Ecouri!


„Un profesor isi pune amprenta asupra eternitatii; el nu poate sti niciodata pana unde ajunge influenta lui.”
Henry Brooks Adams

Elena a plecat! Eleva mea a venit în clasa a II-a, iar acum și-a mutat domiciliul mult mai departe de școala noastră. Legătura care s-a concretizat în promisiuni de Bulbi care germinează recunoștința, își va păstra fidelitatea. Sunt convinsă că timpul nu ne va anestezia amintirile, iar Elena o să aibă în sufletul ei mereu un loc și pentru noi. A ținut să împărtășească ultima ei vacanță, iar eu o asigur de aceeași deschidere privind relația noastră. Bulbii de lalele rămân în pământul de la școală, odată cu tot ceea ce am reușit să clădim împreună.

Dragă Elena, fie-ți destinul învingător în fața provocărilor, iar sufletul la fel de pur și de frumos! Te iubim și te îmbrățișăm lăsându-ți puțin din toate cele ce simțim pentru tine: apreciere, încredere, prietenie!

*

„Vacanta de vis

Eu am fost in aceasta vacanta in Spania. In avion am avut vedere la geam. Puteam vedea Pamantul cum se indeparta de noi si cum se micsorau lucrurile, in ciuda faptului ca in realitate, ele erau foarte mari.
Cand am ajuns in Fuengirola, am fost intampinati al aeroport de unchiul meu, Martin, care ne-a condus la casa lui de vacanta. Acolo aveam doua piscine: una pentru adulti si una pentru copii. Peisajul era incantator. In partea din dreapta erau muntii, iar in spate marea. Camera noastra avea un pat de printese, o oglinda mare, un dulap cu patru rafturi mici. Marea era mare insa apa era rece pana dupa ora 13.00. Noi ajungeam la plaja la ora 10.00, deci nu prea prindeam apa calda. Atunci cand apa se incalzea, dezavantajul era ca si nisipul se incalzea. Se incalzea atat de tare ca nu-l mai suportai si erai nevoit sa pleci acasa. Inainte de a ajunge acasa, ne opream la restaurant unde mancam un fel traditional de mancare, care se numea „Paeela”. Aceasta mancare era facuta din: orez, sos, scoici, creveti, carne de pui, ardei si mazare. Era o delicatesa si nici nu costa foarte mult. La inceput mancam doar orezul cu acel sos galben, dar pe urma am inceput sa mananc si carnea de pui cu legumele. In orasul in care stateam, era un Mall mare cu multe magazine cu jucarii. Acolo gaseai tot ce aveai nevoie. La magazinul de animale, erau 10 rase de caini si de pisici din tari indepartate. Erau si multe specii de pesti. Eu am recunoscut trei specii: pestele cutit, beta si molii. In acest Mall exista un spa cu pesti adevarati care se prindeau de noi ca niste scaieti de haine. Pe langa toate acestea, am terminat de citit cartea „Colt Alb” scrisa de Jack London. Aceasta carte m-a impresionat, cum, un simplu lup a putut sa treaca prin mai multe peripetii dureroase si neobisnuite, doar ca sa ajunga intr-un loc unde simtea ca este in siguranta. Mi-a placut atat de mult aceasta carte, incat citeam din ea si pe plaja si noaptea inainte de culcare, iar cand m-am intors acasa, am citit-o pentru a doua oara. A fost o carte cu multe invataturi!
Dupa ce ne-am intors din Spania, in parcul I.O.R. s-a organizat o actiune de ajutorare pentru un copil bolnav de autism, pe nume, Raducu, actiune la care am participat si eu si sora mea Antonia, alaturi de copiii si tinerii de la Bisericuta de lemn Sfantul Antonie cel Mare. La aceasta campanie de strangere de fonduri necesare tratamentului de recuperare, noi, ne-am costumat in personajele Disney: Mickey Mouse, Tinkerbell, Pluto, printesa Aurora, Peter Pan. A fost o zi foarte frumoasa, iar eu am ajutat si la pictatul copiilor pe fata. Desigur, am pictat lucruri usoare precum: flori, fluturi, serpi, avioane si mingii.
Dupa cateva zile de la aceasta campanie de ajutorare a lui, Raducu, mi-a venit ideea sa ma angajez undeva ca sa am bani de buzunar. Si asa m-am angajat la mami la serviciu*:D big grin Iar pentru a ma asigura ca ma plateste corect, am sunat la contabilitate si am rugat-o pe colega lui mami sa-mi calculeze cat primeste mama pe ora. Asa am aflat cat trebuie sa-mi dea pentru cele doua ore de munca. Am lucrat trei zile. Este super sa muncesti! Mama mea e cea mai buna!
Intr-una din vizitele mele la mama la serviciu, Domnul Director, seful lui mami, m-a indrumat sa scriu o carte. Eu am acceptat aceasta provocare, iar rezultatul a fost unul spectaculos! Cartea se numeste: „Povestea celui mai bun prieten al omului” si e pe piata, am comenzi si pentru a o scrie in limba engleza.
Vacanta mea a fost una de vis!”

