Săptămâna altfel


Dragii mei,

Timp de o săptămână (cu zile lucrătoare), copiii mi-au fost lăsați în grijă pentru a o petrece…altfel. Vă rog să vă notați principalele incursiuni, pentru că nu știu dacă micuții au mai avut grai să vă povestească despre cele întâmplate și s-ar putea să vă doriți și dumneavoastră o trecere peste pașii lor!

Luni ne-am făcut mici, mici pentru că am intrat într-o poveste alături de Zâna Oglinjoară și de alaiul ei magic, la Circul Globus: acrobați, comedianți, dresori și balerine. Cele mai apreciate momente au fost cele în care animalele și-au oferit splendoarea în numere deosebite. Caii, cămilele și tigrii ne-au răsfățat primind astfel ropote de aplauze. Le-am simțit chiar și răsuflarea, pentru că am stat chiar în primele rânduri.

Album foto

20140407_085727

Marți am avut deosebita plăcere să ne întâlnim cu câteva reprezentante ale Asociației turcă. Ne-au invitat la un periplu prin țara lor, arătându-ne principalele zone geografice, precum și caracteristicile acestora legate de bogățiile solului și de principalele ocupații ale locuitorilor. Într-un interval relativ scurt ne-au introdus într-o atmosferă specifică deosebit de bogată: ne-au adus costume populare, ne-au îmbrăcat și ne-au învățat pași de joc pe muzică tradițională. Ne-au servit cu dulciuri făcute după rețete autohtone și ne-au prezentat obiecte specifice pentru servirea ceaiului. Ne-au învățat câteva cuvinte și expresii în limba turcă.

La final, copiii au primit jucării și au plecat foarte încântați de această întrevedere.

Album foto

20140408_083034

Miercuri a fost o zi în care ne-am întâlnit cu domnul compozitor Matei Cristian. Cu deosebită răbdare și cu tact pedagogic le-a trezit copiilor interesul pentru un program pe calculator, cu ajutorul căruia se pot compune melodii. Au discutat despre câteva elemente de teorie muzicală, despre compozitori celebrii, dar și despre instrumente. Glasurile acestora s-au auzit la orga cu care domnul Matei Cristian a venit, iar copiii au fost încântați să le identifice.

Daria ne-a interpretat la vioară un fragment dintr-o arie cunoscută, iar Matei S. a încercat să compună pe loc o melodie la nai. Ceilalți copii au mânuit intrumentele aduse special pentru ei, transformându-le rapid în jucării muzicale!

Activitatea s-a încheiat cu o interpretare din partea copiilor a cântecelor cunoscute, fiind acompaniați de domnul compozitor.

Album foto

20140409_090536

Joi a fost cea mai apreciată zi, conform feedback-ului transmis la sfârșitul activităților. Tema a fost una deosebit de plăcută copiilor: ”Vitamina veselă”. După ce am discutat despre piramida alimentației sănătoase și despre respectarea programului de masă, copiii au realizat tartine vesele atât după model dat, dar și în funcție de creativitatea și de materialele pe care le-au avut la dispoziție. Au făcut peștișori, cocoși, palmieri și fel și fel de muțunachi.

Cel mai dulce moment l-a reprezentat cutia magică a Alexiei Magiru, în care se aflau pentru toți copiii brioșe colorate și parfumate. Colegii i-au mulțumit cu plecăciuni și au primit angajamentul că momentul se va reedita. Adorabil desert, Alexia! Bravo!

Micii bucătari s-au întrecut pe ei înșiși în iscusință și am stabilit să preia rolul pentru pregătirea micului dejun acasă.

Album foto

DSCN3997

Vineri am încheiat săptămâna cu încrederea că putem fi oricând de ajutor. Ultima activitate a fost coordonată de doamna asistent șef Dobrică Elena, de la Spitalul ”ALEXANDRU OBREGIA” – București. Dumneaei a trecut în revistă, cu ajutorul unui material complex, principalele sisteme ale organismului uman. Discuția a fost susținută destul de bine de copii, care aveau cunoștințe de la orele de științe. A prezentat apoi câteva filme care descriau modul în care se poate realiza primul ajutor, în diferite situații, precum și rolul serviciului 112.

