Absolvent de clasa I – profil de flacara vie


Ti se spune să te gandești la o flacara!

Care iti sunt primele imagini care iti vin in minte?! Posibil sa vezi o lumanare, lemne arzand in semineu sau poate o flacara ce incendiaza un spatiu larg…Care iti sunt primele cuvinte care iti vin in minte?! Posibil caldura, lumina, galben sau ardere, dezastru și de ce nu, „Fetita cu chibriturile”!

E acel ceva ce te poate duce din agonie în extaz, din romantic in scrum, asa cum sunt mai toate starile relative ale vietii noastre. Stim ca propria perspectiva ofera dimensiunea pe care o resimtim ca si traire, dand sensuri diferite lucrurilor, in functie de personalitatea ce ne-am conturat-o… si asta oferă diferentele a ceea ce vedem, simtim, interiorizăm, adica diferentele dintre noi.

Ma consider o partasa a jocului iscat de soarta, pentru ca-mi trimite combustibil pentru flacara ce arde in mine: lumina data de zambetul copiilor, caldura oferita de imbratisarile lor si intensitatea data de sentimentele ce mi le revarsa. Sunt atat de vie cand  mici scantei de copii vin catre mine si se lipesc cu totul de focul ce ma transforma in flacara arzand!

*

V-am povestit la inceput de toamna despre tabara ce a lasat amintiri speciale, detaliindu-va programul zilnic. Am lasat totusi  in suspans o poveste ce isi are aprinderea tainica intr-o scanteioara care poate da foc unui intreg univers si pe care am cunoscut-o mult mai bine cu prilejul acelui sejur! Lansasem rugamintea catre copii pentru a-mi trimite impresiile si doar ea si-a daruit parte din timp pentru a-mi scrie!

La sfarsitul verii era proaspat absolventa de clasa I, iar participarea la programul taberei a facut din acest sufletel un model de adevarat excursionist. Maria Popescu (acum in clasa a II-a C) este eleva colegei mele, Domnica Boboc, cu care am facut echipa pe tot parcursul Taberei Straja 2013.

Micuta aceasta, plina de candoare, dragalasenie, bunatate, sinceritate si veselie, ne-a incantat cu felul ei prietenos si, in acelasi timp, dezinvolt. S-a imprietenit repede si cu copiii mai mari, avand drept consecinta castigarea titlului de Miss Tabara, sectiunea juniori. Pe mine a reusit sa ma topeasca cu imbratisarile ei calde, iar cuibarelile la pieptul meu mi-au aprins flacara unor sentimente atat de pure si de duioase, incat as fi stat nedezelipita de copilul acesta atat de drag.

A avut la dispozitie un aparat foto, iar ceea ce a surprins cu ajutorul sau, mi-a dezvaluit o personalitate dedicata detaliului fin. A reusit sa surpinda chipuri de copii in ipostaze inedite, dar si instantanee potrivite popasurilor facute. Si eu am fost prinsa in cutiuta magica:

20130901_112220

Impartasesc cu voi un moment pe care l-am vizualizat mai tarziu accesand albumul foto al taberei. In urma jocului „Prietenul secret”, Maria afla ca cel care dorea sa se faca cunoscut cu gesturi cavaleresti era David Bajan, un elev de la clasa mea. La indemnul meu, acesta i-a multumit pentru felul in care s-a purtat cu el si a acceptat recomandarea de a saruta mana fetei. Imaginea momentului este delicioasa: Maria, surprinsa de gestul dus pana la finalizare, s-a fastacit si si-a ascuns obrajorul pe abdomenul meu. Ador aceasta lipire si mi-o abrog ca fiind momentul de maxima tandrete pe care l-as fi putut primi intr-un asemenea context!

DSC_1965 DSC_1966

Sunt multe momente care merita a fi povestite, de la istetimea cu care participa la jocuri, de la felul riguros cu care se pregatea pentru activitati, de la talentul recitarii poeziilor si pana la modul exemplar in care isi avea grija de lucruri. Oricine atingea aceasta scanteie vesela se molipsea de voie buna, iar momentele petrecute impreuna cu Maria se transformau in bucurii.