Autor: Elena Gologan

Vă invităm să vizionați și filmul activității umanitare:

https://www.facebook.com/photo.php?v=706983602660533&set=vb.679372642088296&type=2&theater

29082013 330 29082013 331 29082013 332 29082013 333 29082013 334 29082013 335 iulie2013 236

iulie2013 059

29082013 318 29082013 325

Bulbii de lalele mov – răspuns la o poveste ce continuă…


DE ALE PĂRINȚILOR – o rubrică adresată părinților care doresc să împărtășească cu noi idei și sentimente

Răspunsul mamei Elenei la postarea: „Bulbi care germinează recunoștința”

„Draga noastra, Doamna Invatatoare,
Numai dvs puteati vorbi atat de frumos despre gestul inocent al Elenei. Gest, prin care a vrut sa faca cunoscuta, acea parte sensibila a sufletului ei, unde, dvs ocupati un loc important. La vremea cand ati postat articolul “Cand cel ce premiaza devine premiant” Elena, curioasa sa afle mai multe despre ” premiul obtinut de draga mea invatatoare” ( dupa cum s-a exprimat), a inceput sa citeasca cele scrise de dvs si prietenii blogului. Astfel, a aflat de provocarea celor 7 lucruri si tot asa, a hotarat o recompensa=cadou pt draga ei Invatatoare. Ce s-a intamplat pe urma…a decurs de la sine.

As fi tare fericita daca matusa ei, Gina, ar povesti in cateva cuvinte, acele momente traite alaturi de nepotica preferata la “Shopping-ul bulbilor de lalele mov”. Eu, nefiind in acea vacanta, as putea incerca sa scriu cate ceva din cele istorisite de ele, dar, parca n-as vrea sa stric frumusetea si originalitatea ce ar decurge direct de la povestitor.

Citind din nou compuneriile Elenei, am retrait toate acele evenimente, ca si cum timpul nu si-ar fi pus amprenta asupra lor. Multumim, draga noastra, Doamna Invatatoare, pt acest cadou: prin aceasta postare, ati daruit bucurie sufletelor noastre, suflete…care vor fi vesnic recunoscatoare fata de omul-dascal, invatatorul-prieten al nostru, al tuturora. Bunul Dumnezeu sa va ocroteasca mereu!
Mai vreau sa adaug faptul ca si pe noi ne-a luat prin surprindere aparitia celor doua lalele. Sunt multumita ca am putut lua parte la acest moment, alaturi de printesa mea, Elena, care inca n-a citit articolul, insa, imediat ce-o va face, sunt sigura ca va asterne gandurile ei sincere.

Toate cele bune!

Mama Elenei G.”

Bulbi care germinează recunoștința


Sunt unele picături care aduc o mare greutate în căderea lor. Lacrimile izvorâte din tristețe îți lovesc obrajii într-o încercare de strigăt disperat. Doar genele mai mângâie epiderma grăunciorului umplut cu apă, în speranța unui transfer de susținere sentimentală.

Sunt alte picături care își desprind filamentul mobil din zâmbetul ochilor într-o stare de mare emoție pozitivă – lacrimile de fericire. Ai văzut vreodată vibrația frunzei atunci când este atinsă de rouă?! Clorofila ei se scaldă într-o hidratare dată de balonul jucăuș în care apa își găsește destin străveziu.

*

Într-o dimineață de primăvară mi-a fost dat să trăiesc sentimentul fără limită al timpului fără timp, totul reflectat într-o prelingere pe frunza unei lalele ce mi-a fost destinată ca mărturie pentru ceea ce am lăsat în sufletul unui copil.

Începutul se află aici, într-o postare:

https://cameliaedu.wordpress.com/2013/03/25/cand-cel-ce-premiaza-devine-premiant/

Printre întrebările despre mine ce mi-au fost puse, am regăsit o curiozitate ce părea tipică unui copil ce visează la acel „dacă…”. Elena G. m-a întrebat ce cadou mi-ar plăcea să primesc din Țara Lalelelor.

Nu a fost nimic întâmplător, deoarece opt bulbi de lalele mov și-au desăvârșit călătoria din Olanda chiar pe catedra mea! În cele din urmă și-au găsit germinare în grădina din fața școlii, având drept companie alte flori de primăvară, dar și un puiet de brad.

