Un preambul


Să poți primi primăvara, trebuie să pregătești pământul acelui loc unde îți ții rădăcinile, să primenești broderiile naturii tale, dar și haina sufletului !

E un anotimp de freamăt plin, de incertitudine sentimentală: nu-ți vine să lași trecutul în trecut, dar și viitorul atât de prezent în imediata apropiere te cheamă la introspecții precipitate.

Să-ți faci curățenie în gânduri, sentimente, amintiri, trăiri, înseamnă să dai primăverii un nou capitol în cartea cu pagini ale nescrisului destin. Nu-ți fă prea multe depozite de lucruri deja învechite, păstrează doar câteva, astfel încât anul următor să ai ce da la schimb pentru alte obiecte … sufletești, ce se vor naște într-o nouă primăvară.

*

Înainte să ating primăvara calendaristică:

– am trimis clinchet de clopoțel pentru o întâlnire la școală (28.02.2014), cu scopul de a redecora sala de clasă;

– am simțit timiditatea începutului: aveam foarte puține materiale (timpul de organizare fiind foarte scurt), nu au confirmat prezența decât trei persoane, iar școala se închidea la ora 21, așa că trebuia să fim operative.

Confirmarea unui atașament ce ține loc de orice apreciere:

– s-au prezentat la întâlnirea update a clasei, mămici ce și-au adus entuziasmul,

20140228_205651

uneltele pentru curățenie,

20140228_210902

curajul,

20140228_203413 20140228_202044

și dragostea toată pentru cuibușorul copiilor!

20140228_191220

Florile ce au dat culoare grădinii copiilor: Benim Mihaela, Anghelescu Alina, Popescu Dana, Paraschiv Cornelia, Ion Mihaela, Stănuca Iulia, Radu Aurelia (Magiru Gabriela – materiale trimise) știu că școala înseamnă mai mult decât caiete învelite, creioane ascuțite, uniformă călcată. Prin gestul dumnealor au oferit spirit de primăvară, zumzet de generozități și încrederea că totul va fi primit de copii cu entuziasm!

Vă mulțumesc, doamnele mele, pentru că v-ați rupt de la  programul familiei, că unele ați venit direct de la serviciu chiar dacă aveați umerii încărcați de poveri, că  știți să fiți frumoase și cu mătura în brațe, cocoțate pe dulapuri și că dăruiți un exemplu pentru ideea de școală ca o familie unită. M-am simțit minunat alături de voioșia dumneavoastră, iar copiii se vor simți cu siguranță ca într-o poieniță pictată cu flori și fluturi.

Acesta a fost doar un preambul pentru anotimpul inimilor, căci prima zi m-a găsit pe aripi de artistic drum, alături de suflete dragi mie… O să vă povestesc cât de curând. Până atunci vizionați…

Albumul foto

Terapia de cuplu la stadiul de muguraș (2)?!


Certitudine: doi elevi, un băiat și o fată, au avut un conflict comportamental;

Soluția ancoră: așezarea copiilor în aceeași bancă și solicitarea înțelegerii emoțiilor celuilalt;

Soluția ramură: discuție cu părinții despre cele întâmplate;

Măsurile celor două familii: punerea face-to-face a personajelor și crearea condițiilor pentru a le arăta beneficiile unei bune înțelegeri;

Dovezi: o prezentare cu implicare și…implicații!

*

DE ALE PĂRINȚILOR – o rubrică adresată părinților care doresc să împărtășească cu noi idei și sentimente

Autor: Laurențiu Benim

„De câţiva ani, ori de câte ori se iveşte ocazia, alergӑm pentru câteva zile în zona Sighişoarei. Locul de descӑlecat este Daneş, sat pe care, având în vedere cât de greu mai găsim locuri de cazare acolo, nu îl voi descrie drept o locație splendidӑ. O parte din timpul petrecut acolo îl alocӑm excursiilor în satele din jur, unde, uneori, descoperim tot felul de comori.

