pentru că neantul îți oferă dintr-o dată, neașteptat, tot ceea ce îți alină sufletul și pentru care nu ai mai avut curajul, timpul sau deschiderea să mai creionezi vreo schiță…Hazard?! Cine știe? Sunt delicioase clipele când ți se oferă o părticică de moment fericit fără să fi depus vreun efort de analiză…

Înclin să înțeleg: tot mecanismele de apărare își pun rotițele în mișcare: când mintea intră în faza negării (când nu poate accepta ca evenimentul dureros să-și exprime realul), există o preluare de funcții: corpul! DA! Atunci când îți obosești trupul alergând după probleme ce-ți țin mintea ocupată ( mai mult sau mai puțin inventate), când faci deplasări fizice epuizante, când te înscrii la diverse evenimente ce necesită prezența fizică, când simți că oboseala te modelează într-o sfârșeala de mecanism ruginit, e clar: ai redenumit starea ta, dar esența a rămas aceeași: problema minții tale își trăiește interiorizarea în aceeași dramă!

Ce-i de făcut?! Redefinește-te! Acordă-ți timp!

*

Alături de copii mi-am lăsat energiile în susur continuu de activități curgătoare. Albiile prin care trecem sunt diverse și dau aspectul unei vieți trăite deplin, din care au de povestit pietrele, cele care rămân statornice și mereu răbdătoare. Să le ascultăm…

Dincolo de programul cunoscut, dar mereu surprinzător al școlii ne umplem timpul cu felurite activități:

1. Participarea la concursurile școlare: Evaluare în educație – matematică, Voinicelul, Piciul și pregătirea pentru altele care vor urma: LuminaMath, Arhimede, Comper, Teste din poveste, Euclid, Smart etc.

Îmi rezerv dreptul de a nu comenta condițiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru participarea și/sau organizarea concursurilor, doar voi spune că sunt demersuri  de trecut, care nu depind de mine și care par a fi insurmontabile!

2. Participarea la o acțiune umanitară de donații  inițiată de învățătoare din județul Ilfov. Ajutoarele au ajuns la Școala nr 1 și la Grădinița din Suhurlui: 30 preșcolari, 14 clasa pregătitoare, 16 clasa I, 39 clasele  II- IV si 62 clasele V- VIII; precum și la Șc Gimnazială ” Elena Doamna” din Cuza Vodă: 63 preșcolari, 119 elevi din ciclul primar și 124 elevi din gimnaziu. În plus, în Cuza Vodă sunt 26 de familii cu copii, ale căror locuințe au fost grav afectate de inundații.

Felicitări copii, pentru minunata implicare și deschiderea cu care, alături de părinții voștri, ați adus rechizite și atât de multe lucruri necesare școlarilor încercați de soarta mai puțin darnică!( Benim M.,Niță C., Stănuca M., Băjan D., Anghelescu A., Istrate P., Rahman R., Țârnea I., Dragostin D., Radulescu A., Postolea D., Magiru A., Covalciuc C., Teodorescu R., Paraschiv V., Voinea G.)

Mulțumim doamnei Secretar de Stat pentru învățământul preuniversitar, Ștefania Duminică și doamnei psiholog, Iuliana Trașcă pentru această invitație / inițiativă.

3. Simulare în caz de cutremur

Comunicarea  informațiilor prezente în adresa ISMB nr. 24821/ 17.10.2013, respectiv adresa MEN nr. 63250/ 16.10.2013, referitoare la pregătirea elevilor în caz de seism.

Au fost distribuite materiale informative și au fost indicate surse suplimentare de informare (site-urile WWW.ISGU.RO și  WWW. INCD.RO ). Toate informațiile transmise au fost diseminate elevilor  de către profesori/ diriginți.

4. Am participat la evenimentul “Săptămâna Mișcării în Cluburile SETS de Mișcare și Distracție” înscris pe site-ul internațional Now We Move! devenind promotori al acestei mișcări, Și eu trăiesc sănătos!

