Sfârșitul nu-i aici…


Cu o secundă în urmă a fost vortexul!

Să fie timpul cu a lui himere: trecut sau viitor?! Prezentul, da, prezentul se dezvăluie străveziu, dar palpabil în autosugestie:  îmi întinde un covor roșu. Flash-uri de la aparatele foto, ținute elegante, privitori curioși, speranțe și emoții încrustate pe chipuri familiare. Da, oamenii îmi par cunoscuți, dar mă tot întreb unde duce covorul. Roșul acestuia se întinde chemându-mă spre o himeră: deslușesc o statueta în capătul coridorului. Să fie chiar OSCARUL? Toate privirile sunt ațintite spre mine și se așteaptă din partea mea deschiderea evenimentului. Întind mâna ca să-mi trimit simțul tactil spre recunoaștere. Prin prelungirea ei îmi aduce concluzia că nu mă înșel: sunt la decernarea Premiilor OSCAR!

Secunda finitului vis, devine o transcendență în alt timp: hic et nunc (aici și acum). Ar fi trebuit să resimt o frustrare că nu sunt la marele eveniment, dar nu: simt o împlinire, o percepție mult mai profundă! Unde mă aflu?!

*

Merg spre sala unde va avea loc premierea de sfârșit de an școlar  – sala de cinema de la Hollywood Multiplex, Mall Vitan. Clasa a II-a D primește laurii catalogului premiant. Cobor scările ținând o mânuță delicată, fină, iar alaiul meu se întregește cu copii frumoși, părinți încadrați de buchete de flori, bunici ce-și aduc în brațele ocrotitoare experiența dată de grija pentru nepoții lor, precum și invitați îmbrăcați în haina generozității.

DSC_1197

Culoarul îmi trezește un deja-vu: covorul roșu îmbrățișează pașii, iar primele rânduri ale sălii sunt ocupate de vedetele de prim-rang: copiii pe care și-au derulat roluri regizate de cărțile cunoașterii. Reflectoarele transformă luminile în steluțe de aură ocrotitoare.

DSC_1220Spectacolul începe:

1. pe ecranul mare,mare

se derulează gânduri de copii visători:

dacă aș fi…

2. publicul ghicește personajul;

3. este prezentat filmul ce joacă în ochii spectatorilor,

fotografii de copil pudrat cu praf de școală:

EL, elevul,

la târguri, excursii, concursuri, proiecte, evenimente, carte și iar carte.

4. ofer diplome, distincții, cadouri

pentru rezultatele bune și foarte bune obținute de elevi;

primim aplauze, încurajări, zâmbete, blitz-uri!

DSC_1326 DSC_1273 DSC_1306

Este o certitudine: mă aflu la decernarea premiilor OSCAR pentru cele mai bune reprezentații ale anului școlar 2012 – 2013!

Copii, urcați pe podium! Palmele mele vor vibra de aplauzele ce vi se cuvin, iar sufletul va rosti rime de încântare pentru efortul părinților voștri de a vă instrumenta destinul școlar (cel puțin!)

S-ar crede că aici este încheierea, dar este doar o filă dată, sfârșitul nu-i aici: vom mai avea de parcurs pași de poveste, scenarii de film și roluri măiestrit direcționate spre formare de personalități.

Fotografiile vor ține loc de înălțimi de gânduri, de  nostalgice sentimente și  de trăiri spontane:

ALBUMUL  FOTO 1 – oferit de domnul Dragostin Zinel

ALBUMUL FOTO 2 – oferit de domnul Benim Laurențiu

Multumiri speciale domnului Benim Laurențiu, care a orchestrat filmele atât de valoroase cu prim-planuri și detalii de copii speciali. Cu îngăduința dumneavoastră, voi încerca să le postez într-un alt timp, dar în același spațiu.

LA REVEDERE clasa a II -a, BUN  VENIT clasa a III -a!

Rebelul sfârșit de an școlar!


bufnita la sfarsit de an

 Acum sunt puțin năucă ( concursuri, evenimente, teste finale, încheiere situații școlare, diplome, pregătire serbare de premiere, ședințe, pregătire proiect Școala de vară, copii -vrăbii gureșe etc) !

Rebelul acesta de sfârșit de an școlar scoate din mine latura rock, cu efecte sonore nemaiauzite. Despre instrumentație ce să vă mai spun: se diversifică din zi în zi, iar ținuta devine o adaptare croită din punk, heavy metal, alternative rock!