Un astfel de sat este Biertan și biserica fortificatӑ localӑ. Chiar lângӑ bisericӑ, între ziduri, există o construcţie cu o singurӑ camerӑ, în ale cӑrei firide astӑzi se mai poate gӑsi câte un ou de liliac pasӑre. La un moment dat în epocӑ, divorţurile ajunseserӑ sӑ se facӑ cu o lejeritate alarmantӑ, aşa cӑ destinaţia camerei se schimbase cӑtre rezolvarea problemelor din cӑsnicie. Soţii care doreau să divorţeze erau, la propriu, închişi împreunӑ aici o perioadӑ, având la dispoziţie un singur pat, un singur scaun, un singur set de tacâmuri şamd. Camera era bine închisӑ cu un mecanism complicat format din nouӑsprezece zӑvoare, a cӑrui siguranţӑ fusese fӑrӑ îndoialӑ doveditӑ în timp și pe care Maria reuşise de la prima vizitӑ să îl blocheze temporar (am descoperit ulterior cӑ de fapt uşa și mecanismul erau de la o altӑ camerӑ, una de valori). Decuplaţi astfel de cotidian, soţilor li se dӑdea şansa sӑ se regӑseascӑ și sӑ işi rezolve pe cât posibil problemele. Rezultatele par sӑ fi fost remarcabile în comunitatea sӑseasca de la Biertan, deoarece divorţurile înregistrate în cateva sute de ani se vor fi numӑrat pe degetele de la o singurӑ mânӑ.

*

Sunt unele metode de educaţie care nu au o legӑturӑ cu timpurile, cu vreun loc sau o culturӑ anume, ci se înscriu aproape în ordinea naturalӑ a lucrurilor. Aşezarea faţӑ în faţӑ întru buna-înţelegere se poate afla și în zilele noastre în orӑşelul cu delfini. Un astfel de episod a avut loc într-una din ultimile zile de şcoalӑ și a avut drept protagonişti douӑ personaje locale, care au împӑrţit, de nevoie, pentru o scurtӑ vreme, o singurӑ bancӑ. Mai târziu, în plinӑ vacanţӑ, cei doi s-au reîntâlnit și au petrecut împreunӑ o zi întreagӑ.

Imaginile de mai jos curg de la sine și spun singure o poveste fӑrӑ a mai fi nevoie de cuvinte.

ALBUM FOTO:
https://plus.google.com/u/0/photos/117205628836262621858/albums/5911683694978818129

P.S. Mii de mulţumiri Iuliei S. pentru fotografii.

Oare, în cӑmӑruţa aceea austerӑ dintr-un sat-cetate ascuns printre dealuri, cei doi nu descopereau cumva cӑ închiderea era de fapt o deschidere?

*

Transmit aprecierea mea pentru aceste familii care au  luat în serios rolul de mediatori și au manifestat un stil democratic la proba meseriei de părinte!

Acum, am putea spune la fel ca într-o poveste cu final fericit, că „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, dar…dar…viața ne spune că realitatea se desfășoară și dincolo de momentul „nunții”: copiii mei au avut un nou conflict!!! Va urma episodul al III-lea care aduce o poveste a unui cuplu în miniatură!

Până atunci, vizionați albumul foto! Este a – do -raaa -biiil!!!

Maria=Matei

Normalitatea vremurilor


Delfinașii mei sunt dintre acei copii care fac parte din familii normale pentru vremurile în care trăim: părinții lucrează până târziu, copiii au bone sau merg la after-school, dar sunt dispuși să plătească pentru orice investiție necesară pentru dezvoltarea artistică, sportivă, intelectuală a copilului; sunt alături de școală la fiecare chemare, se implică ori de câte ori eu vin cu idei de activități nonformale sau extrașcolare.

În fiecare familie mai sunt și probleme, atât între părinți, dar și privind relaționarea cu copilul și de aceea este necesară consilierea. Comportamentul școlar își are, în proporție covârșitoare, corespondent în mediul familial.

V-am povestit anterior că am fost cu copiii la teatru. În drum spre destinație, o fetiță se apropie, mă ia de mână și-mi spune că ar vrea să discute cu mine pentru că are nevoie de un sfat. Am fost surprinsă de maturitatea gestului și încercând să-i asigur intimitatea, am aflat că era foarte supărată deoarece părinții se ceartă, că locuiesc în camere diferite și nu-și mai vorbesc. Am sfătuit-o să aibă răbdare, să înteleagă faptul că sunt probleme de oameni mari și că dragostea lor pentru fetiță nu s-a schimbat. I-am promis că vorbim în fiecare zi, iar a doua zi chiar a revenit la mine cu acest subiect, doar că era fericită deoarece părinții s-au împăcat. Probabil nu era prima dată când fetița a trecut printr-un astfel de episod și îndrăznesc să-mi asum scepticismul rezolvării imediate a conflictului. Sper ca părinții să găsească resurse interioare pentru a remedia cu adevărat situația.