5. Proiectul Paşaport pentru cultură, organizat de editura Corint în parteneriat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, prin decizia nr 49500/13.06.2013 se adresează elevilor din ciclurile primar şi gimnazial şi vizează dezvoltarea abilitaţilor de cooperare şi comunicare, a gustului pentru lectură, precum şi valorificarea potenţialului creativ al copiilor. Proiectul este realizat sub forma unui concurs lunar, destinat elevilor din ciclul primar şi gimnazial şi constă într-o probă de creaţie din cadrul mai multor discipline, adecvate pentru fiecare nivel de vârstă.

Noi ne-am înscris!

6. Am participat la organizarea și desfășurarea Concursului ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar – învățători. Am făcut parte din comisia de elaborare de subiecte, dar și din comisiile de evaluare la toate probele: practice, orale și scrise.

Această experiență a avut o încărcătură de responsabilitate maximă și ca să nu intru în polemică (pentru că nu acesta este scopul blogului meu), voi spune că mă voi gândi în mod serios dacă voi mai participa, când voi fi solicitată pentru un astfel de demers.

Au mai fost și alte activități, pe care le voi prezenta altădată!

VA CONTINUA…cu siguranță!

„Copiii mei”: David Dragostin (Matematicianul cifrelor expresive)


Astăzi facem o plimbare cu şareta domnişorului Bobocel de raţă. Este una din cele mai spectaculoase comparativ cu altele din ţinutul Orăşelului D. Chiar dacă are două roţi, este destul de rezistentă, deoarece este construită numai din cifre arabe. Acestea au ceva în comun: sunt aşezate sub formă de exerciţii: de aflarea necunoscutei, de jonglare cu suma şi diferenţa numerelor, de comparare, de descompunere a numerelor etc.

De unde are domnişorul Bobocel atâtea cifre?! Veniţi cu mine să vă arăt!

*

Pare o adevărată fortăreaţă: de jur-împrejurul cetăţii sunt ziduri capitonate cu Gazeta Matematică, turnurile sunt făcute din cifre aşezate perpendicular, iar camerele nu pot fi deschise decât cu cheile rezolvărilor de probleme matematice. Aici locuieşte David Dragostin – matematicianul cifrelor expresive. La fiecare succes pe care îl are în urma participărilor la concursurile şcolare, el îi oferă lui Bobocel câte o cifră. Iată cum a reuşit acesta să-şi construiască astfel şareta lui impozantă!

Dragul nostru David, trăieşte o mare dilemă: iubeşte foarte mult lumea matematicii, aducându-i mereu podoabe de premii şi cadouri cu rezultate de excepţie ( medalie – 100 puncte la proba de baraj, la faza naţională – Concursurile Smart; medalii Evaluare în educaţie, cu participare la faza competiţională pe ţară; premiul I – Lumina Math etc), dar iubeşte şi lumea expresivităţii în comunicare, limba română, aducând premii de la participările de profil.

Parcă îl văd: cu părul mereu aranjat într-o ţinută intelectuală, stând cu privirea de vultur gata să captureze orice îi poate aduce cunoaştere. Mereu atent, mereu implicat şi interesat este unul dintre locuitorii cei mai apreciaţi ai Orăşelului D. Tot oscilând între cele două preferate: matematica şi limba română, iată că a început să cocheteze şi cu actoria, dovedind abilităţi care îi vor da destinului căi de multiplă orientare profesională.

În timpul lor liber, cifrele îşi găsesc diverse hobby-uri alături de băieţelul nostru aşa că, deschideţi cartea magică a lui David şi citiţi o parte dintre realizările sale.

ABC-ul actoriei

Vacanţa sărbătorilor de iarna

Premiere LuminaMath

Portofoliul la cunoaşterea mediului

David, îţi doresc ca ambiţia care te caracterizează să-ţi fie lumină călăuzitoare, să te dedici la fel de conştiincios studiului, iar pe colegi să-i primeşti cu prietenie şi deschidere pentru a vă completa trăirile. Sunt mândră că pot să am un elev ca tine şi sunt sigură că voi auzi mereu despre incursiunile tale prin lumea celor frumoşi la suflet.

Zâmbet, fandare…medalie!


