„Copiii mei”: David Băjan (înotător la adâncimi mari) / Matei Cioroianu (translatorul culorilor)


În Atelierul Curcubeului din Orăşelul D, munca este de-a dreptul o pasiune: combinări de tente contrastante, culori complementare ce joacă pe pânze zâmbitoare, iar copiii dau viaţă imaginaţiei desăvârşind tablouri şi decoraţiuni cu care îşi împodobesc locuinţele. O pipetă gigantă picură cantităţi de acuarele pe planşete sau pe lutul modelat dând sens şi expresie creaţiilor. Voia bună îi cuprinde pe toţi, iar fantezia aduce anotimpurile şi natura să danseze pe ritmuri încântătoare.

Deodată, se aude un zgomot nefiresc şi toată activitatea încetează: era sunetul tăcerii! Cât de apăsătoare poate fi! „Ce s-a întâmplat?”, „Cum a fost posibil?”, se auzeau gândurile copiilor. Pipeta culorilor şi-a terminat materia primă, iar acum se scurg doar două picături ce cuprind în ele amestec de curcubeu. Acestea ajung pe două foi de hârtie. De teamă să nu le piardă, copiii împăturesc planşele. Uimire: în interiorul lor iau naştere nişte forme, ce prind viaţă!

*

O picătură îşi răsfiră înălţimile şi aduce cu ea un băiat de toată isprava. Este el, David Băjan, cel care azi  combină trăsături de elev ambiţios, cu felul dezinvolt şi sigur de copil ce ştie să ceară lămuriri. Când l-am cunoscut părea a fi iedul cu cele trei capre, dornic de afectivitate şi mereu cu capul în nori. Nu-şi găsea lucrurile prin ghiozdan şi era pus pe şotii. Cu toate acestea a dovedit mereu că era pregătit pentru confruntarea cu şcoala.

Nu ştiu încă ce culori din curcubeu a reuşit picătura aceea să-i dea, cert este că a strălucit în auriul medaliei obţinute la concursul de matematică Evaluare în educaţie (100 puncte) – ediţia I. Este jucăuş ca o pensulă pe şevalet şi deja ştim ca ar vrea să fie o orcă – cel mai mare membru din familia delfinilor. Trăsăturile i se potrivesc pentru că este la fel de impunător, dar şi de inteligent.

David, fie ca dorinţa ta, de a înota la cele mai mari adâncimi, să-şi găsească împlinirea în mările cunoaşterii pe care le explorezi cu atâta curiozitate şi perseverenţă! Mi te-ai lipit de suflet cu felul tău apropiat, comunicativ şi veşnic dispus să se implice, să ajute!

Din dragoste pentru animale 

Năzbâtii din vacanţa albă

*

Cea de-a doua picătură din povestea noastră ne dezvăluie trăsături în contrast cu energicul David. Lângă tentele lui vii şi mereu în mişcare, Matei Cioroianu îşi aduce culorile molcome, firave şi uneori retrase. Când l-am cunoscut privea şcoala ca pe un loc în care îşi trăia frustrările. Nu dorea să-şi ducă ghiozdanul sau să stea în clasă fără părinţi. Abia i se oferise statutul de „frate mai mare”, pentru că venise pe lume şi bebe. S-a simţit copleşit de responsabilitatea care se punea pe umerii lui şi i-a luat ceva timp să înteleagă firescul lucrurilor.

Acum, a început să descifreze limbajul culorilor asemenea unui translator: galbenul i-a adus plăcerea de a povesti cu măiestrie, verdele îi apreciază interesul pentru toate activităţile practice, violetul îl aplaudă pentru scrisul încadrat timpului de lucru, roşul îl îmbrăţişează când este prietenos cu colegii, albastrul îi primeşte cu drag seninătatea cu care pune întrebări pentru a se lămuri. Matei a reuşit să-i dea curcubeului mesaje de maturitate privind progresele şcolare şi să-şi păstreze în acelaşi timp voioşia copilăriei.

Matei, uimitor este cum o fire delicată ca a ta ascunde mari dorinţe! Stiu că-ţi place să combini elemente pentru a obţine lucruri noi, aşa că-ţi doresc să ajungi inventator, aşa cum ţi-ai proiectat tu viitorul! Voi încerca să aflu mereu despre tine, pentru că am încredere în marele tău potenţial de a regândi curiozităţile şi a le da noi dimensiuni!

 Muntele şi câmpia

Ce bine e în vacanţă!