Sunt și alte tipuri de situații pe care mi le prezintă copiii: de la faptul că au vreun frate/soră mult prea autoritar/ă, că li se vorbește cu etichetări și continuând cu lipsa de răbdare a părinților pentru sprijinul la efectuarea temelor. Noi le categorisim normale, dar efectele pot fi devastatoare pentru copil!

Dragi părinți, sfaturi nu vă dau…știu că interesul dumneavoastra spre parentig s-a deschis mult în ultima perioada. Vă iau totuși de mână și vă așez mai aproape de copil, ca să-l puteți asculta mai bine, ca să-l puteți vedea prin ochii lui și simți prin limbajul necuvântat. Armonia se împletește prin comunicare. Vă mulțumesc în numele celor mici!

În vacanţa de iarnă


DSC_0413 (Medium)„Buna ziua,

Vacanta de iarna a Patriciei a fost minunata. Impreuna cu familia a asteptat cu nerabdare sarbatorile de iarna si in special pe Mos Craciun. Mosul a fost generos si, desi a ajuns aproape de ziua la ea acasa, i-a adus exact cadoul pe care si l-a dorit. In semn de recunostinta Paty si-a continuat vacanta impartindu-si timpul intre temele suplimentare si joaca, declarand chiar ca asteapta cu nerabdare inceperea scolii si reintalnirea cu colegii si cu doamna invatatoare.

Cu drag, Paty & mama”

P1230260„Buna ziua,

In vacanta de iarna Ianis s-a bucurat de timpul liber pe care l-a avut la dispozitie. A impodobit bradul si a decorat intreaga casa cu tot felul de ornamente specifice sarbatorilor de iarna. Impresionat probabil de stradania lui, Mos Craciun nu s-a lasat asteptat prea mult. Vacanta a trecut repede. Vizitele la bunici si mersul in parc au facut zilele de iarna mai placute. In ultima saptamana ne-am reamintit de scoala, am citit si ne-am bucurat de zapada care s-a asternut ca in povesti.

Cu drag, Ianis & mama”

Aşa cum sunteţi la şcoală o echipă, aşa v-aţi prezentat şi acum poveştile. Se pare că aţi fost copii cuminţi şi de aceea a venit Moşul pe la voi. Citesc cu drag rândurile  şi sper să fiţi la fel de inspiraţi şi în celelalte vacanţe!

Copiii învață ceea ce trăiesc!


            Copiii noștri învață neîncetat de la noi. Învață nu din vorbele cu care încercăm să-i educăm, ci din comportamentul, sentimentele, atitudinea noastră în viața de fiecare zi. Toate acestea reprezintă pentru copii un model ce le va guverna întreaga existență viitoare.
În 1954 Dorothy Law Nolte a scris un celebru poem pedagogic intitulat Children Learn What They Live – Copiii învață ceea ce trăiesc. Fiecare vers al său enunța un adevăr simplu și de bun-simț despre consecințele, benefice sau nefaste, ale modelului familial în care se formează copiii.

Dacă trăiesc în critică și cicăleală, copiii învață să condamne;
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învață să fie agresivi;
Dacă trăiesc în teamă, copiii învață să fie anxioși;
Dacă trăiesc înconjurați de milă, copiii învață autocompătimirea;
Dacă trăiesc înconjurati de ridicol, copiii învață să fie timizi;
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învață să simtă invidia;
Dacă trăiesc în rușine, copiii învață să se simtă vinovați;

Dacă trăiesc în toleranță, copiii învață răbdarea;
Dacă trăiesc în laudă, copiii învață prețuirea;
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învață să iubească;
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învață să se placă pe sine;
Dacă trăiesc înconjurați de recunoaștere, copiii învață că este bine să ai un țel;
Dacă trăiesc împărțind cu ceilalți, copiii învață să fie generoși;
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învață respectul pentru adevăr;
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învață să fie drepți;
Dacă trăiesc în bunăvoință și onestitate, copiii învață respectul;
Dacă trăiesc în siguranță, copiii învață să aibă încredere în ei și în ceilalți;
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învață că e plăcut să trăiești pe lume.