De-ale părinților

Autor: Laurențiu Benim, tatăl Mariei

– Hai, Mariuca, trezeste-te! Hai sus, ca acum trebuie sa plecam la concurs!
La ora zece si jumatate, dupa 13 ore de somn neintrerupt, Maria se scoala numai dupa ce aude cuvantul concurs. Intr-o ora, o ora si jumatate va trebui sa ajungem la un nou concurs de karate. Timp berechet ca sa ne spalam, sa mancam, sa facem un sumar de teme de la scoala, sa ne imbracam si sa intarziem.

La intrarea in sala de sport a liceului Anghel Saligny ne intampina o harmalaie de nedescris. Din fericire, pare ca nimeni si nimic nu e la locul sau si profitam de haosul din jur pentru a ne orienta. Ea isi cauta colegii impreuna cu Mihaela, eu caut cel mai bun loc de facut fotografii. Cum rar se intampla in viata, toti gasim ceea ce cautam si plecam fiecare la ale noastre. Maria isi incepe incalzirea alaturi de colegi, dar copilul din ea iese repede la suprafata, mai ales ca antrenorul ei, dupa mici indicatii sumare, a disparut. Se joaca cu colegii, alearga, se plictiseste, isi repeta sumar exercitiile. Mihaela trebuie sa plece inainte de vreme si ramanem doar noi doi.

Concursul se urneste cu greu, dar se urneste. Copiii sunt aliniati, saluta, se declara oficial ca “jocurile sunt deschise!” si se face apel la liniste. Hoarda de parinti are insa alta planuri. Fiecare isi cauta pozitii de jur imprejurul scenelor de concurs (sunt 3), navalesc care pe unde poate si toti bodogane arbitri, parinti si copii laolalta. Maria asteapta cuminte in dreptul primei scene impreuna cu colegii sai. Va concura la kata (demonstratie a unui exercitiu) si makiwara (miscari de lupta in fata unui fel de stalp). Pe neasteptate e chemata la cu totul alta scena si introdusa brusc in concursul de kata, direct in meciurile eliminatorii.

Maria concureaza cu o fata care are un an in plus si o centura mult mai avansata. Pe langa ea, pare ca executa miscarile lent si fara vana. Pierde previzibil si nu va putea lua mai mult de locul trei. Se plimba bosumflata intr-un colt al salii si tot ce pot sa fac este sa sper ca nu va ramane mult timp asa. Nu stiu cand trebuie sa participe la a doua proba. Ii spun ca trebuie sa vina la concurs de placere, nu pentru medalie, ca cealalta fata era prea avansata, ca la cealalta proba valorile vor fi mult mai apropiate, ca exercitiul ei nu a fost rau… in fine, genul de lucruri pe care le spui copiilor atunci cand ii vezi atat de amarati.

Timp de doua ore stam si ii privim pe altii in concurs. Incerc sa ii ridic moralul cu o banana si, cand si cand, cu glume. Radem intr-un tarziu impreuna planuind savante razbunari si simt ca i-a trecut supararea. Cand intra pentru a doua proba se vede ca e mai mult decat concentrata, e amorsata. Brusc nu imi mai gasesc locul din cauza emotiei care nu stiu de unde a aparut; ca doar nu suntem la primul concurs. Isi saluta simplu prima adversara, probabil o colega de club (Mihaela ar sti mai bine). Timp de un minut ambele fete efectueaza lovituri la stalp fara a-l atinge, altfel ar fi depunctate. Amandoua sustin ritmul, arbitrii nu au motive sa intervina, dar se vede ca Maria e superioara. Arbitrii dau totusi o decizie la limita in favoarea ei, insa nu pare a baga de seama. Si, foarte curios, desi efortul a fost destul de intens, Maria nu gafaie deloc, spre deosebire de adversara ei. Mai mult ca sigur ca asta se datoreaza celor chiar si 1000 de genoflexiuni facute intr-o singura sesiune de antrenament de-a lungul ultimilor saptamani.