P.S. Cei doi colegi sunt prieteni foarte buni şi întăresc ideea conform căreia „Contrastele se atrag!” Pe mine mă încântă relaţia lor şi sper ca un înotător la adâncimi mari să aibă mereu nevoie de un translator al culorilor, dar si viceversa: un cunoscător al spectrului luminii să fie mereu ghidat de un viteaz scufundător prin adâncimile vieţii!

„Copiii mei”: Alexia Anghelescu (Floarea cu petale cuminţi)


„- Nu cred că mai putem rezista sub asediul acesta! Au trecut deja două zile şi Orăşelul D este acoperit de pânza subţire ce se deşiră din norul acesta străveziu.

– Nu mă aşteptam să se abată şi asupra tărâmului nostru cu toate că am fost avertizaţi prin cuvintele ruladă dospită şi răsucită, trimisă de către cei înţelepţi şi mult sfătuitori – părinţii noştri.

– Da, aceştia ne spuneau că statul în faţa televizorului sau a calculatorului mai mult decât ora stabilită, va produce un abur ce va forma un nor toxic: acesta va avea în compoziţie substanţe nocive de praf de minte năucă, particule de neatenţie, resturi de indiferenţă, multă pudră de lene şi ceva deconcentrare.

– Suntem deja ameninţaţi, ce ne facem? O să ne transformăm în umblători mecanici, roboţi ruginiţi sau în minitroli, cei cu inteligenţă redusă! Ce ne facem? Avem nevoie de un antidot!

– Doamnaaa profesoarăăă, ajutaţi-neee!”

*

EA e alături de mine în toată splendoarea zâmbetului de floare cu  petale cuminţi.

Este de ajuns să-i scuturi polenul şi corola ei devine leac pentru orice şcolar atins de norul toxic al indiferenţei. Fiecare petală este un dozaj perfect conturat de tente de trăsături colorate în  cuminţenie: una oferă punctualitatea, alta exprimă caracterul ei prietenos, una trimite litere caligrafice pe un caiet impecabil, alta se evidenţiază prin seriozitatea pregătirii temelor.

Impresionante sunt şi poveştile ce se nasc din miresmele acestei flori:  un parfum aminteşte de călătoriile în lumea îndemânării manuale, cea în care se desăvârşesc tablouri, ornamente, decoraţiuni. Dacă veţi inspira parfumul creativităţii ei, vă veţi trezi într-un spaţiu al surprizelor vizuale realizate prin desene minunate sau prin colaje neaşteptat de complexe. Un parfum deosebit de puternic aminteşte de pasiunea legată de gimnastica aerobică, ce capătă eleganţă datorită mişcărilor flexibile.

EA este Alexia Anghelescu, leacul/ antidotul, în preajma căreia oricine poate deveni mai bun, mai delicat în atitudini, mai respectuos, dacă îi urmează exemplul dat de frumuseţea interioară a inflorescenţei cuminţi!

Din dragoste pentru animale

Paşi de copii pe cărări de munte

Copiii oferă lecţia de patriotism sincer

Tablou de vacanţă

Draga mea Alexia, eşti o căldură sufletească, un zâmbet plin de viaţă, o floare ce-şi deschide petalele cu sfială, dar ambiţioasă în dorinţa de competiţie şi de progres cu tine însăţi, atentă mereu la nou şi apropiată colegilor tăi. Îţi doresc ca viaţa să-ţi zâmbească, să-ţi dăruiască împliniri, iar tu să o primeşti mereu cu bucurie!

Acum te iau de mânuţă şi te conduc spre Orăşelul D. Tu vei decide dacă îi vei salva pe locuitorii neascultători, dăruindu-le polenul care va împrăştia norul toxic. Până când vei lua o hotărâre, mă voi scălda în imaginile chipului tău redat în filmuleţul de la premiere:

„Copiii mei”: Cristian Covalciuc ( Doctorul îmbrăţişărilor )


” – Sunteţi supărată, doamna Edu?”

Gândurile îmi sunt readuse la o stare de trezire şi privirea mi se opreşte asupra unui băieţel de nouă ani din Orăşelul D. Cum a reuşit el să-mi descifreze starea?! Mi se pare o schimbare de roluri, pentru că EU sunt cea care trebuie să cunoască copiii, EU trebuie să le vin în întâmpinarea nevoilor, Eu trebuie să le identific neliniştile şi să-i ajut să comunice şi să se echilibreze.

