Un preambul


Să poți primi primăvara, trebuie să pregătești pământul acelui loc unde îți ții rădăcinile, să primenești broderiile naturii tale, dar și haina sufletului !

E un anotimp de freamăt plin, de incertitudine sentimentală: nu-ți vine să lași trecutul în trecut, dar și viitorul atât de prezent în imediata apropiere te cheamă la introspecții precipitate.

Să-ți faci curățenie în gânduri, sentimente, amintiri, trăiri, înseamnă să dai primăverii un nou capitol în cartea cu pagini ale nescrisului destin. Nu-ți fă prea multe depozite de lucruri deja învechite, păstrează doar câteva, astfel încât anul următor să ai ce da la schimb pentru alte obiecte … sufletești, ce se vor naște într-o nouă primăvară.

*

Înainte să ating primăvara calendaristică:

– am trimis clinchet de clopoțel pentru o întâlnire la școală (28.02.2014), cu scopul de a redecora sala de clasă;

– am simțit timiditatea începutului: aveam foarte puține materiale (timpul de organizare fiind foarte scurt), nu au confirmat prezența decât trei persoane, iar școala se închidea la ora 21, așa că trebuia să fim operative.

Confirmarea unui atașament ce ține loc de orice apreciere:

– s-au prezentat la întâlnirea update a clasei, mămici ce și-au adus entuziasmul,

20140228_205651

uneltele pentru curățenie,

20140228_210902

curajul,

20140228_203413 20140228_202044

și dragostea toată pentru cuibușorul copiilor!

20140228_191220

Florile ce au dat culoare grădinii copiilor: Benim Mihaela, Anghelescu Alina, Popescu Dana, Paraschiv Cornelia, Ion Mihaela, Stănuca Iulia, Radu Aurelia (Magiru Gabriela – materiale trimise) știu că școala înseamnă mai mult decât caiete învelite, creioane ascuțite, uniformă călcată. Prin gestul dumnealor au oferit spirit de primăvară, zumzet de generozități și încrederea că totul va fi primit de copii cu entuziasm!

Vă mulțumesc, doamnele mele, pentru că v-ați rupt de la  programul familiei, că unele ați venit direct de la serviciu chiar dacă aveați umerii încărcați de poveri, că  știți să fiți frumoase și cu mătura în brațe, cocoțate pe dulapuri și că dăruiți un exemplu pentru ideea de școală ca o familie unită. M-am simțit minunat alături de voioșia dumneavoastră, iar copiii se vor simți cu siguranță ca într-o poieniță pictată cu flori și fluturi.

Acesta a fost doar un preambul pentru anotimpul inimilor, căci prima zi m-a găsit pe aripi de artistic drum, alături de suflete dragi mie… O să vă povestesc cât de curând. Până atunci vizionați…

Albumul foto

Vacanța pleacă, amintirile rămân!


DE ALE PĂRINȚILOR – o rubrică adresată părinților care doresc să împărtășească cu noi idei și sentimente

Autor: Gabriela Covalciuc

Bine v-am regasit!

Asa cum ne-am obisnuit de-a lungul anilor, va timit, la sfarsit de vacanta scolara, cateva impresii si fotografii, menite sa ne pastreze vii cele mai frumoase amintiri.

*

A fost odata ca niciodata o zapada atat de bogata incat ajungea pana la primul cat al blocurilor. Si, odata cu ea, a venit si vacanta care desparte cele doua semestre scolare. Ba, mai mult, zilele de vacanta s-au inmultit cu doi, probabil…pentru a le arata copiilor cat de usor se invata tabla inmultirii. 

Prima zapada, cea mai buna prietena a copiilor, a sosit, in aceasta iarna, chiar cu o saptamana inainte de instalarea vacantei, de parca ar fi complotat cu cei mici intr-o diversiune scolara. E inutil sa mai spun ca, 78% din timpul liber pe care i l-a daruit vacanta, Cristi l-a petrecut printre transeele, nametii si bulgarii de zapada. Restul procentelor de pana la 100% reprezentau momentele de asteptare a procesului de uscare a intregii duzine de manusi. Bine, au fost si perioade in care s-a citit, s-a repetat tabla inmultirii si s-a finalizat Gazeta Matematica, dar acestea nu pot fi cuantificate in procente, fiindca nu sunt compatibile cu sintagma „vacanta scolara”. 