Spuneam despre timpul devenit dimensiune eternă, pentru că l-am simțit în momentul în care am găsit două lalele înflorite. Între petalele franjurate ale movului fuzionat de alb, am descoperit sufletul unui copil ce a vrut să-mi rămână cumva lipit de existență. Ținând-o de mână, am fost cu Elena în grădină și ne-am bucurat amândouă pentru miracolul ce s-a născut. Știam că în fiecare primăvară voi aștepta ca florile să-și deschidă petalele și să-mi povestească despre micuța fetiță care s-a dăruit și care mi-e oferit recunoștința ei. Chiar dacă în timp, bulbii își vor consuma existența, pământul îmi va vorbi pe veci despre ceea ce înseamnă în viața unui om iubirea unui copil.

Mulțumesc, draga mea Elena, pentru ceea ce ești și ne reamintim de prezențele tale în acest blog:

https://cameliaedu.wordpress.com/2013/01/18/o-vacanta-minunata/

https://cameliaedu.wordpress.com/2013/03/13/un-proiect-mare-pentru-un-suflet-mic-elena/

Și cum să nu ai împlinirea de ÎNVĂȚĂTOR (ca termen atotcuprinzător de dascăl oferit de sssefora), atunci când elevii îți aduc dovezi de suflet plămădit după sămânța ce o sădești în personalitatea lor?!

Copii din generația actuală sau cei ce vă aflați deja în zbor, gândurile mele se îndreaptă și spre voi știindu-vă sentimentele pentru ceea ce am trăit împreună și pot spune că simt ceea ce oferiți, prin atâtea alte prilejuri. Fie să aveți parte de oameni care să însemne ceva în viața voastră și să-i respectați așa cum se cuvine!

Fotografie0941 Fotografie0942 fotografie0943

Un proiect mare pentru un suflet mic – Elena


De-ale parintilor

Autor : Florentina Leonte, mama Elenei

Buna ziua,

Va multumim, Doamna Invatatoare pentru tot efortul dumneavoastra de a da o educatie aleasa, copiilor nostri. Prin intermediul acestui blog, atat noi, parintii Elenei, cat si Elena, traim cu emotie fiecare articol, comentariu si ne bucuram impreuna de noutatiile postate, aflam cu placere de realizariile copiilor, aflam dorintele lor interioare, si lista ar putea continua. Asa cum dvs bine ati subliniat, copiii nostri, isi petrec timpul liber si cu alte activitati, nu numai uitandu-se la televizor, calculator sau plimbandu-se prin parc.
La initiativa dvs, indraznesc sa va vorbesc despre ultima activitate la care a participat, Elena. Prin intermediul tinerilor si al copiilor care participa la programul catehetic, cu binecuvantarea parintelui Paroh Daniel Goga si cu sprijinul parintelui Suiugan Marius, Parohia Sfantul Antonie cel Mare, a organizat cu ocazia martisorului un targ caritabil, care a avut in vedere strangerea de fonduri necesare unui azil de batrani. Tinerii, copiii si chiar parintii lor, cu totii s-au implicat, aducandu-si fiecare contributia prin: confectionarea de martisoare, felicitari, origami sau prin delicii culinare: preparand prajituri si ceai. Pe tot parcursul desfasurarii acestui eveniment n-a lipsit buna dispozitie, dupa cum se va vedea si din poze. Decizia care s-a luat in urma fondurilor adunate ca urmare a vanzarii de martisoare, prajituri facute in casa, limonada si ceai, a fost aceea de a se cumpara o vaca. Operatiunea „vaca” dupa cum a denumit-o copiii, a avut un real succes, astfel se va putea achizitiona vaca care va hrani un azil de batrani. Sub sloganul: „dau o vaca pentru un zambet” , targul a reusit sa aduca multe zambete si o primavara frumoasa in sufletele noastre.
„Faptul” de a putea face cunoscut o parte din trairiile copiilor nostri, de a afla dorintele lor interioare, de a sti cum ii putem ajuta prin diverse metode, de a-i felicita pentru rezultatele obtinute: scolare si extrascolare, este un lucru de APRECIAT, laudat, sustinut si incurajat continuu.

MULTUMIM, Doamna nostra frumoasa! Va dorim toate cele bune, cu drag si respect, mama Elenei Gologan.

IMG11027 DSCN1073 Rotation of DSCN1125

DSCN1075 IMG_0524 IMG_0617

O vacanţă minunată!