 Să te întrebe acest lucru un copil de nouă ani e ca şi cum o vitetate mică, dar completă în ale simţirilor profunde, ţi se cuibăreşte în suflet, îşi aşază stetoscopul, îţi ascultă zgomotele interioare şi-ţi prescrie direct tratamenul, fără anamneză, fară diagnostic.

*

Mânuţe moi, dar cuprinzătoare, gest gingaş, dar ferm, îmbrăţişare dăruită de Cristian cu toată sinceritatea unei persoane care nu aşteaptă nimic în schimb şi îţi oferă doar medicamentul miraculos.

Îl cunosc pe acest doctor al îmbrăţişărilor de pe vremea când îl aveam sub ocrotire şi pe fratele său, un băiat de o eleganţă şi de o seriozitate cum întâlneşti doar în cazuri de excepţie. Mezinul a avut de înfruntat umbra atât de apreciată a marelui înaintaş. Acum, pot spune că a crescut un vlăstar la fel de special, dar cu o individualitate care îi valorizează personalitatea.

Trubadur al sentimentelor, Cristian bucură populaţia oraşului cu ritmuri optimiste, prieteneşti, dar şi cu jocul actoricesc, care dă expresivitate oricărei lecturi sau oricărui rol interpretat de el. Mărturie ar fi serbările şcolare şi participarea (alături de alţi colegi din clasă), la spectacolul Harap-Alb, jucat cu ocazia încheierii cursurilor de teatru organizat în cadrul Proiectului Pepiniera de talente.

Zilele oraşului sunt în sărbătoare atunci când trece pe la catedra primăriei şi lasă argumentele scrise pentru preocupările de la cabinetul său: Gazeta Matematică, culegeri şi caiete pentru activităţile suplimentare la limba română şi la matematică. De fiecare dată impresionează prin  amploarea şi corectitudinea celor lucrate.

Aşa cum îl vedem prezent în viaţa oraşului, distins şi gentil, în aceeaşi măsură se defineşte în postura de cercetaş al vieţii sub lupă. Realizează portofolii care vorbesc prin imagini şi prin conţinut despre lumea animalelor, dar chiar şi a poveştilor sau a istoriei neamului.

Pinocchio – Curriculum vitae

Copiii oferă lecţia de patriotism sincer

Mărţişoare hand made by Cristi

Călător în lumea animalelor, Cristian

Amintiri din vacanţa de iarnă

Braţele mele îmi şoptesc o dorinţă ce se lasă traversată de fiorul unui gest pe cât de firesc, pe atât de încărcat de sensuri: te îmbrăţişez, Cristi, la rândul meu şi te strâng la piept cu duioşie şi recunoştinţă! Fii doctorul de sentimente, cu ţinuta ta impecabilă şi cu replicile unei gândiri ascuţite (cum se întâmplă pe la ore), fii avocatul celor buni şi drepţi ( aşa cum ne-ai dovedit-o) şi viaţa îţi va oferi căi deschise pentru a fi rege ( aşa cum ai exprimat în filmuleţul de la premiere)!

„Copiii mei”: David Dragostin (Matematicianul cifrelor expresive)


Astăzi facem o plimbare cu şareta domnişorului Bobocel de raţă. Este una din cele mai spectaculoase comparativ cu altele din ţinutul Orăşelului D. Chiar dacă are două roţi, este destul de rezistentă, deoarece este construită numai din cifre arabe. Acestea au ceva în comun: sunt aşezate sub formă de exerciţii: de aflarea necunoscutei, de jonglare cu suma şi diferenţa numerelor, de comparare, de descompunere a numerelor etc.

De unde are domnişorul Bobocel atâtea cifre?! Veniţi cu mine să vă arăt!

*

Pare o adevărată fortăreaţă: de jur-împrejurul cetăţii sunt ziduri capitonate cu Gazeta Matematică, turnurile sunt făcute din cifre aşezate perpendicular, iar camerele nu pot fi deschise decât cu cheile rezolvărilor de probleme matematice. Aici locuieşte David Dragostin – matematicianul cifrelor expresive. La fiecare succes pe care îl are în urma participărilor la concursurile şcolare, el îi oferă lui Bobocel câte o cifră. Iată cum a reuşit acesta să-şi construiască astfel şareta lui impozantă!

