(Re)creație


Chipuri angelice, obraji proaspeți, zâmbete încolțite din gesturi simple și candide, o libertate ludică ce cuprinde sufletele vesele: recreația mare! Percepția unei stări ce-ți cuprinde realitatea în ritm galopant: libertateee! Copiii se bucură mereu de această pauză, iar mie, copil fiind în pătrimea sufletului meu (celelalte părți fiind ocupate de stări ale unei femei ajunse la maturitate!) îmi este, prin consecință, proprie această întrerupere a unei continuități ce risca să devină plictisitor de obișnuită.

O (re)scriere când nu mai ai perspective de conotații pertinent înțelese, o (re)organizare când n-ai niciun pic de timp liber, o (re)creație când trebuie să dai ”refresh”,  pare a fi foarte complicat!

Să simplific: mă duc să joc șotronul și nici măcar nu contează că nu știu cu exactitate regulile urmate de copii…mă joc în felul meu! Cel mai mult mă amuză (e doar o mască!) când descopăr pe cei mici într-o harță veritabilă și totul pleacă de la faptul că fiecare știe o altă variantă de joc.

Uite, arunc pietricica în pătratul cu numărul 1 al șotronului. Dacă sar într-un picior, risc să-i supăr pe cei care doresc să o facă cu ambele picioare; dacă sar peste pătrat, risc să intru în conflict cu cei care aleg să-l parcurgă tot prin săritură. Ah! Am uitat să stabilim regulile de joc! Ei, lasă, nu-i nimic, nu mă mai gândesc la consecințe și trec mergând pur și simplu mai departe. Mă simt bine…mă joc!

De la capătul celălalt vine primul reproș: ”V-ați schimbat, doamna!”

Mă gândesc o secundă apoi îmi dau seama că am uitat să spun de la început care sunt condițiile de participare: jocul depinde de experiența participanților (dacă au mai trecut sau nu prin această experiență), de așteptările pe care și le stabilesc de la început (performanță sau menținere la un nivel minim acceptat), de flexibilitatea celor cu care interacționezi (au ei capacitatea de a accepta faptul că pe parcurs trebuie să înveți să te adaptezi schimbărilor care apar inevitabil?), de capacitatea de a primi adevărul oricât de dureros ar fi, acela că ai putea greși (cu deschiderea că odată acceptându-l, te poți mobiliza pentru o nouă strategie de repliere).

Nu încerc vreun răspuns…De unde știu că ce am a spune e mai frumos, mai bun decât tăcerea?

Arunc o altă pietricică, e ultima și poate încheia jocul. Mă uit cu mândrie: voi încheia astfel încă o generație! Aleg să mă întorc la primul pătrățel al șotronului țopăind într-un picior. 8, 7, 6 … număr  și rememorez ceea ce știu eu cel mai bine să fac…să iubesc copiii! Pare simplu, nu?! De ce nu ar fi?! Sunt copiii mei de aproape patru ani, ne petrecem diminețile privindu-ne lung și absorbindu-ne gândurile, ne sprijinim la fiecare încercare, ne întristăm ca mai apoi să aducem soarele, ne impunem competiție ca mai apoi să gustăm rezultatele. Mă împart zilnic pentru 23 de suflete ce așteaptă apa ființei mele, însetați fiind de cunoaștere și devenire.

Și totuși…e mai complicat de atât!

Pe margine, fiind foarte atente la detalii, sunt acele priviri parentale, care dau verdicte extrăgându-se uneori din rolul primordial de entitate familială cu responsabilitate și care își lăsă propriile frustrări pe umerii altcuiva, cineva care poate să ducă poveri…și cine cred ei că ar fi cel mai potrivit în rolul acesta? Evident, persoana mea…

Eu, mă întorc la copii, pentru că doar o clipă am fost distrasă, iar ei au nevoie de mine, mă întreabă cine este la rând la șotron. Așteaptă într-o provocare sfredelitoare să mergem mai departe…iar noi, sărim într-un picior și facem ce știm mai bine: ne luăm o porție de (re)creație și facem din fiecare zi un alt basm. Copii, nu s-a schimbat nimic: vă iubesc la fel de mult, iar restul e doar conturul unui alt șotron în care nu a mai încăput jocul nostru.