Iata-ne, astazi, ajunsi in ultima zi de vacanta! De maine, lista prioritatilor se va inversa putin, in sensul in care tabla inmultirii va lua locul partidelor de sah, ortogramele vor inlocui vechiul joc „Fazanul”, iar temele de zi cu zi vor diminua considerabil timpul alocat jocurilor pe playstation sau batailor cu zapada. Dar totul e bun si frumos atunci cand se petrece la timpul lui, iar maine vom porni intr-o noua etapa educativa in timp ce amintirile din vacanta ne vor insoti pe tot parcursul noului drum. In asteptarea bucuriei revederii, va salutam din vacanta…inca!

La buna vedere, Cristian si mami!

*

Intrucat gongul este pe cale sa bata, va doresc sa pasiti in cea de-a doua parte a filmului scolar cu speranta ca, impreuna cu elevii Dvs., veti ajunge acolo unde v-ati propus, la inceputul anului scolar! Succes in tot ceea ce veti intreprinde si nu uitati ca si noi, parintii, suntem aici, iar, in caz de nevoie, e suficient sa stigati un SOS si vom fi acolo!

Cu drag si pretuire,
Aceeasi, Gabriela
Dragii mei copii, ne vom relua programul dimineților noastre într-un nou semestru și vă transmit speranța și bucuria de a trăi împreună momente frumoase din viața școlară! Nădăjduiesc că alături de noi, părinții și bunicii, vor avea energia și înțelepciunea de a ne susține cu brațe de gânduri dragi, cu prezența mereu proaspătă și cu implicare reală!
SĂ ÎNCEAPĂ ȘCOALA!
Mulțumesc mult doamnei Gabriela Covalciuc pentru minunatele impresii, pentru cuvintele darnice și vă las să vă bucurați de amintirile ce vor hrăni momentele de nostalgie!
Fotografii cu Cristian, îngerașul zăpezii:
(10)IMG_0206 (9)IMG_0176 (8)IMG_0169 (7)IMG_0166 (6)IMG_0192 (5)IMG_0188 (4)IMG_0186 (3)IMG_0182 (2)IMG_0171 (1)IMG_0167

 

Terapia de cuplu la stadiul de muguraș (2)?!


Certitudine: doi elevi, un băiat și o fată, au avut un conflict comportamental;

Soluția ancoră: așezarea copiilor în aceeași bancă și solicitarea înțelegerii emoțiilor celuilalt;

Soluția ramură: discuție cu părinții despre cele întâmplate;

Măsurile celor două familii: punerea face-to-face a personajelor și crearea condițiilor pentru a le arăta beneficiile unei bune înțelegeri;

Dovezi: o prezentare cu implicare și…implicații!

*

DE ALE PĂRINȚILOR – o rubrică adresată părinților care doresc să împărtășească cu noi idei și sentimente

Autor: Laurențiu Benim

„De câţiva ani, ori de câte ori se iveşte ocazia, alergӑm pentru câteva zile în zona Sighişoarei. Locul de descӑlecat este Daneş, sat pe care, având în vedere cât de greu mai găsim locuri de cazare acolo, nu îl voi descrie drept o locație splendidӑ. O parte din timpul petrecut acolo îl alocӑm excursiilor în satele din jur, unde, uneori, descoperim tot felul de comori.