P1230382Vacanta mea de iarna a fost o vacanta frumoasa, in care m-am distrat foarte mult alaturi de intreaga mea familie si am experimentat lucruri noi.
O parte din vacanta, am petrecut-o la tara unde m-am putut bucura de zapada alba si pufoasa in fiecare zi. Cea mai amuzanta zi, a fost cand am mers cu caruta la moara si am putut mana calul inhamat la caruta. La moara am vazut cum se macina graul si porumbul iar la intoarcere, din malaiul pus in saci, am facut impreuna cu mama mea o mamaliga mare. Hihihi! Tuturor ne-a placut…chiar daca mai avea „cocoloase”. Tati a avut ideea de a fierbe si lapte, povestindu-mi cum mamaia lui, adica strabunica mea care inca traieste desi e foarte batrana, asa, ii facea mereu mamaliga cu lapte proaspat atunci cand tati o vizita in vacantele lui la tara. Asa ca ne-am dus repede la Maritica, capra finilor si am muls-o. Nu mi-a fost greu, Maritica ma stie de mult timp si nu a fost prima data cand am facut lucrul acesta.
DSCN0693In vacanta am stat cateva zile si la matusile mele cu care ma distrez de fiecare data. Impreuna cu ele am gatit, am invatat sa cos pe etamina, am cantat si am dansat pe melodiile mele preferate. Dar, pe langa toate aceste activitati recreative, am dat si o mana de ajutor la treburile gospodaresti ( treburi gospodaresti, dupa cum spune mama) insa eu stiu ca am dat cu aspiratorul pe la mamaia prin camera, am spalat vasele cu matusica Gina si am aranjat putin camera matusii Elena. Nu a fost obositor pt mine, mie imi place sa ajut, iar sa-mi ajut matusiile pt mine e supeeeeerrr distractie! In zilele acelea, am fost si la shoping hihihi imi place tare mult sa merg la cumparaturi cu matusile mele. Ele ma lasa sa-mi aleg singura lucrurile, asa ca ori de cate ori am ocazia, le invit la shopping si pe mama o las acasa. Nu de alta, dar trebuie sa stea cineva si cu sora mea hahaha.Asa, la una dintre iesiri am avut ocazia de a-mi crea propria ciocolata Heidi, in cadrul unui eveniment organizat in Mall Baneasa. Ciocolata am facut-o pe gustul parintilor mei, am scris” Merry Christmas ” pe ea si le-am daruit-o de Craciun fiind o surpriza pt ei pt ca tinusem secret acest lucru. In alta zi am fost norocoasa: am castigat 3 jucarii de plus, una dupa alta, la un joc electronic, facandu-i pe cei din jurul meu sa se minuneze!
DSC07190Pe langa toate acestea, vreau sa va mai povestesc si despre una dintre activitatiile tineriilor de la Biserica Sfantul Antonie cel Mare, Bisericuta de lemn pe langa care trecem in drum spre scoala, activitate la care ma bucur ca am participat si eu. Tinerii, impreuna cu Parintele Diacon, au vrut sa aduca bucuria Nasterii pruncului Iisus si celor care sunt mai neputinciosi, mai bolnavi, batrani si care nu pot ajunge prea des la frumoasele slujbe care se tin in aceasta perioada a Craciunului. Si ce poate fi mai frumos de Craciun, decat sa auzi colinde? Asa ca ne-am pus pe treaba, si din timp, am inceput sa facem repetii, astfel incat, in ajunul Craciunului, am mers cu colindul la oamenii batrani si bolnavi. Nu i-am uitat nici pe cei dragi, asa ca le-am urat de bine si familiilor noastre, inclusiv familiei Parintelui Diacon si vecinului meu de bloc si coleg de clasa, Paul Paraschiv. Multumesc Parintelui care ne-a fost alaturi si ne-a invatat un alt mod de a face „bine”. Iar ideea a prins repede si la parintii mei, mergand si ei pe urma la colindat. Ma bucur ca am fost un exemplu pt parintii mei *:) happy.
As mai avea multe de povestit, dar mama ma anunta ca s-a apropiat ora de culcare, asa ca trebuie sa inchei. Insa, nu pot face asta fara sa amintesc si de iesirea in parcul Titan alaturi de colegul meu de banca: David Dragostin alaturi de care am petrecut o frumoasa dupa-amiaza.
Ce vacanta grozava ! „

Multumim,

Elena,Gina & mami!

IMG713

M-ai impresionat, draga mea cu aromele acestei vacanţe! Stilul tău jucăuş de a povesti, m-a introdus într-o atmosferă plină de autenticitate a unei sărbători petrecute în mod tradiţional (în cea mai mare parte). Sper ca şi vizitatorii blog-ului să aprecieze atât redactarea, cât şi întâmplările propriu-zise, iar eu îţi voi oferi cu drag un loc în grupul exploratorilor naturii care vor merge la Muzeul Antipa.