Ca orice început, ne aducem aminte de visul ce l-a creat: prima zi de școala, clasa a IV-a – ALBUM FOTO Cadrele mă uimesc continuu prin încărcătura sufletească a unor ființe mici ce dau universuri atât de mari, dincolo de ”micismele” noastre posibilități de explorare!

DSC_4238 DSC_4242 DSC_4249 DSC_4252 DSC_4256 DSC_4263 DSC_4267 DSC_4275DSC_4216

Epilog! Pentru cei care nu cred…

DSC_4182

 

Anunțuri

Legile lui Murphy … mai altfel


legie lui Murphi pentru parinti

1. Copiii nu dorm niciodată. Ei își reîncarcă bateriile.
2. Copiii luminează orice casă. Asta pentru că niciodată nu sting lumina în urma lor.
3. Cea mai accelerată perioada de creștere a copilului este atunci când îi cumperi haine noi pentru școală.
4. Alarma ceasului este un dispozitiv pentru a-i trezi pe oamenii care nu au copii mici.
5. A face curățenie în casă atunci când sunt și copiii prin preajmă e ca și cum ai încerca să deszăpezești un drum în timpul ninsorii.
6. Obiectul pe care copilul tău nu îl găsește și pe care ar fi trebuit să îl aibă în următoarele secunde la grădiniță va fi găsit în ultimul loc în care te-ai fi gândit să îl cauți.
7. Singurele lucruri pe care copiii le vor împărtăși fără nicio reținere sunt bolile virale și vârsta mamei.
8. A încerca să îmbraci un copil mic e ca și cum ai încerca să oprești din mers o mașină.
9. Cu cât stai mai târziu seara, cu atât mai devreme se va trezi copilul tău în următoarea dimineață.
10. Pentru ca un copil să fie curat, ceva trebuie să se murdărească.
11. Jucăriile se multiplică pentru a umple toate spațiile goale existente.
12. Cel mai sigur mod de a-l determina pe copilul tău să facă ceva este a-i interzice acel lucru.
13. Cu cât petreci mai mult timp gătind o mâncare, cu atât șansele ca celui mic să nu îi placă cresc exponențial.
14. Ca parinți, petrecem primii doi ani din viața copiilor învățându-i să meargă și să vorbească. Restul de 16, ne chinuim să îi învățăm să stea jos și să tacă.
15. Exact cu o seara înainte de a pleca într-o excursie, copilul tău se va îmbolnăvi subit.
16. Întotdeauna, numai după ce au făcut baie, copiii vor să picteze ori să se joace în nisip.
17. Copiii rareori uită ce ai spus. De fapt, întotdeauna citează cuvânt cu cuvânt tot ce nu ar fi trebuit să spui.
18. Tricoul pe care copilul tău trebuie să îl poarte azi la școală este același tricou care trebuie spălat și călcat.
19. Copilul tău este întotdeauna singurul care s-a comportat obraznic.

 Materialul este preluat de pe pagina de facebook edukid – jucării educative și m-am gândit că vă va însenina ziua!

Să aveți o zi cu zâmbete de copii!

Începe școala!


Și trec anotimpuri!

