Cu sine


Te trezești într-un moment al vieții pulsând în aventura cunoașterii și ții între degetele răsfirate de uimire întrebări la care vrei deslușiri. Primești un semn. O carte ce ți-a fost hărăzită își deschide filele și te îndeamnă la un joc al descifrării sensului ascuns printre rânduri. Ce poate fi mai viu, mai trăibil, mai supus emoției decât acea căutare, acel joc al înțelegerii de sine, acea aventură a descoperirii rostului din alții și din tine?

Vrei ca lumina să străpungă întunericul (Tu ești o noapte, eu sunt o stea), dar cu fiecare răspuns se ridică noi întrebări și fiecare soluție generează noi probleme. Sporești astfel taina sinelui și deschizi căutări în propria conștiință.

Până unde? Până când?

„Lumea este ca un dialog al sinelui cu sinea, adică al unui cuget uman tot mai pătrunzător, cu o problemă neîncetat adâncită. Dacă însă, la limită, sinele și-ar da el lumea (altă natură, alte realități, unde sinea ar dispărea, ca în tot ce e de ”făcut”), atunci încă sinea proprie ar rămâne o problemă. Ce este într-adevăr în sinea unui sine care dezvăluie și deține astfel toate lumile?

În limba lui Eminescu și a lui Arghezi, gândurile acestea de natură ultimă se traduc simplu, printr-un joc de-a v-ați ascunselea:

– Am să te dezvălui, spune sinele.

– Am să mă ascund, răspunde sinea.

– Am să te găsesc în toate ascunzișurile, spune sinele.

– Caută-mă și mai departe, am să mă ascund în tine, răspunde sinea.”

Cuvânt împreună despre rostirea românească – Constantin Noica

Exercițiu – joc (2)


Așa cum v-am promis, vă prezint interpretările alegerilor la exercițiul-joc propus în articolul anterior.

Mulțumesc celor ce și-au exprimat punctul de vedere cu privire la felul în care un părinte îi poate fi sprijin copilului atunci când acesta este neacceptat într-un grup. Sunt mesaje atotcuprinzătoare și îmi întărește speranța că aspectele comunicaționale se văd din perspective mai largi, dincolo de stereotipurile cu care generații la rând au fost influențate.

Încă de la început vă pot spune că niciuna dintre variantele propuse în articol nu este cea viabilă pentru a fi de urmat! Un răspuns de încurajare este…

Varianta E : „Asta te întristează pe tine? Bine, povestește-mi. Ce ți-au spus exact? Și tu ce faci?”

Este primul pas de făcut ÎNAINTE de a lua atitudine, cel prin care căutați să înțelegeți cum VEDE COPILUL realitatea. Beneficii pentru stima de sine: simțindu-se important și respectat, copilul va participa la căutarea soluțiilor.

Dacă:

Ați răspuns cu A:

Riscul este că fetița poate ajunge la concluzia că: persoanele care o resping sau o critică nu au nicio valoare, ceea ce presupune un mod artificial de a proteja stima de sine; fără mama sa și fără apărător, ea nu poate fi socialmente recunoscută, ceea ce iarăși nu este bine pentru stima de sine.

Ați răspuns cu B / C:

Sunteți mai degrabă intruziv și interpretativ.  E riscant pentru stima de sine. Dacă interpretările sunt adevărate, copilul va crede că este transparent în fața altora, că părinții sunt atotputernici și că înțeleg mai bine decât el ce se întâmplă și ce este de făcut; și, pentru unii, asta va dura toată viața… Dacă, în schimb, interpretările sunt false, copilul se va simți singur și neînțeles; va considera că nici părinții săi nu se pot apropia de el…

CONCLUZII:

Amintiți-vă că, dacă aceste dialoguri nu au loc în copilărie, este inutil să speri că vor avea loc în adolescență: în acest moment al vieții sale și mai ales dacă se confruntă cu dificultăți mai grave decât atunci când era mic, capacitatea copilului dumneavoastră de a se încrede în dumneavoastră și de a vi se dezvălui sunt, în realitate, mult mai reduse.

Dacă vă decideți să-l ajutați pe copilul dumneavoastră să-și consolideze stima de sine, încercați de asemenea să evitați excesele. Nu vă jucați nici de-a psihologul, dorind să cunoașteți stările sufletești ale vlăstarului dumneavoastră, atunci când el se arată reticent. Este inutil să vă lansați în mod obișnuit în interpretări de genul: Știu bine că ești rău cu noi pentru că ești nefericit. Forțând accesul la îndoielile asupra stimei de sine a copilului, puteți amplifica dorința sa de a nu vă mai spune nimic. Riscați chiar să-i diminuați stima pe care și-o poartă, sentimentul integrității și al autonomiei psihice.

Sursa: Cum să te iubești pe tine, pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți – Christophe Andre, Francois Lelord – Ed. Trei