IMG_0754 IMG_0735 IMG_0733 IMG_0136

Cel mai emotioanant lucru pe care mi l-a oferit Maria este un jurnal scris de ea despre vacanta de vara si despre prima ei tabara. Va invit sa deschideti materialul si sa va bucurati de daruirea acestui copil!

Vacanta Mariei Popescu

(Multumim mamei pentru supervizarea materialului si doamnei invatatoare pentru acceptul de a fi publicat aici)

Maria, te felicit pentru felul in care te-ai comportat in tabara si te vom invita alaturi de noi oricand, pentru ca tu stii sa aprinzi ce este mai frumos in sufletul unui om, insasi viata! Iti multumesc ca m-ai ales pe mine pentru a-mi veni aproape si pentru a ma lumina cu stralucirea fiintei tale! Sa ai parte de tot ceea ce este mai frumos, copil drag!

Tabăra Straja (4) – septembrie 2013


Notițe dintr-un jurnal de tabără

A cincea zi: joi, 05.09.2013 (ziua surprizelor)

20130905_153155Surprizele au bătut la ușa Vilei Alpin, locul de cazare a taberei, iar responsabile cu evenimentele au fost chiar cele două mămici care ne-au însoțit. Aveam programată o excursie la Orșova, pentru a vedea Cazanele Dunării, iar copiii deja obișnuiți cu plecările, s-au îmbarcat bucuroși în autocar.

*Drumul a constituit un nou prilej de socializare, dar odată ajunși la destinație s-au arătat dornici de a vedea locurile. Am vizitat Mănăstirea Sfânta Ana, situată pe coama Dealului Moșului. Așezământul monahal este o mănăstire de maici cu viata de obste, aflată in Orșova, județul Mehedinți, si care are drept hram praznicul Sfintei Ana, prăznuită la data de 25 iulie.

Mă grăbesc să vă spun despre surprizele avute, pentru ca tot povestind o să vină anul școlar peste noi…

*Familia Popescu, părinții Mariei Popescu de la clasa a  II-a, ne-a facilitat o plimbare specială: o minicroazieră cu vaporașul pe Dunăre. Țopăieli bucuroase de copii încântați mi-au adus vestea că unii dinte ei nu mai fuseseră niciodată pe un vas (Matei S), iar alții trăiau deja nostalgiile excursiilor făcute cu părinții lor (Luca și Ioana N.). Pe vas am servit și masa-pachețelul pe care îl aveam de la pensiune.

*A urmat o a doua surpriză: doamna Monica, ne-a îndulcit cu bomboane festive, deoarece Radu, fiul dumneaei, își serba ziua de naștere chiar în acea zi. I-am cântat „La mulți ani!” și i-am făcut urări, acompaniați de legănatul vasului, care plutea de bucuria copiilor.

*Autocarul ne-a condus mai departe, la Cazanele Dunării, iar privirea nu se mai dezlipea de la peisajul de vis al defileului. Ultimul popas a fost la statuia lui Decebal sculptată în stâncă. Copiii au făcut poze, dar și cumpărături de suveniruri.

Excursia s-a încheiat, dar ziua – nu!

*După ce am servit o masă care ne-a confirmat dorința de răsfăț a gazdelor de la Vila Alpin, am încins focul de tabără, am cântat și am încercat să ne amintim de tot ceea ce trăisem împreună în acea perioadă ce părea deja prea scurtă pentru tot ce am mai fi vrut să facem.

*Surpriza cea mare a fost sărbătorirea lui Radu cu tort, baloane și multe urări de împliniri. Ar fi atât de mult de descris privind atmosfera și emoțiile! Poate le veți deduce din fotografii…

*La încheierea serii, am aflat fiecare despre „Prietenul secret”, joc început din prima zi de tabără. Au fost surprize pentru că unii și-au identificat ușor colegii care s-au purtat apropiat, dar alții – nu! S-au împărțit diplome atât de prietenie, cât și pentru participările la activitățile taberei, inclusiv pentru câștigătorii concursului de miss/mister.