Partea cea mai captivantă a fost punerea în practică a celor aflate despre felul în care se poate interveni în caz de leșin sau de înec cu resturi alimentare , copiilor plăcându-le să facă atât pe neajutorații, cât și pe salvatorii pricepuți. Au primit diplome și câteva materiale despre folosirea serviciului de urgență.

Album foto

20140411_093802

Încursiunea noastră se încheie aici, fără a epuiza toate aspectele pe care le-am parcurs în Săptămâna altfel – Să știi mai multe, să fii mai bun, dar sper ca  experiența câștigată de copii să se transforme în bucurie și de ce nu, în câștig pentru educația lor.

Anunțuri

Poetul


Cu pas sprinten, cu o bucurie afișată pe chipul mângâiat de gânduri dragi, cu ochii iscoditori șoptește suav, dar ferm în același timp:
– Stimată domnișoară, ați văzut pe aici o ființă cu părul pădure ruginie și chip de panseluță catifelată? O caut de ceva vreme și i-am pierdut pașii când ne plimbam prin nori.
– Nu cunosc o astfel de fată, ciudat să spui așa….
– Vă mai pot spune că o cheamă Iarnia și este zveltă ca fulgul purtat de boarea caldă a primăverii.
– Tată, dar eu sunt Iarnia! Tu te joci?!
– Tu ești, draga mea?! Eu te văd ca pe o prințesă a ierbii și a zumzetului sublim de aripioare de zână.
– Îmi place când ești așa…artistic, tati! Hai să-ți arăt ce am construit!
Copila dovedise imaginație și pusese ierburi, frunze și crenguțe peste un așternut de mușchi, clădind un safir ce putea să se transforme în orice lucru sub blânda creativitate a unui cunoscător.
– Ai înțeles, tati, ce am adus pe această lume a grădinii poveștii mele?!
– Să-ți spun: aceasta nu este o frunză, ci este o umbră sub care te așezi când nu vrei să ți se vadă emoțiile; acestea nu sunt firicele de iarbă, ci sunt pensulele cu care vrei să dai culoare gândurilor; acestea nu sunt flori, ci sunt emoții scăpate din grădina sufletului tău, aceasta nu e rouă, ci este hidratarea pașilor tăi vii prin universul dintre lumi…Draga mea, dar tu ai construit atâtea metafore!
– Nu prea înțeleg ce vrei să-mi spui, dar îmi place, simt că ești fericit, pentru că-ți strălucesc ochii!
– Prințesă a pașilor lăsați pe pământul simțirii mele, am impresia că mă înțeleg mai bine privindu-te în joaca ta naivă și neatinsă de ipocrizia tăcerii absurde!
Uite, când poetul nu mai este poetul metaforelor, când simte că este previzibil, că este prea mult înțeles, prea mult descifrat….se blochează. Viața lui devine o realitate greu de suportat vrea să-si schimbe cumva cursul destinului.
– Se poate așa ceva, tati, se poate ca cineva să întoarcă curgerea unui râu?
– Da! Tu mi-ai arătat calea: poetul poate să se ducă și dincolo de metaforă, să caute astfel remodelarea, ca un inginer de construcții, ca un tip realist, că tot i se spune ca umblă cu mintea prin litosfera!

– Adică, nu o să mai fii poet?!

– Sentimentele firii romantice le am cu mine ca un bagaj genetic, așa că va fi greu să-mi reneg latura aceasta și nici nu-mi propun. Ceea ce pot face ar fi o DEVIRUSARE EMOȚIONALĂ, cu etape bine definite: înțelegerea pelerinajului din sufletul meu, ca fiind locul pe care îl veneram prin așezarea pe un piedestal a unor emoții ce nu-și mai au corespondent în reciprocitate; acceptarea finalului unei flăcări ce s-a transformat în pâlpâire absurdă; încrederea că se poate construi o nouă fundație chiar dacă substratul ei este tot o proiectare a propriilor aspirații.

