Dincolo de inspirație


Spuneți că s-a încheiat încă un an. O limită astrală impusă de o convenție ce determină un ÎNCEPUT să-și vadă orizontul și să se stingă în cel mai îndepărtat punct al său: într-un SFÂRȘIT.

Pot să adun în căușul palmelor zilele de amprente sufletești, zâmbetele uitate în ochii copiilor, mii de pași alergați prin foșnete de anotimpuri, celebrările, interferențele, proiectele, umbrele unor deziluzii, șuvițele mult prea arse-n soare, așteptările tăcute și multe, multe petale de maci. Din toate aș putea face acea construcție numită ”AN”. Va arăta nedefinit la început, apoi forma origami se transformă într-o incredibilă amintire geometrică pentru care contează detaliile. Proiecția sentimentelor deja trăite străpunge interioare ce lasă deschise căi de cunoaștere neconsumată încă.

Există o nevoie de finalitate, de gratificare imediată, iar țintele pe termen lung devin obositoare într-o cultură care celebrează viteza. Rezultatul este un produs al unei așteptări obişnuite şi scuzabile – că eliberarea condiției umane se poate face rapid şi uşor. Multitasking-ul facilitează conectarea la diversitatea fizică, relațională, emoțională și, de ce nu, de perspective. O realitate „fast-food”, care nu mai degustă clipele prin infinitatea lor posibilitate de creație.

Trăiesc într-o continuitate, nu neaparat liniară și nici între granițele unui timp segmentat apriori. Am nevoie de un anumit ”an” pe care să-l modelez atât cât îmi este necesar pentru fiecare sorbire a picăturii trăite. Imaginația are nevoie de un spațiu trasat de însăși emoția ce nu se poate simți deplină în clipele furate ale unui timp pe care îl împărțim din ce în ce mai mult disproporționat.

Anul meu nu s-a încheiat aici, se prelungește până în momentul în care fiecare vis proiectat își atinge maxima conștinetizare, iar părți din mine își găsesc versiunile libere de constrângere și de rețineri. Atunci voi putea recunoaște cu sinceritate fragilitatea și vulnerabilitatea desemnării trecutului ca fiind un sfârșit, iar prezentul ca fiind sâmburele resurselor interioare încă neprobate ce dau viitorul. Nu pot trasa mărginiri așa cum este convențional decis, ci dau liber unui trafic de imaginație și de proiectare dincolo de inspirație, iar acolo voi găsi… cea mai bună versiune a mea!

Am încheiat deja câțiva ani, cei ai unor proiecte deja arhivate și consider că și-au avut timpul lor, așa încât nimic nu va fi comparabil cu ADN-ul lor unic și orice încercare de revenire va fi un trailer nereușit. Îmi recunosc mândria de a finaliza anul generației pe care o voi lansa zborului în vară, cel ce cuprinde patru ani calendaristici, dar și multe fapte, gânduri, emoții, trăiri ce nici măcar aici nu au putut fi cuprinse, așa cum a fost proiectarea acestui blog. Vor fi și ani care abia se deschid orizontului firesc al devenirii sau al transformării și doar poveștile lor vor trasa formulele de început și de încheiere după cum personajele vor mai avea sau nu ceva de spus.

*

Începeți-vă anul când sunteți hotărâți să vă demolați Olimpul zeilor care pretind că vă cunosc, fără a avea vreo teamă că-l veți salva pe cel în care orice vis va fi posibil!

La mulți ani!

10888646_781935631877963_3421254861519869669_nSursa foto: facebook

Anunțuri