Obosiți, dar fericiți am încercat să facem o parte din bagaje pentru că a doua zi, epopeea unei vacanțe petrecute împreună se finaliza…

A șasea zi: vineri, 06.09.2013 (ziua unui sfârșit)

Forfotă mare: trezirea cu rugăminți (copiii erau deja obosiți), grija pentru completarea bagajelor, periuțele de dinți își făceau spectacolul inevitabil, încă se mai făceau identificări de haine și lucruri pentru a ajunge în geamantanul potrivit. Totul părea grăbit și rapid: verificam camerele, căutam lucruri pierdute, masa a fost luată fugitiv, ne-am luat rămas bun de la gazde. Ne-am mai uitat odată îndelung la tărâmul acela de poveste și am plecat cu gândul spre casă. Se apropia sfârșitul!

Drumul de întoarcere a fost tot prin Defileul Jiului, iar popasul de suflet l-am făcut la Mănăstirea Lainici.Pozele sunt grăitoare. În autoacar mulți copii s-au odihnit și chiar au dormit. I-am trezit la Târgu Jiu, deoarece am vizitat parcul orașului, unde se găsește Muzeul cu valoroasele exponate ale mareului sculptor român Constantin Brâncuși. Poarta Sărutului era în amenajare, dar tot ne-am îmbrățișat strângând tot grupul într-o secvență de afectivitate. Masa tăcerii trona spațiul și ne-am gândit la scena biblică „Cina cea de taină”. Copiii s-au încărcat cu energie la Coloana infinitului și au stat apoi în parc pentru a servi masa de la pachet.

Am mai oprit la atelierele de ceramică din Horezu, apoi le-am oferit copiilor o ultimă surpriză: ne-am abătut traseul la locul de joacă de la Pietroșani – Argeș, unde am primit cele mai multe îmbrățișări și laude din partea celor mici. Cristian C. mi-a declarat că i-am adus într-un colț de rai.

Îmi creștea inima văzându-i așa fericiți!

Oboseala se instalase printre mișcările noastre lente, dar copiii erau de o energie inepuizabilă! Au cântat, au jucat  diverse jocuri pe tot parcursul drumului de întoarcere, iar când am ajuns din nou la școală, nu se mai dezlipeau unii de alții. Părinții ne așteptau cu emoție și am fost deosebit de impresionată de mulțumirile pe care mi le-au adresat că le-am adus pruncii sănătoși și fericiți, suficient cât să smulgă deja promisiunea că vor mai fi lăsați și în următoarea tabără!

Colege deosebit de valoroase, echipă formidabilă, copii ce au respectat programul și regulile impuse, excursii speciale, oameni înțelegători în jurul nostru, peisaje cu adevărat de pus în rama amintirilor, adică…O TABĂRĂ REUȘITĂ!

ALBUMUL FOTO 

Tabăra de la Straja (2) – septembrie 2013


Notițe dintr-un jurnal de tabără:

A treia zi: marți, 03.09.2013 (cea mai lungă zi)

20130903_170857Ritualul de dimineață își găsește aroma în momente speciale: copilași îmbrăcați în pijamale își întind somnoroși mănuțele cerșind încă cinci minute de odihnă. Ce dulce este somul dimineții, dar nu mă pot lăsa copleșită de rugămințile spuse prin limbajul trupului: avem o zi foarte densă.

Micul dejun pare o opulență pentru niște copii letargici, ceea ce spune mult despre programul vacanței lor de până acum. Suntem deja îmbarcați în autocar și se aud chicotele celor care povestesc despre „Seara trăznită”, despre personajele create și devenite subiect de analiză.

Domnica, colega mea, verifica pulsul celor mai mici montaniarzi: copiii de clasa a II-a. Totul este în regulă.