Voi fi tot un poet, draga mea, dar într-un alt loc, alt spațiu și poate cu alte versuri legate de sufletul meu reîmprospătat și revigorat!

– Vom avea o nouă poveste!Îmi place, tati!

Cei doi plecară cu bucuria că l-a înțeles pe celălalt: fetița credea că tatăl o să fie alături de ea și la următoarea joacă din frunze, iar tatăl, încă slăbit de zbuciumul interior al unei regăsiri a sinelui, trăia cu speranța ca micuța lui să fii înțeles că poate avea suficiente resurse interioare cât să construiască mereu o poveste din viața ei!

O zi cât o viață!


„Cu mine se petrece ceva…o viață de om!” (Marin Sorescu)

*

Azi … o poveste întreagă dată de ființe cu brațe dulci – copiii !

Pătrund cuprinsă de o vie curiozitate în Orășelul D, unde liniștea părea venită dintr-un tărâm aparte. Zâmbete ascunse în chicote gingașe  strălucesc în desișul clasei… copiii ascunși sub bănci urzesc povestea!

20131205_080223

Ghidușii își scot năsucurile și-mi urmăresc reacția! Sunt în aștepare, iar pânda lor pregătește atacul final!

20131205_080233

Încet, încet, își fac simțită prezența  și ca niște suricate agere, îmi trimit semnale de bucurie nestăpânită. Punctul culminat își cere supremația: surpriza este iminentă!

20131205_080237

La muuuuuuuuulți ani cu ocazia zilei dumneavoastră!!!

Prelungiri de brațe înmuiate în dulceața strângerilor afectuoase, zâmbete postate în colțuri de obraji inocenți, urări sincere, surprinzătoare declarații, priviri pătrunzătoare ce vorbesc de suflete inocente … da, O VIAȚĂ ÎNTREAGĂ DE OM într-un gest blând și bun!

20131205_080242

*

Pentru o așa zi specială, orele au fost un prilej de bucurie, așa încât matematica și-a adus înmulțirea pe ritmurile melodiei îndrăgite pe loc de copii: Last Christmans! Am împletit împreună rezonanțe de vibrații dansante cu exerciții, probleme, dar și note cântate.

20131205_103454De acolo, din orășelul inimilor cuminți, răzbătea un murmur de îngrijorare privind sosirea celui iubit de copii. Nu am stat pe gânduri și am oferit, la rândul meu, puțin ajutor. Alături de copii, am pregătit șosetuțele pentru Moș Nicolae așteptat și la școala, ca răspuns la scrisorile gândite, trăite, compuse de copii. Va găsi drumul către ei? Am să-i las și aici un indiciu, poate că magia va fi mai puternică….

Moș Nicolae, te așteptăm să vii!

20131205_113143

TABLOURILE CU TOATE ȘOSEȚELELE (fiecare elev își poate regăsi desenul) … aici!

Dragi copii, părinți, prieteni, cunoștințe și vizitatori,

Vă mulțumesc tuturor pentru atingerile dragi oferite sufletului meu și vă sunt recunoscătoare pentru consistența pe care o dați vieții mele prin gândurile ce oferă câte ceva din dumneavoastră! Faptul că ne suntem tangențe în această viață, reprezintă pentru mine nu o mirare, nu o întâmplare, nu o simplă interferență, ci viața însăși.

Prima zi de școală – o poveste dragă!


A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti…

Da, e o poveste! Te lași copleșit de firul ei și te transpui vrând-nevrând într-un timp și într-un spațiu dimensionate atipic. Nu este ușor să pui binele în continuă luptă cu răul, nu este ușor să traversezi încercări ce par supraomenști, nu este ușor să faci față numerelor fatidice, să simți pulsiuni ce trec din real în fantastic, să obții o poțiune magică și să desăvârșești astfel un final al unei narațiuni ce dăinuie prin optimism.

