Recreație, universul tău nemilos


Adulții au o memorie scurtă. Contrar cu ceea ce gândesc mulți, curtea de recreație ține mai mult de Dallas sau Dynasty, decât de Căsuța din prerie. Conflicte, alianțe, gelozii, respingeri, chinuri, umilințe reprezintă de fapt o parte din cotidianul fiecărui elev. La fel și în cazul competiției sau comparației sociale.

Impactul acestor evenimente asupra stimei de sine este mai important decât pot crede părinții. Copiii de vârstă școlară se dedau, fără a ne îndoi de acest lucru vreodată, comparațiilor sociale foarte minuțioase. Dacă le cerem, cei mai mulți dintre ei sunt capabili de a-ți clasa cu precizie colegii în mai multe categorii de: frumusețe, popularitate, performanțe școlare etc., de a se situa ei înșiși în acest clasament și de a trage concluziile care se impun.

Alexandra este mai frumoasă decât mine, de aceea o preferă învățătoarea.

Adrian mi-a furat jucăria și- am plâns, iar pentru că este mai puternic, nu mi-a mai dat-o înapoi.

Nici chiar bunele mele performanțe școlare nu mă linișteau: fiind o elevă bună, fragilă, eram catalogată printre tocilarii cu ochelari și persecutată din cauza asta. Aveam complexe teribile, mă consideram nulă și lipsită de orice interes. Nu îndrăzneam să le vorbesc părinților despre asta, mi-era teamă că nu mă înțeleg.

Pornind de la observații riguroase, s-au stabilit profiluri de comportament social, astfel:

– LIDERII adoptă numeroase comportamente afiliative ce constau în a da cadouri altor copii sau a-i solicita să participe la jocurile lor. Ei pot interveni ca mediatori în conflictele prietenilor lor, dar să se arate și dominanți, pentru a-și recupera un obiect.

– DOMINANȚII AGRESIVI au comportamente afiliative mai puțin numeroase, dar recurg mult la agresivitate. Se angajează în competiții pe care le suportă cu greu.

– DOMINANȚII TEMĂTORI evită competițiile sau conflictele. Ei au adesea conduite de izolare socială, dar adoptă și comportamente afiliative.

*

Dacă ar fi să vă vorbesc despre întâmplările din recreație, aș descrie o epopee. Marile planuri, marile performanțe, dar și formarea stimei de sine prind contur în această perioadă a vieții sociale. Înainte de începerea unei ore, trebuie să dezbatem comportamentele ce tocmai s-au evidențiat în cele 10 minute de pauză…Doar știm: trebuie să luăm în serios îndoielile, nemulțumirile și plângerile copilului când face o evaluare despre sine, despre felul în care este perceput de ceilalți.

Totuși, pauza rămâne un spațiu și un timp gustat de elevi, cu amintiri ce dăinuie mult timp. V-au marcat întâmplări din recreație astfel încât le priviți și acum cu reticență sau aveți amintiri suficient de dragi încât să devină povești de urmat pentru copii?!

20140115_113514 20140115_113519 20140115_113524

Anunțuri

Exercițiu – joc (2)


Așa cum v-am promis, vă prezint interpretările alegerilor la exercițiul-joc propus în articolul anterior.

Mulțumesc celor ce și-au exprimat punctul de vedere cu privire la felul în care un părinte îi poate fi sprijin copilului atunci când acesta este neacceptat într-un grup. Sunt mesaje atotcuprinzătoare și îmi întărește speranța că aspectele comunicaționale se văd din perspective mai largi, dincolo de stereotipurile cu care generații la rând au fost influențate.

Încă de la început vă pot spune că niciuna dintre variantele propuse în articol nu este cea viabilă pentru a fi de urmat! Un răspuns de încurajare este…

Varianta E : „Asta te întristează pe tine? Bine, povestește-mi. Ce ți-au spus exact? Și tu ce faci?”

Este primul pas de făcut ÎNAINTE de a lua atitudine, cel prin care căutați să înțelegeți cum VEDE COPILUL realitatea. Beneficii pentru stima de sine: simțindu-se important și respectat, copilul va participa la căutarea soluțiilor.