Copii, veți ține ritmul alături de mine sau aveți alte propuneri?!

Sursa foto: mirificul FACEBOOK!

Serbarea de iarnă


DSC_8946Aţi trăit vreodată emoţii atât de puternice încât să simţiţi cum vi se taie răsuflarea?! Aţi gustat vreodată senzaţia de trac în faţa unei provocări, de altfel plăcute, dar intense?! Presupun că…da!

Cam aşa erau elevii mei înainte de Serbarea de iarnă. Dacă aţi fi putut să vedeţi în sufletul lor, v-ar fi orbit lumina exploziilor de tensiune înfăcărată. Dacă aţi fi putut palpa interiorul lor, v-aţi fi lovit de o neastâmpărată nelinişte jucăuşă, iar dacă aţi fi putut adulmeca  mireasma gândurilor, aţi fi avut parte de un parfum ameţitor de flori de cuvinte, de replici. Peste toate se presăra grija de a fi la înălţimea aşteptărilor părinţilor şi a invitaţilor.

Acest eveniment este încă prezent în memoria mea apropiată, deoarece gustul dat de performanţa acestor copilaşi încă mă ispiteşte spre gânduri dragi. S-au descurcat admirabil, fiind pentru mine adevărate vedete. A fost nevoie de adaptabilitate imediată din partea lor deoarece am fost într-un spaţiu destinat publicului larg: scena cu decoruri de basm al iernii s-a aflat în Complexul comercial Iris – Titan. Pe lângă părinţi şi invitaţii lor, s-au aflat şi vizitatori ai magazinelor, care au fost atraşi de glasurile copiilor.

Programul a fost o combinaţie reuşită între poveste – costumaţii de vis şi a dat laitmotivul descoperirii talentelor artistice din clasa a II -a D:

1. Scenete:“Iedul cu trei capre”,  “ Cioboţelele ogarului”, “Greierele şi furnica”;

2.Recitare: Stănuca Matei / “Taina ghemului de aţă”, de Petre Crăciun; Magiru Alexia/ “Prinţul Miorlau”, de Nina Cassian; Solo Chitară: Turneanu Radu

3. Cântece de iarnă ; Colinde

4. Pluguşorul copiilor

5. Dans: Aerobic, Mandinga

Momentul culminant a fost sosirea lui Moş Crăciun, care a adus daruri, voie bună şi multă speranţă pentru copii, gândindu-se la recompensele pe care le vor primi şi acasă.

Mulţumesc mult gazdelor de la Complexul Iris, care ne-au pus la dispoziţie sonorizarea şi spaţiul de desfăşurare a serbării, colegelor mele, profesoarele Mitrache Iuliana – educaţie fizică( a pregatit dansurile copiilor), Scrieciu Andreea – engleză, Catrinescu Liliana – religie, dar mai ales părinţilor care ne-au oferit susţinerea acestui eveniment.

Dacă aţi fost acolo, dacă în trecerea dumneavostră aţi atins aerul de sărbătoare sau dacă pur şi simplu doriţi să ne vorbiţi, nu ezitaţi să lăsaţi un comentariu, după ce vizualizaţi…albumul foto!

Trecut-au anii…


„Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri
Și niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară
Povești și doine, ghicitori, eresuri „Mihai Eminescu

Un nou inceput de an scolar, un alt arc peste timp…alte asteptari, alte emotii…Vad curtea plina de scolari mai mici,mai mari si plina de parinti grijulii cufundati intr-un zumzet viu izvorat din intrebarile fara sfarsit: „cum a fost…?” si „cum va fi…?”. In aceasta cascada a generatiilor, ramane el, invatatorul -profesorul – dascalul, care isi traieste cu demnitate menirea: de a fi mereu prezent, trecut si viitor  si perpetuum talent pedagogic care stie ca trebuie sa aiba, la vederea unui copil, o tresarire emotiva si o inclinatie de a-l indruma si de a-i veghea destinul, ca trebuie sa imbrace intr-o caldura emotiva si generoasa relatia cu acesta.

Pentru voi, generatia pe care o pastrez in suflet (elevii care sunt acum clasa a VI-a), dedic acest film realizat cu ocazia Serbarii de ramas bun – clasa a IV-a D, 2011, dorind in acelasi timp ca noul an scolar sa va  aduca satisfactii si sa nu incetati sa urcati treptele cunoasterii, caci asa veti putea gasi calea spre raspunsul la toate intrebarile!