Pentru mine, zâna ce aduce primenire sufletescă, ce face povestea … poveste, este Toamna. O știm: lungă, slabă, zăludă… dar și strălucitor de bogată în colorit copt, în așteptări țesute la început de an și devenite acum covor de roade. Toamna este un tot: este un final al celor semănate, dar și un început pentru tot ceea ce înseamnă povești – copii! A venit mândră, pe 16 septembrie 2013, aducând cu ea un potir de ambrozie, acea hrană aromată a zeilor ce dă nemurire și tinerețe veșnică.

Simt că întineresc an de an, odată cu începerea școlii, chiar dacă foștii elevi au acum copii la rândul lor! Este magic! Este vibrare și renaștere! Este o poveste…

Începutul: urme care cer a fi umplute de aer viu suflat de copii veseli…ultimele pregătiri înainte de marea întâlnire:

20130916_080929 20130916_080817 20130916_080723

Momentul de intensitate maximă: revederea! Curtea școlii plină de suflete ce bat la poarta unui nou început.

DSC_2269

Intimitatea clasei: buchete de flori desprinse din inimă, îmbrățișări, priviri ce ocupă tot spațiul dintre noi, amintiri din vacanță, auxiliare noi dornice de a fi răsfoite, vizita unor buburuze de grupa pregătitoare, dar și bomboane, ziua de naștere a Dariei, sărbătoriri, speranțe și zâmbete năucitor de dragi!

DSCN3229 DSCN3255 DSCN3277

O poveste ce ne reînnoiește speranța an de an, ce scoate binele triumfător, ce dă suflu nou bucuriei și sună din clopoțelul cu ecou de cunoaștere.

Dragii mei elevi, am trăit cu emoție deplină reîntâlnirea cu voi și am fost impresionată de dorința voastră de a veni din nou la școală. Fie ca tot ceea ce am petrecut împreună să rămână o poveste veșnic tânără, de neuitat, iar noul an școlar să vă deschidă drum drept către învățătură, cultură și educație!

Bine ai venit școală, bine ai venit clasa a III-a D!

Povestea pe tărâmuri de fotografie….

ALBUM FOTO 1

Chipuri surprinse în clipe de trăiri intense…

ALBUM FOTO 2

ABC-ul actoriei


Povestea își are începutul într-un sâmbure plantat de Primăria sectorului 3, prin demararea unui proiect pentru copii: Pepiniera de talente. Germinarea lui a întins rădăcinuțe către acei elevi care au  aptitudini în muzică, sport, pictură, literatură și teatru. Copiii selectați de cadrele didactice au participat la cursuri gratuite organizate în școală.

Timp de o lună, de trei ori pe săptămână, am fost observatorul interesului pe care micuții mei de la clasă l-au manifestat pentru pictură :Alexia M., Ianis și Rania, dar mai ales pentru teatru: Alexia A., Daria, Ana, David D., Radu, Matei S., Marco.

Povestea Harap – Alb și-a prins ițele într-o țesătură atât de frumos brodată de un profesor al expresivității, actorul Alexandru Frânceanu. A lucrat enorm cu copiii și a câștigat nu numai niște personaje demne de un act artistic de valoare, ci mai ales a atins vibrații interioare în suflețele ce așteptau să fie descoperite. I-a învățat să se exprime prin atitudine, mimică, să-și exploreze talentul actoricesc, să colaboreze și să fie atenți la dicție.

În timp ce copiii făceau repetiții, am stat cu părinții ceea ce s-a transformat într-un team building, unde am pus pe orbite probleme mari pentru mici gravitații școlare. Strălucirea a fost dată de spontaneitatea deschiderii sufletești: energie, zâmbet, consiliere, probleme matematice, experiențe cu și despre copii/părinți.

 Din timpul repetițiilor –  albumul foto (mulțumim domnului Zinel Dragostin)

DSCN1966 DSCN1967 DSCN1987 DSCN1995 DSCN2006 DSCN2020

Pasiunea nou descoperită și-a găsit aplauzele în cadrul spectacolului organizat cu ocazia Zilei Copilului, în parcul Al. I. Cuza. Povestea atât de valoroasă își va răsfira tărâmul într-o nouă postare. Luați puțin praf de stele ca să vă mențineți prospețimea intactă pentru a spune „A fost odată ca niciodată… „