Iarna aceasta și-a pus sărutul cald pe tulpinile de liliac, îmbrățișarea pe fragilitatea ghiocelului și a pudrat cu chiciură îmbrăcămintea străvezie a naturii. Au înmugurit copacii, fierul ierbii și-a trimis mesageri de bucurie vârfurile tinere și crude, iar soarele își joacă razele uimite de atâta libertate permisă. Au primit puțină căldură și uite cum tresar…

De ce? Din dragoste! E de ajuns să primești puțină tandrețe că inima ți se trezește, iar simțuri vibrate rezonează cu sufletul tău dornic. Iubirea nu recunoaște anotimpurile, ea trece peste definirea condiționată de dimensiunile planului real. De aceea iarna își vrea trecerea dincolo de spațiu și timp… Să o lăsăm să-și urmeze visul și poate îi vom vedea fericirea în zbor de fulgi de zăpadă și în jocul oamenilor de omăt!

om de zapadaClick pe imagine!

*

Și eu am anotimpurile mele, cele care luminează prin zâmbet, care dau puritatea dragostei și sentimente atât de vii!

Pentru voi, copiii mei, trompetele sună și anunță:

Începe din nou școala!

Colegi, încredere, jocuri, echipă, experiențe, exerciții, curiozități,

bănci,manuale, caiete, stilou, teme,

muncind, perseverând  …

o lume în care suflete mici își trăiesc povestea devenirii ca om!

Să ne vedem cu bine la școală – copii, părinți, bunici, profesori – să aveți împliniri și bucurii, iar calea să vă fie deschisă de încrederea în propria-vă putere de a evolua!

20130916_080723

Petrecerea globulețelor – copii (I)


Agitație colorată: globulețele se îndreaptă rostogolindu-se gălăgioase spre bradul ce tocmai își trezise ramurile în dimineața sărbătorii de iarnă.

Globulețul albastru cu dungă argintie: Ne vom așeza ca anul trecut pe scena dedicată nouă? Vom interpreta roluri în scenete, vom colinda și vom spune poezii?

Globulețul argintiu cu dungă albastră: Cred că la sărbătoarea aceasta se va schimba ceva. Steluța care ne este mama dimineților noastre ne iubește atât de mult încât se va sfătui întâi cu noi. Știi că ne ascultă clinchetul!

Globulețul argintiu-albăstrui cu picuri de ploială: Haideți să-i propunem o petrecere! Ar putea fi o provocare, pentru că ea ține foarte mult la tradițiile și la obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă. Va reuși să se adapteze coloritului nostru de clasa a III-a?!

Globulețul simplu cu fundiță: Bucuria noastră îi va da strălucire steluței indiferent de situație și apoi, noi am muncit un an întreg, așa că putem fi recompensate printr-o îndeplinire de dorință copilărească. Fiind din materiale diferite am studiat lecțiile comportamentului și ale relaționării, am învățat că performanțele se obțin nu numai din talent, dar mai ales din muncă. Pe parcursul anului am aflat că pentru a fi globuri frumoase în bradul împodobit, trebuie să interiorizăm lecția modestiei, a bunului simț, a respectului pentru opinia celuilalt și mai ales am învățat că un singur glob spart va ciobi întregul! Steluța noastră ne spune mereu să avem grijă unul de altul!

Globulețul cu desen sceptic: Totuși, datinile românilor își trăiesc dăinuirea prin perpetuare de la generație la generație și acum este momentul să le dăm viața! Este normal să avem o petrecere?!

*

Steluța mamă de globulețe -copii: Dragii mei, veniți lângă mine, ne vom așeza împreună sub ramurile bradului ce ne ascultă în cumințenia lui de atâta timp și vom vorbi.

* Normalitatea este o stare interioară pe care o cuplezi la viața de dincolo de tine, pentru că ea este scena în care te desfășori astfel încât să nu faci rău celorlalți. Cum ai trecut această graniță, te poți considera anormal. Puțină nebunie, transformată în curajul de a te autodepăși, nu strică nimănui. Fii normal de iubitor, de înțelegător, de răbdător, iar când nu este posibil, retrage-te în lumea ta și iubește-te pe tine însuți!