Dacă:

Ați răspuns cu A:

Riscul este că fetița poate ajunge la concluzia că: persoanele care o resping sau o critică nu au nicio valoare, ceea ce presupune un mod artificial de a proteja stima de sine; fără mama sa și fără apărător, ea nu poate fi socialmente recunoscută, ceea ce iarăși nu este bine pentru stima de sine.

Ați răspuns cu B / C:

Sunteți mai degrabă intruziv și interpretativ.  E riscant pentru stima de sine. Dacă interpretările sunt adevărate, copilul va crede că este transparent în fața altora, că părinții sunt atotputernici și că înțeleg mai bine decât el ce se întâmplă și ce este de făcut; și, pentru unii, asta va dura toată viața… Dacă, în schimb, interpretările sunt false, copilul se va simți singur și neînțeles; va considera că nici părinții săi nu se pot apropia de el…

CONCLUZII:

Amintiți-vă că, dacă aceste dialoguri nu au loc în copilărie, este inutil să speri că vor avea loc în adolescență: în acest moment al vieții sale și mai ales dacă se confruntă cu dificultăți mai grave decât atunci când era mic, capacitatea copilului dumneavoastră de a se încrede în dumneavoastră și de a vi se dezvălui sunt, în realitate, mult mai reduse.

Dacă vă decideți să-l ajutați pe copilul dumneavoastră să-și consolideze stima de sine, încercați de asemenea să evitați excesele. Nu vă jucați nici de-a psihologul, dorind să cunoașteți stările sufletești ale vlăstarului dumneavoastră, atunci când el se arată reticent. Este inutil să vă lansați în mod obișnuit în interpretări de genul: Știu bine că ești rău cu noi pentru că ești nefericit. Forțând accesul la îndoielile asupra stimei de sine a copilului, puteți amplifica dorința sa de a nu vă mai spune nimic. Riscați chiar să-i diminuați stima pe care și-o poartă, sentimentul integrității și al autonomiei psihice.

Sursa: Cum să te iubești pe tine, pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți – Christophe Andre, Francois Lelord – Ed. Trei

Exercițiu – joc (1)


Începe vacanța intersemestrială! Bucuria copiilor, destresarea părinților (sau poate, nu!) și puțină relaxare pentru profesori. Vă urez tuturor tihnă albă, plină de bucurii!

Vă propun un exercițiu-joc și las la aprecierea dumneavoastră spre ce parte vreți să înclinați:  o joacă, o problemă ce-și are seriozitatea ei specifică, ascultare parentală sau pur și simplu un chestionar.

„Ajungând acasă, o fetiță îi spune mamei sale: <<Mamă, la școală Marila și alte fete nu mă lasă să mă joc cu ele>>”

După dumneavostră, care este cel mai bun răspuns capabil să o ajute pe această fetiță, care se îndoiește de sine?

Răspunsul A:

„Marila este o fraieră, iar prietenele ei la fel, să nu-ți pese de ele. Și dacă ele nu sunt drăguțe cu tine, o să mă duc la învățătoare.”

Răspunsul B:

„A, ele nu te iau niciodată să vă jucați. Înțeleg, înțeleg… Te face să-ți amintești de vremea când erai mică și cei mari nu doreau să se joace cu tine, nu-i așa? De aceea ai avut anul acesta note mai puțin bune… Ți-e teamă că nu ești interesantă, că nimeni nu te iubește…”

Răspunsul C:

„Dacă fetele nu se joacă cu tine, înseamnă că sigur ai făcut tu ceva nelalocul său… Ar fi bine să-ți amintești ce ai greșit si să te duci la ele pentru a-ți cere scuze.”

Răspunsul D:

Altă variantă … O puteți propune dumneavoastră!

Interpretarea alegerilor o veți afla în următorul articol.

Proba cabinei…de probă


Tinerii reporteri își fac cu greu loc printre standurile pline de haine dintr-un magazin de profil. Își întind cablurile, își pregătesc recuzita și fac probe de sunet. Au de realizat un reportaj radio și au ales cu grijă acest loc de glamour dat de croieli cu tendințe în modă, dar important și prin numele de marcă ce se înscria pe etichetele purtate la vedere.

