(Re)creație


Chipuri angelice, obraji proaspeți, zâmbete încolțite din gesturi simple și candide, o libertate ludică ce cuprinde sufletele vesele: recreația mare! Percepția unei stări ce-ți cuprinde realitatea în ritm galopant: libertateee! Copiii se bucură mereu de această pauză, iar mie, copil fiind în pătrimea sufletului meu (celelalte părți fiind ocupate de stări ale unei femei ajunse la maturitate!) îmi este, prin consecință, proprie această întrerupere a unei continuități ce risca să devină plictisitor de obișnuită.

O (re)scriere când nu mai ai perspective de conotații pertinent înțelese, o (re)organizare când n-ai niciun pic de timp liber, o (re)creație când trebuie să dai ”refresh”,  pare a fi foarte complicat!

Să simplific: mă duc să joc șotronul și nici măcar nu contează că nu știu cu exactitate regulile urmate de copii…mă joc în felul meu! Cel mai mult mă amuză (e doar o mască!) când descopăr pe cei mici într-o harță veritabilă și totul pleacă de la faptul că fiecare știe o altă variantă de joc.

Uite, arunc pietricica în pătratul cu numărul 1 al șotronului. Dacă sar într-un picior, risc să-i supăr pe cei care doresc să o facă cu ambele picioare; dacă sar peste pătrat, risc să intru în conflict cu cei care aleg să-l parcurgă tot prin săritură. Ah! Am uitat să stabilim regulile de joc! Ei, lasă, nu-i nimic, nu mă mai gândesc la consecințe și trec mergând pur și simplu mai departe. Mă simt bine…mă joc!

De la capătul celălalt vine primul reproș: ”V-ați schimbat, doamna!”

Mă gândesc o secundă apoi îmi dau seama că am uitat să spun de la început care sunt condițiile de participare: jocul depinde de experiența participanților (dacă au mai trecut sau nu prin această experiență), de așteptările pe care și le stabilesc de la început (performanță sau menținere la un nivel minim acceptat), de flexibilitatea celor cu care interacționezi (au ei capacitatea de a accepta faptul că pe parcurs trebuie să înveți să te adaptezi schimbărilor care apar inevitabil?), de capacitatea de a primi adevărul oricât de dureros ar fi, acela că ai putea greși (cu deschiderea că odată acceptându-l, te poți mobiliza pentru o nouă strategie de repliere).

Nu încerc vreun răspuns…De unde știu că ce am a spune e mai frumos, mai bun decât tăcerea?

Arunc o altă pietricică, e ultima și poate încheia jocul. Mă uit cu mândrie: voi încheia astfel încă o generație! Aleg să mă întorc la primul pătrățel al șotronului țopăind într-un picior. 8, 7, 6 … număr  și rememorez ceea ce știu eu cel mai bine să fac…să iubesc copiii! Pare simplu, nu?! De ce nu ar fi?! Sunt copiii mei de aproape patru ani, ne petrecem diminețile privindu-ne lung și absorbindu-ne gândurile, ne sprijinim la fiecare încercare, ne întristăm ca mai apoi să aducem soarele, ne impunem competiție ca mai apoi să gustăm rezultatele. Mă împart zilnic pentru 23 de suflete ce așteaptă apa ființei mele, însetați fiind de cunoaștere și devenire.

Și totuși…e mai complicat de atât!

Pe margine, fiind foarte atente la detalii, sunt acele priviri parentale, care dau verdicte extrăgându-se uneori din rolul primordial de entitate familială cu responsabilitate și care își lăsă propriile frustrări pe umerii altcuiva, cineva care poate să ducă poveri…și cine cred ei că ar fi cel mai potrivit în rolul acesta? Evident, persoana mea…

Eu, mă întorc la copii, pentru că doar o clipă am fost distrasă, iar ei au nevoie de mine, mă întreabă cine este la rând la șotron. Așteaptă într-o provocare sfredelitoare să mergem mai departe…iar noi, sărim într-un picior și facem ce știm mai bine: ne luăm o porție de (re)creație și facem din fiecare zi un alt basm. Copii, nu s-a schimbat nimic: vă iubesc la fel de mult, iar restul e doar conturul unui alt șotron în care nu a mai încăput jocul nostru.

Ca orice început, ne aducem aminte de visul ce l-a creat: prima zi de școala, clasa a IV-a – ALBUM FOTO Cadrele mă uimesc continuu prin încărcătura sufletească a unor ființe mici ce dau universuri atât de mari, dincolo de ”micismele” noastre posibilități de explorare!

DSC_4238 DSC_4242 DSC_4249 DSC_4252 DSC_4256 DSC_4263 DSC_4267 DSC_4275DSC_4216

Epilog! Pentru cei care nu cred…

DSC_4182

 

Între noi – o urmă de cretă


Trasăm, încadrăm, apoi mărginim!

Trasăm direcții de repere didactice: scriem, citim, explicăm, exersăm, completăm, conceputalizăm etc. Absolut necesare, de altfel!

Încadrăm comportamente, situații, ne încadrăm sentimentele, ne încadrăm pe noi și pe copii în norme și reguli. Cele morale, absolut necesare, de altfel!

Mărginim căutarea, zborul și fantezia; mărginim metafora în cuvinte strâmbe, înnodăm epitetul în ghem de ață monotonă și vrem comparații statice și aglomerate în programe depășite.

Un singur lucru ne desparte de copii: o urmă de cretă! Să-i dăm micuțului o bucățică din albul măcinat de dorința de scriere și va clădi o lume! Pânză țesută cu ochiuri de gânduri, grilaje din flori căutătoare de soare, leagăne din animale dansante…uite, câte vise!