Dragul nostru David, trăieşte o mare dilemă: iubeşte foarte mult lumea matematicii, aducându-i mereu podoabe de premii şi cadouri cu rezultate de excepţie ( medalie – 100 puncte la proba de baraj, la faza naţională – Concursurile Smart; medalii Evaluare în educaţie, cu participare la faza competiţională pe ţară; premiul I – Lumina Math etc), dar iubeşte şi lumea expresivităţii în comunicare, limba română, aducând premii de la participările de profil.

Parcă îl văd: cu părul mereu aranjat într-o ţinută intelectuală, stând cu privirea de vultur gata să captureze orice îi poate aduce cunoaştere. Mereu atent, mereu implicat şi interesat este unul dintre locuitorii cei mai apreciaţi ai Orăşelului D. Tot oscilând între cele două preferate: matematica şi limba română, iată că a început să cocheteze şi cu actoria, dovedind abilităţi care îi vor da destinului căi de multiplă orientare profesională.

În timpul lor liber, cifrele îşi găsesc diverse hobby-uri alături de băieţelul nostru aşa că, deschideţi cartea magică a lui David şi citiţi o parte dintre realizările sale.

ABC-ul actoriei

Vacanţa sărbătorilor de iarna

Premiere LuminaMath

Portofoliul la cunoaşterea mediului

David, îţi doresc ca ambiţia care te caracterizează să-ţi fie lumină călăuzitoare, să te dedici la fel de conştiincios studiului, iar pe colegi să-i primeşti cu prietenie şi deschidere pentru a vă completa trăirile. Sunt mândră că pot să am un elev ca tine şi sunt sigură că voi auzi mereu despre incursiunile tale prin lumea celor frumoşi la suflet.

Orăşelul D


Sunteţi într-o vizită la Muzeul Oraşelor –  Copii. Trebuie să acceptaţi ochelarii dimensiunii ludice, care vă permit să vedeţi de la distanţă amănunte care s-ar pierde în cazul apropierii de detalii. Mulţumesc pentru înţelegere!

Priviţi această machetă a  Oraşului D:

DSCN0208 DSCN0209 DSCN0210

E o aşezare urbană ca oricare alta: cu bulevarde primitoare, pe care circulă ghiozdanele cu rotiţe şi pietoni nu prea grăbiţi; există o excepţie: atunci când persoanle revin din pauză şi iau cu asalt căile de acces dintre bănci pentru a-şi ocupa locul  de muncă. Aşezămintele (băncile) sunt destul de uniformizate, deoarece a avut loc o reabilitare care a trasat conturul arhitectonic: sunt structurate pentru câte doi vecini, dar cu posibilitatea mutării lor în funcţie de proiectele edilului şef.

Nu este de mari dimensiuni, dar îndeplineşte funcții administrative (zone de interes colegial), industriale (fabricarea de mărţisoare, globuleţe, decoraţiuni, dar şi de idei, sentimente, motivaţii, trăiri), comerciale (se fac schimburi avantajoase în cadrul târgurilor de profil), politice (politica respectului, a unui învăţământ de calitate) și culturale (muzica sufletului, dansul bucuriilor, desenul scenelor de viaţă, modelajul frustrărilor şi pictura conflictelor dintre culori).

Spaţiile verzi şi cele de joacă sunt spre periferie, dar accesul este garantat de legile interne ale bunei convieţuiri cu natura.

De ce este totuşi special acest oraş?!

Răspunsul este: datorită locuitorilor!  Orăşelul D are o populaţie de 25 MONUMENTE VII. Nu sunt statui din lut sau din ceară, sunt răspunsul la întrebarea: „Care este sensul ascendent al vieţii?”. Cei 25 de copii – monument reprezintă ceea ce modelăm prin puterea exemplului şi  prin învăţătura ce o vrem desăvârşită în viitorul lor.

Turul acestui Orăşel D se va încheia cu proiectarea unor filme care stochează informaţiile despre o întreagă viaţă trăită într-un an, alături de edilul numit ÎNVĂŢĂTOR. Nu este o premieră, deoarece fiecare copil-monument şi-a putut vizualiza secvenţele în cadrul unui eveniment de OSCAR, care s-a vrut a fi un laitmotiv….SFÂRŞITUL NU-I AICI!

DSC_6821

Aşezaţi-vă comod pe covoraşul din petale plutitoare şi fiţi pregătiţi să urmăriţi şi să susţineţi 25 de prezentări, care ascund dincolo de caleidoscopul imaginilor flash, o muncă dificilă uneori, dar nemuritoare prin izbânda ei.

( Prezentarea filmuleţelor de la Serbarea de premiere se va face cu acordul scris al părinţilor.)