Fără îndoială


    Se întâmplă să întâlnești un om frumos și te așezi lângă el. E o chemare a naturii interioare, o forță de atracție ce-ți mijlocește o satisfacție.
Dacă are un glas frumos, îi tot pui întrebări ca să-i auzi melodia sunetelor armonioase. Te trezești sorbindu-i privirea atunci când frumusețea gesturilor calde îți luminează orizontul.

      Vrei să-l iei de mâna…pur si simplu. E acel om care nu se privește pe sine, ci te vede așa cum tu nu te-ai văzut niciodată poate. Te face să simți dincolo de aparențe. Și te lași dus de energia aceasta atât de primitoare, de flexibilă în momentele jucăușe și-ți deschizi orizonturi de umbreluțe-trăiri. Te arăți de după tulpinițele de flori ca într-un joc de ”Cucu-Bau!”, doar-doar îi vei devoala drăgălășenia din zâmbete…

       Aștepți puțin cât să te întrebi dacă frumusețea lui vine din prea plinul darnicei lui firi sau ceva din ceea ce ești îl stimulează spre fâlfâiri de aripi înmuiate în nectar de visare. E posibil să fie o complexitate dintr-un TOT ce însumează experiențe, dar nu-ți mai pasă! E prea bine că să nu rămâi și să te adapi cu sete, cu pofta ce o dă ispita mirării că ai găsit pe cineva în care te simți mai mult decât TU.

Și se întâmplă: te descoperi

un veritabil dependent

de omul frumos!

    Îi storci mult-prea blândețea, îi ceri ca un cerșetor născut să i se ofere din banalități materiale, tot ceea ce-ți lipsește din mult-prea comoda reliefare de sine. Îți lași respirația conectată la tubul său de oxigen, iar întrebările retorice se transformă în iluziile ce te încarcă cu speranță.

    Nu mai este de ajuns, vrei ca rețeaua de prelungiri sentimentale să se conecteze direct în impulsuri ce dau comenzi clare și precise pentru o stare euforică. Acum riști: nu te mai vezi pe tine, nu-l mai vezi nici măcar pe el, te lași influențat de farsa destinului cum că totul este scris să fie așa. Nu mai faci alegeri, îi dai șansa să fie liber lângă tine.

    E atât de bine să te înconjori de oameni calzi, cu soare în priviri și cu fluturi în degetele mângâietoare. Îmbrățișarea lor îți taie respirația pentru a o găsi mai apoi înlăuntrul tău, mult mai curând și mult mai bine cântată.

    Totuși…e o măsură, e un prag de maximă acceptare. De unde știi, cum să poți simți, cine să-ți garanteze această linie de demarcaj emoțional?! Cât de mult te poți apropia fără să sufoci prezența ce deja îți oferă atât de mult? Intuiția îți vorbește, dar o desconsideri când vălul dulcelui îți umezește buzele și ți le pecetluiește.

Azi, chiar azi, te-am auzit

pentru prima dată îndoindu-te:

imbratisare5jpg1

”Omul frumos are și el un alt om frumos?”

 

Anunțuri

O filmare autentică


Minutul 2:02! STOP CADRU! Aici este autentic!

Trebuia să tragem cadrele din cel mult două filmări, deoarece camera își avea finitul vizibil. De pe un scaun înalt, neașteptat de sus, regizorul ne privea preocupat. Ne adusese pe platou după un concurs bazat pe audiții îndelungi și tensionate. Părea nemulțumit sau doar era perfecționist. Din multitudinea de variante pe care mintea lui le scornea mai repede chiar decât ființa lui, nu știa ce să mai aleagă ca și devenire.

Părea un leu în cușcă. S-a hotărât să coboare de pe piedestalul unde se simțea atotstăpânitor și a început să treacă în revistă tot ceea ce ajuta la desăvârșirea unei opere ca ale sale:

*scenariul îl alesese cu grijă: analizase toate interacțiunile umane care lăsaseră amprente memoriale și care îi hrăneau exuberanța irațională. Materialul era brodat pe alocuri cu arabescuri de ființe pe care le considera esențe de parfum unicat;

*decorul: sute de schițe, așezate într-o ordine cronologică specifică ceasului intern dat de anotimpuri pereche erau pregătite să capete planuri tridimensionale.

*costumele stăteau aliniate așteptându-și preluările, bucuroase că vor face parte din învelișul ființelor personaje.

O armată de oameni cu loc bine definit îi dădeau feedback pentru fiecare mișcare: producători, scenariști, directori de imagine, mașiniști etc., dar pentru toți răspundea EL – regizorul. Mai era și …bugetul, o îngrădire cinică pentru o astfel de punere în scenă!

– Reluăm filmarea! Penultima dublă! Atenție, se filmează! Motooor!

Băiatul cu șuvițe umbrării din prim-plan își  joacă rolul cu naturalețe, nefiind conștient de tot cadrul ce se desfășoară în jurul său. Își duce emoțiile firesc, dar trăiește profund! Nicio mască, niciun ascunziș, nu teatralitate, nu regie, nu șoaptă împinsă… se joacă pe el însuși!

– Xeli, ai jucat admirabil. Vom avea un succes răsunător! Știi, noi oamenii suntem construiți foarte interesant… Apreciem doar ceea ce obținem în urma unor eforturi intense și tindem să nu respectăm ceea ce ni se oferă prea ușor. Nu valorizăm bunătatea și dărnicia, ci îi considerăm atractivi pe acei oameni care ne fac foarte rar pe plac.

Tu oferi maturitate prin simplitatea și modestia valorică prin care te prezinți. Camera te iubește, toți din jur te apreciază.  Nu știu cum reușești, căci eu mă pierd în atâtea reguli și obligații…Cred că mă inspiri pentru ceea ce încă mai pot deveni!

– În primul rând nu m-a interesat să câștig în mod special, nu mi-am făcut un scop în sine. Am văzut în jocurile oamenilor mari că fac eforturi de a purta măști pentru a obține putere sau pentru a fi pe placul altora. Mie îmi place să fac ceea ce simt eu că mi se potrivește.

– Eu trebuie să-mi desfășor profesia, spune regizorul. Eu montez un film după propria-mi viziune, dar pentru a prinde viață, cei din jurul meu trebuie să-mi execute indicațiile.

– Mă gândesc că ai aprecia și părerile bune ale celor din culise, dacă se exprimă cu creativitate și soluții optime. Oriunde este loc de o libertate a voinței omului privită ca o independență totală față de necesitatea și cauzalitatea obiectivă.

*

Xeli se trezește uimit de gândurile filozofice pe care le putea enunța. Se freacă la ochi și privește spre bilețelul lipit de tatăl său pe ușa dulapului. Erau însemnări pe care le privise înainte să adoarmă. Își aduce aminte cum repeta cuvintele scrise cu majuscule: REGIZOR=DESTIN

Înțelegea că destinul îi va fi asemeni unui regizor, dar jocul actoricesc îi va aparține!

*

Mâine vă arăt filmarea!Totul este aici:

Minutul 2:02! STOP CADRU! Aici este autentic!