Toate de la urma de cretă lăsată pe hainele mele, pe catedra mea, pe geantă, pe mânerul de la dulap…of! am să strâng toate urmele și am să fac o cretă mare, mare, cu care copiii vor desena în cuvinte explozia de idei. Iată ce au trasat, încadrat,mărginit:

Imagine0460 Imagine0261 Imagine0132

Jocul de rol – Tehnici de comunicare în grup

Faza II

C1: Completează în gândul tău fraza „Dacă aş fi un animal aş fi …” (restul consemnelor merg ca în faza I, înlocuind culoare cu animal)

Elevii s-au grupat astfel:
– PĂSĂRI ( 4 fete ) – 3 flamingo și un uliu
Au făcut această alegere deoarece pasărea doarme într-un picior și pentru că este roz. Consideră că ajută oamenii mâncând insectele dăunătoare.Uliul a fost ales deoarece poate să zboare.
– DELFIN (o elevă ): „Mie îmi place să fiu delfin pentru că pot să stau tot timpul în apă și pentru că sunt blând. Eu ajut pentru înfrumusețarea acvariului.”
– MAMIFERE :
– PISICA ( 6 fete și un băiat ): Au făcut această alegere pentru că: este un animal drăguț, se alinta mereu, este foarte pufoasă, când este mică este adorabilă, are pernițe moi. Pot fi și bune , dar și rele atunci când zgârie. Ajută omul deoarece vânează șoareci, dar și pentru că îi poate face fericiți.
– LEUL (3 băieți) : Au ales să fie lei, deoarece acesta este regele animalelor, mănâncă multe animale și dă exemplu de curaj.
– ALTE ANIMALE: tigru ( deoarece dungile îl ajută să se camufleze), urs ( deoarece este carnivor,omoară lupii), puma (deoarece nu se aude când merge, este foarte rapid și are pielea frumoasă), iepure (pentru că a avut acasă și s-a atașat de el ), ghepard (pentru că este cel mai rapid animal), pantera (pentru că este animal de pradă), câine (pentru că este animalul credincios al omului).

Discuţie finală în plen:

C1: Ce aţi simţit în rolurile pe care le-aţi avut?
„ Mă joc mereu cu animale de pluș, dar acum parcă am devenit unul adevărat. M-am simțit cu adevărat liber ca și animalul sălbatic. M-am simțit puternic și parcă nimic nu-mi stătea în cale. Pentru că am fost animale de casă ne-am simțit ocrotite și alintate. Ne-am bucurat să jucăm aceste roluri.”

C2: Ce aţi aflat despre voi?
„Că sunt la fel de puternic ca și alte…animale.”

C3: Cum se leagă ceea ce aţi aflat acum cu experienţa voastră anterioară?
„Câteva lucruri spuse despre animale le–am aflat acum, altele le știam deja.”

C4: Ce aţi aflat interesant despre colegii din grup?
„ Am aflat că o colegă nu mai are acasă iepurașul și suferă din cauza aceasta. Eu am aflat că un băiat din echipă are acasă multe cărți despre animale.”

C5: Ce alte impresii aţi avut în timpul desfăşurării activităţii?
„E plăcut să vorbim despre animale, poate spunem și curiozități.
M-am simțit bine pentru că toți copiii erau încântați de joc”.

Faza III
C1: Completează în gândul tău fraza: „Dacă aş fi un obiect aş fi …”
(Restul consemnelor ca în faza I, înlocuind culoare cu obiect)

Elevii s-au transpus în rolul unui obiect :
– ceas: „eu ajut oamenii să vadă cât este ora. Aș putea să mă îmbrac în haine”;
– cuier: „aș putea să mă vopsesc și pot ține hainele”;
– perna: „copiii pot dormi relaxați pe ea; are multe modele și desene interesante și ajută oamenii când sunt bolnavi”;
– calculator: „să se joace copiii și să caute curiozități”;
– mingea: „ cu ea copiii se joacă”;
– patine: „ pot patina liber”;
– păpușa: „ face fericiți oamenii; aș putea să cânt și să dansez; nu are pauză – se joacă mereu”
– urs de pluș: „se joacă copiii cu mine, îi fac să râdă”;
– minge de baschet: „mă bat, iar apoi mă arunc în coș” ;
– mașina: „ca să prind 900 la ora; pot să transport oameni; dar fumul pe care-l elimin dăunează mediului”
– tesla : „am trei funcții: tai lemnele, scot cuie, pot să bat cuie”;
– penar: „cu mine merg elevii la școală; își pot căra cu mine rechizite”;
– cartea: „aș putea să fac oamenii mai deștepți decât sunt, din ea înveți mai multe decât știi”;

Discuție finală în plen:

C1: Ce aţi simţit în rolurile pe care le-aţi avut?
„ A fost și de data aceasta distractiv.”

C2: Ce aţi aflat despre voi?
„Că pot fi un lucru necesar oamenilor. Că-mi pot imagina lucruri interesante pornind de la un obiect. Că sunt printre puținii copii care s-au gândit la școală.”

C3: Cum se leagă ceea ce aţi aflat acum cu experienţa voastră anterioară?
„Am auzit astăzi despre teslă, pană acum nu stiam de acest obiect.”

C4: Ce aţi aflat interesant despre colegii din grup?
„Am rămas surprins că un coleg s-a gândit la tâmplărie, pentru că nu prea se discuta despre meseria aceasta. Am aflat că unii colegi vor să fie mașini, probabil sunt obositi.”

C5: Ce alte impresii aţi avut în timpul desfăşurării activităţii?
„Când ne jucăm suntem relaxați și veseli”.

„Dacă ați fi un animal, ați fi …”

„Dacă ați fi un obiect, ați fi …”

Prindeți! V-am aruncat o bucățică de cretă! Trasați o urmă prin imaginație și răspundeți!