Nu te lupta cu ceilalți – te lupți cu zeci de ani de experiențe personale. Motivul e simplu: fiecare avem o distinctă construcție mentală. Deși folosim aceleași cuvinte și concepte, nuanțele și perspectiva lor, interacțiunea lor emoțională, este extrem de individuală. Adică logica ta nu va fi și a celuilalt.

Găsește-i doar pe cei care-ți împărtășesc normalitatea sau nebunia. Și chiar și pe aceia, iartă-i – din când în când se vor îndoi și de ei înșiși, și de tine.

* Oh, am vorbit pentru părinții voștri, dar acum mă adresez vouă, copiii mei: a păstra tradițiile neamului reprezintă fapte derulate întreg anul, iar atitudinea voastră față de istoria înaintașilor, față de literatura românească, față de natura plaiurilor noastre reprezintă dovezi de măreție din partea voastră, așa că vă dau…

liber la petrecere!

Globulețele – copii: Mai e ceva…  Am dori să vină și Moș Crăciun în mijlocul nostru!

Steluța mamă: Moșul există atâta timp cât sunt suflete care cred în el. Magia momentului de întâlnire cu cel preabun nu va lipsi. Și eu, și părinții voștri vom avea grijă de asta!

Avampremierea la ceea ce urmează să vă arătăm:

DSC_2522 DSC_2581 DSC_2628 DSC_2659 DSC_2573

 

O zi cât o viață!


„Cu mine se petrece ceva…o viață de om!” (Marin Sorescu)

*

Azi … o poveste întreagă dată de ființe cu brațe dulci – copiii !

Pătrund cuprinsă de o vie curiozitate în Orășelul D, unde liniștea părea venită dintr-un tărâm aparte. Zâmbete ascunse în chicote gingașe  strălucesc în desișul clasei… copiii ascunși sub bănci urzesc povestea!

20131205_080223

Ghidușii își scot năsucurile și-mi urmăresc reacția! Sunt în aștepare, iar pânda lor pregătește atacul final!

20131205_080233

Încet, încet, își fac simțită prezența  și ca niște suricate agere, îmi trimit semnale de bucurie nestăpânită. Punctul culminat își cere supremația: surpriza este iminentă!

20131205_080237

La muuuuuuuuulți ani cu ocazia zilei dumneavoastră!!!

Prelungiri de brațe înmuiate în dulceața strângerilor afectuoase, zâmbete postate în colțuri de obraji inocenți, urări sincere, surprinzătoare declarații, priviri pătrunzătoare ce vorbesc de suflete inocente … da, O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ DE OM într-un gest blând și bun!

20131205_080242

*

Pentru o așa zi specială, orele au fost un prilej de bucurie, așa încât matematica și-a adus înmulțirea pe ritmurile melodiei îndrăgite pe loc de copii: Last Christmans! Am împletit împreună rezonanțe de vibrații dansante cu exerciții, probleme, dar și note cântate.

20131205_103454De acolo, din orășelul inimilor cuminți, răzbătea un murmur de îngrijorare privind sosirea celui iubit de copii. Nu am stat pe gânduri și am oferit, la rândul meu, puțin ajutor. Alături de copii, am pregătit șosetuțele pentru Moș Nicolae așteptat și la școala, ca răspuns la scrisorile gândite, trăite, compuse de copii. Va găsi drumul către ei? Am să-i las și aici un indiciu, poate că magia va fi mai puternică….

Moș Nicolae, te așteptăm să vii!

20131205_113143

TABLOURILE CU TOATE ȘOSEȚELELE (fiecare elev își poate regăsi desenul) … aici!

Dragi copii, părinți, prieteni, cunoștințe și vizitatori,

Vă mulțumesc tuturor pentru atingerile dragi oferite sufletului meu și vă sunt recunoscătoare pentru consistența pe care o dați vieții mele prin gândurile ce oferă câte ceva din dumneavoastră! Faptul că ne suntem tangențe în această viață, reprezintă pentru mine nu o mirare, nu o întâmplare, nu o simplă interferență, ci viața însăși.