Un astfel de sat este Biertan și biserica fortificatӑ localӑ. Chiar lângӑ bisericӑ, între ziduri, există o construcţie cu o singurӑ camerӑ, în ale cӑrei firide astӑzi se mai poate gӑsi câte un ou de liliac pasӑre. La un moment dat în epocӑ, divorţurile ajunseserӑ sӑ se facӑ cu o lejeritate alarmantӑ, aşa cӑ destinaţia camerei se schimbase cӑtre rezolvarea problemelor din cӑsnicie. Soţii care doreau să divorţeze erau, la propriu, închişi împreunӑ aici o perioadӑ, având la dispoziţie un singur pat, un singur scaun, un singur set de tacâmuri şamd. Camera era bine închisӑ cu un mecanism complicat format din nouӑsprezece zӑvoare, a cӑrui siguranţӑ fusese fӑrӑ îndoialӑ doveditӑ în timp și pe care Maria reuşise de la prima vizitӑ să îl blocheze temporar (am descoperit ulterior cӑ de fapt uşa și mecanismul erau de la o altӑ camerӑ, una de valori). Decuplaţi astfel de cotidian, soţilor li se dӑdea şansa sӑ se regӑseascӑ și sӑ işi rezolve pe cât posibil problemele. Rezultatele par sӑ fi fost remarcabile în comunitatea sӑseasca de la Biertan, deoarece divorţurile înregistrate în cateva sute de ani se vor fi numӑrat pe degetele de la o singurӑ mânӑ.

*

Sunt unele metode de educaţie care nu au o legӑturӑ cu timpurile, cu vreun loc sau o culturӑ anume, ci se înscriu aproape în ordinea naturalӑ a lucrurilor. Aşezarea faţӑ în faţӑ întru buna-înţelegere se poate afla și în zilele noastre în orӑşelul cu delfini. Un astfel de episod a avut loc într-una din ultimile zile de şcoalӑ și a avut drept protagonişti douӑ personaje locale, care au împӑrţit, de nevoie, pentru o scurtӑ vreme, o singurӑ bancӑ. Mai târziu, în plinӑ vacanţӑ, cei doi s-au reîntâlnit și au petrecut împreunӑ o zi întreagӑ.

Imaginile de mai jos curg de la sine și spun singure o poveste fӑrӑ a mai fi nevoie de cuvinte.

ALBUM FOTO:
https://plus.google.com/u/0/photos/117205628836262621858/albums/5911683694978818129

P.S. Mii de mulţumiri Iuliei S. pentru fotografii.

Oare, în cӑmӑruţa aceea austerӑ dintr-un sat-cetate ascuns printre dealuri, cei doi nu descopereau cumva cӑ închiderea era de fapt o deschidere?

*

Transmit aprecierea mea pentru aceste familii care au  luat în serios rolul de mediatori și au manifestat un stil democratic la proba meseriei de părinte!

Acum, am putea spune la fel ca într-o poveste cu final fericit, că „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, dar…dar…viața ne spune că realitatea se desfășoară și dincolo de momentul „nunții”: copiii mei au avut un nou conflict!!! Va urma episodul al III-lea care aduce o poveste a unui cuplu în miniatură!

Până atunci, vizionați albumul foto! Este a – do -raaa -biiil!!!

Maria=Matei

Bulbi care germinează recunoștința


Sunt unele picături care aduc o mare greutate în căderea lor. Lacrimile izvorâte din tristețe îți lovesc obrajii într-o încercare de strigăt disperat. Doar genele mai mângâie epiderma grăunciorului umplut cu apă, în speranța unui transfer de susținere sentimentală.

Sunt alte picături care își desprind filamentul mobil din zâmbetul ochilor într-o stare de mare emoție pozitivă – lacrimile de fericire. Ai văzut vreodată vibrația frunzei atunci când este atinsă de rouă?! Clorofila ei se scaldă într-o hidratare dată de balonul jucăuș în care apa își găsește destin străveziu.

*

Într-o dimineață de primăvară mi-a fost dat să trăiesc sentimentul fără limită al timpului fără timp, totul reflectat într-o prelingere pe frunza unei lalele ce mi-a fost destinată ca mărturie pentru ceea ce am lăsat în sufletul unui copil.

Începutul se află aici, într-o postare:

https://cameliaedu.wordpress.com/2013/03/25/cand-cel-ce-premiaza-devine-premiant/

Printre întrebările despre mine ce mi-au fost puse, am regăsit o curiozitate ce părea tipică unui copil ce visează la acel „dacă…”. Elena G. m-a întrebat ce cadou mi-ar plăcea să primesc din Țara Lalelelor.