Manechine distinse își etalează farmecul molipsitor pentru fashion victims, dar inert în prezentarea din vitrină. Cumpărătoare cochetuțe analizează cu grijă fiecare detaliu de formă, culoare și geometrie (fără a avea pretenția de a demonstra congruența triunghiurilor!). Vânzătoarele își iau mina de consilier în probleme de imagine și consideră că fiecare hăinuță pe care vreo clientă o analizează cu mai multă atenție este cea potrivită pentru siluetă, personalitate și pentru orice eveniment.

Sub presiunea mediului, potențialii cumpărători ajung la cabina de probă – un loc revelator al micilor nevroze și al marilor angoase ale clienților . Este primul pas…

– Bună ziua! Ne puteți spune care este starea dumneavoastră sufletească acum la ieșirea din cabina oglinzilor? În ce sens este cabina de probă scena marilor manevre asupra stimei de sine?

Reporterul îndreaptă microfonul spre tânăra care avea în mână o rochie de puternic mov, cu deschideri îndrăznețe spre umeri și spate. Aceasta nu a apucat să răspundă pentru că…

*

Sophie, o tânără de 28 de ani, are dulapul ticsit de haine pe care nu le-a îmbrăcat niciodată. În fiecare dimineață ezită în fața umerașelor și a sertarelor pentru că nu știe cu ce să se îmbrace.

Fusese educată să fie docilă, conformistă și să nu iasă în evidență cu fizicul ei. Acum era altceva, se credea neatrăgătoare având în vedere că nu era prea mult curtată. E hotărâtă să-și îmbunătățească stima de sine și se hotărăște să meargă într-un magazin vestit pentru a-și cumpăra haine la modă.

Simte în aer febra cumpărăturilor și mai mult de atât, devine una cu universul de freamăt, de atingeri, de căutări prin care trecea orice clientă. Se simte de-a locului, importantă, ca și cum face parte din elita celor care au gusturi alese. Se plimbă ca o cunoscătoare printre hainele frumos aranjate, chiar prinde curaj de a comenta alături de clientele fidele (acestea se cunoșteau după îndrăzneala cu care recunoșteau fiecare raion).

Ajunge la cabina de probă, iar când iese își admiră încă o dată produsul pe care îl ținea în mod valoros ca pe o spumă de curcubeu: o rochie de puternic mov, cu deschideri îndrăznețe spre umeri și spate.

Un microfon și o voce masculină o trezesc din reveeria care o cuprinsese. Ar vrea să răspundă, dar câteva fete cu fițe i-o iau înainte:

–  Astăzi totul m-a îngrozit! Fusta îmi place, dar pe mine nu se așază…

– Nu-mi place să văd adevărul în față în felul acesta! Cred ca m-am îngrășat!

– Totul e bine în minte, dar oglinzile astea…

Al doilea pas: întorcându-se acasă, Sophie nu mai este în acel univers artificial, ci în mediul ei real. Ea s-a intersectat pe scară cu un vecin și știe că a doua zi se va întoarce la serviciu. Rochia prea modernă, care făcea din ea o persoană ca cele din magazin, riscă prea mult să atragă atenția asupra ei într-un mediu obișnuit, care o cunoștea într-un anume fel. Își imaginează fețele cunoscuților și se răzgândește să poarte rochia care își va sfârși zilele în dulap…

Să-și schimbe serviciul…stima de sine…încredere…să reducă la tăcere criticul interior…să se accepte…să se bazeze totuși pe o susținere socială…să se afirme???

Imaginile erau neclare, degetele se desprind ușor de pe tastatură, spatele i se lasă încet pe spătarul scaunului și reușește să exclame cu un oftat: Magazinul acesta al lumii virtuale mă surprinde la fel de mult ca în cabina de probă!

O să îmbrac totuși rochia de puternic mov, cu deschideri îndrăznețe spre umeri și spate.

(Ar fi existat moda dacă oamenii nu ar fi avut probleme cu stima de sine? Simpla nevoie de frumusețe sau plăcerea de schimbare ar fi suficiente pentru mersul acestei industrii? Mă îndoiesc…)

Și totuși…magazinul real există!