Abia se asaza jos ca este si chemata pentru finala. Nu a avut luxul unui timp de odihna precum adversara ei. O vad privind incordata arbitrul pe sub gene si zambind cu nerabdare. Se da startul si totul se ia de la inceput: lovitura de picior, pumn, zambet, fandare sau cum i-o spune, din nou picior, zambet, fenta, lovitura dubla, zambet, zambet, zambet… Trec cateva secole, eu nu mai stiu ce fac cu aparatul, in sala harmalaia e mai absurda ca niciodata, oamenii se misca dezordonat in jur, arbitrii le urmaresc atenti, iar cele doua fete isi urmaresc incordate visul. Arbitrii le opresc intr-un tarziu (din nou, Maria nu gafaie!) si constata toti trei evidenta. Maria castiga o noua medalie de aur, poate cea mai meritata medalie a ei. Cand se termina, ma cauta din priviri si zambeste din nou, altfel.

Ne regasim toti trei, ne intoarcem acasa, mancam, ne ciondanim, ne impacam si ne hotaram intr-un tarziu cu greu sa ne apucam de lectii.
– Dar mai intai aranjam medaliile, da, tati?

1 2 3 4 5 6 7

Rețin chipul concentrat al Măriucăi, dar și zâmbetul deschis, care știe să privească dincolo de competiția în sine, știind să savureze bucuria momentului. Aceasta este Maria noastră: fluturaș cu cingătoare de luptă, veveriță cu mișcări agile și tigruț în apărare(preferatul ei…).
Felicitări pentru prezentare, domnului Benim, dar și pentru armonia relației tată – fiică!

Pictorița de sentimente – Alexia Magiru


O cunoașteți pe Alexia Magiru...artista care a impresionat echipa Google, la concursul Doodle for Google. A ajuns în finala celor 15 selectați dintre 10 000 de  participanți din toată țara. A câștigat desenând valori ale României, punând în vârful creionului  cea mai grea misiune: aceea de a reda cu sufletul simboluri care să ne reprezinte, iar ea a făcut mai mult decât atât: ne-a arătat cum se iubește o țară, cum se iubește România: sincer, cu mândrie și cu valoare!

Material 1

Material 2

În inima ei mare încap sentimente nenumărate, iar acum ni l-a redat pe cel mai scump: dragostea de mamă. Participând la concursul Mama, o minune a minunilor, organizat de Școala Spectrum, Alexia a câștigat LOCUL III. Lucrarea ei minunată vorbește despre mama căreia cosițele i se metamorfozează în crenguțe cu flori de primăvară, îndreptate spre soarele care se umple de bucurie. Cine își poate vedea mama un anotimp al renașterii, decât doi ochi de fiică iubitoare și talentată!

Diploma i-a fost înmânată de Doamna Coordonator Proiecte -Mădălina Miu.

Reușitele tale, pictoriță de sentimente, ne fac să fim mândri și-ți dorim ca viața să-ți fie numai culoare și tentă picurată într-un decor de basm!

AlexiaIMG_0001 IMG_0002

Concursul „Evaluare în educație” – limba română/ediția a II-a


În data de 16 februarie 2013, o parte dintre elevii mei a participat la o nouă confruntare în cadrul Concursului „Evaluare în educație” cu o probă la limba română. Pentru aceștia dedic această postare, deoarece apreciez efortul lor continuu.

Nu putem minimaliza emoțiile lor, grija pentru concentrare și atenție, o bună pregătire teoretică, dar și necesitatea stăpânirii competențelor de descifrare a mesajului scris. Rezultatele sunt foarte bune, dar faptul că studierea LIMBII ROMÂNE este aprofundată îmi aduce satisfacție pedagogică!

Subiectele ediției a II -a

Baremul de corectare și notare

Rezultatele elevilor clasei a II -a D :

Dragostin David – 98 puncte ( din 100 puncte – punctaj maxim )
Magiru Alexia Mihaela – 98 puncte
Turneanu Radu – 97 puncte
Gologan Elena – 96 puncte
Radu Cristian  – 88 puncte
Covalciuc Cristian – 84 puncte
Băjan David –  74 puncte

Felicitări, dragi copii și fie ca acest prilej să vă aducă încredere și cât mai multe bucurii!