Nu a fost nimic întâmplător, deoarece opt bulbi de lalele mov și-au desăvârșit călătoria din Olanda chiar pe catedra mea! În cele din urmă și-au găsit germinare în grădina din fața școlii, având drept companie alte flori de primăvară, dar și un puiet de brad.

Spuneam despre timpul devenit dimensiune eternă, pentru că l-am simțit în momentul în care am găsit două lalele înflorite. Între petalele franjurate ale movului fuzionat de alb, am descoperit sufletul unui copil ce a vrut să-mi rămână cumva lipit de existență. Ținând-o de mână, am fost cu Elena în grădină și ne-am bucurat amândouă pentru miracolul ce s-a născut. Știam că în fiecare primăvară voi aștepta ca florile să-și deschidă petalele și să-mi povestească despre micuța fetiță care s-a dăruit și care mi-e oferit recunoștința ei. Chiar dacă în timp, bulbii își vor consuma existența, pământul îmi va vorbi pe veci despre ceea ce înseamnă în viața unui om iubirea unui copil.

Mulțumesc, draga mea Elena, pentru ceea ce ești și ne reamintim de prezențele tale în acest blog:

https://cameliaedu.wordpress.com/2013/01/18/o-vacanta-minunata/

https://cameliaedu.wordpress.com/2013/03/13/un-proiect-mare-pentru-un-suflet-mic-elena/

Și cum să nu ai împlinirea de ÎNVĂȚĂTOR (ca termen atotcuprinzător de dascăl oferit de sssefora), atunci când elevii îți aduc dovezi de suflet plămădit după sămânța ce o sădești în personalitatea lor?!

Copii din generația actuală sau cei ce vă aflați deja în zbor, gândurile mele se îndreaptă și spre voi știindu-vă sentimentele pentru ceea ce am trăit împreună și pot spune că simt ceea ce oferiți, prin atâtea alte prilejuri. Fie să aveți parte de oameni care să însemne ceva în viața voastră și să-i respectați așa cum se cuvine!

Fotografie0941 Fotografie0942 fotografie0943

Suflu de candoare


Cu o constantă voie bună, Ioana Nedelea ne reintroduce în atmosfera de vacanță. Doar la simpla enunțare a acestui cuvânt, se reactivează imagini, stări, momente unice ale copilăriei. Ce bine este în vacanță! Am primit din partea mamei câteva gânduri, dar și imagini cu câteva materiale realizate de talentata fetiță:

2013-04-11_15.20.05 2013-04-11_15.21.26

” Acesta este unul din rezultatele activităților din această perioadă. Sper să le apreciați la Expoziția de Paște! În rest, au fost mai mult activități sportive: bicicleta, role, plimbări.

Surprinzător, Ioana vrea sa înceapă școala…..îi este dor de colegi. Lăsând la o parte lecțiile, nimic nu se compară cu distracția de la școala. Deci…..SĂ ÎNCEAPĂ DISTRACȚIA!!!”

*

Despre talentele copiilor v-am mai povestit, dar trăiesc cu aceeași bucurie de fiecare dată când o aptitudine este materializată în înălțimi de gingășie, vibrații artistice. Alexia Magiru înmugurește versul cu harul ei interpretativ și aduce o poartă spre copilăria transpusă în poezie. Sper să vă așezați comod pe un scăunel din sala ei de spectacol și să o aplaudați când vă tresaltă emoția!

„Prințul Miorlau” de Nina Cassian

Felicitări tuturor pentru ceea ce reușiți să ne transmiteți! Sunteți încântarea vieții noastre!

Dragi copilași și părinți, vă reafirm deschiderea mea pentru promovarea materialelor, asigurându-vă încă o dată de bucuria de a împărtăși împreună acest timp al copilăriei pe care cu greu îl mai putem regăsi, iar când o facem apelăm doar la amintiri! Nu vă gândiți la lucruri mărețe, ci la cele mărunte,dar pline de candoarea copiilor. O suflare dintre lumi îmi spunea că aici este un jurnal al vieții noastre și așa îmi doresc  să rămână: un spațiu în care să condensăm picături din zile trăite simplu, dar valoros alături de copii.