Eu sunt chemată la apel din cand în când: sunt probleme la jocul de Macao, datorită regulilor diferit știute. Îndemnul meu de a stabili de comun acord un set de precizări clare este urmat de o inverșunare. Este sunată o mămică pentru lămuriri. Aceasta este într-o ședință serioasă, dar reușește să dezbată corect problema.

Diriga, profa de română Carmen, își reia rolul de ghid, transformându-ne ochiul minții într-o panoramă a locurilor ce urmează să le vizităm.

* „Peștera Bolii, un obiectiv turistic inedit pentru noi și destul de recent intrat în circuitul turistic. Peștera este situată în partea de nord orașului Petroșani, la 6km de acesta, pe drumul ce leagă Valea Jiului de Țara Hațegului, în locul unde se întâlnesc Munții Retezatului cu cei ai Sebeșului.”

* „Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniaziloreste cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.”

Copiii au fost impresionați de măreția castelului, dar s-au supărat puțin pe mine, deoarece nu le-am permis accesul în camera de tortură, avand interdicție cei sub 12 ani. Probabil că ei știu deja mult mai multe manevre moderne de tortură decât cele medievale, cum ar fi cele emoționale,dar tot nu m-am lăsat înduplecată.

Au aruncat monede în fântâna ce are o legendă interesantă și au sperat că li se vor indeplini dorințele.

Aici am făcut popasul pentru masa pe care o aveam la pachet și pentru nelipsitele poze.

* „Ulpia Traiana Sarmizegetusa (pe numele său complet Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa) a fost capitala Daciei romane, situată la o distanță de 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei. Ruinele orașului antic constituie azi obiectul unui complex arheologic în localitatea Sarmizegetusa, județul Hunedoara.”

Copiii au fost încântați de toate informațiile istorice prezentate de un arheolog dedicat ce ne-a fost ghid. Am făcut poze, am citit descrierile redactate pe plăcuțele de prezentare și chiar dacă norii păreau amenințători, am făcut un popas. A fost binevenit atât pentru vânătorii de suveniruri, cât și pentru pofticioșii de nimicuri dulci sau sărate.

Drumul și-a continuat linia, iar jocurile de autocar i-au amestecat pe cei mici (clasele a II-a și a III-a) cu cei mari (clasele a VI-a și a VII-a), stabilindu-se astfel relații de acceptare. Ajunși la punctul final, ne-a impresionat măreția unui loc bine fortificat și restaurat: Cetatea Alba Iulia.

„Cetatea Alba Carolina este o fortăreață cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în orașul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman și de consolidare a puterii habsburgice pe plan local

Am vizitat Catedrala ortodoxă, dar și pe cea catolică, am văzut statuia lui Mihai Viteazul, pe cea a soldatului de gardă, prima poartă a cetății, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan, dar și o impresionantă herghelie, ce a constituit momentul cel mai savuros pentru copii. Totuși, nu am reușit să vizităm toată cetatea, iar o parte dintre copii deja au pus pe itinerariul viitor al părinților și această locație.

(Informațiile locațiilor sunt selectate de pe Wikipedia)

Noaptea ne-a găsit tot într-un ritual: am patrulat până la 1:00 am, am învelit piciorușe, am verificat starea de sănătate, am rememorat întâmplări de peste zi, am potolit o burtică emoționată de dorul părinților și…în cele din urmă liniște!

Aș avea multe să vă mai spun, dar las pozele să vorbească:

ALBUMUL FOTO

Tabăra de la Straja (1) – septembrie 2013


Notițe dintr-un jurnal de tabără:

20130901_144616Prima zi: duminică, 01.09.2013 (cuvânt cheie – nerăbdare)

– plecare din fața Școlii Gimnaziale Nr. 149 – părinți grijulii, 27 de copii emoționați, trei cadre didactice (prof. de limba română Carmen Florea, prof. înv. primar Domnica Boboc și subsemnata), două mămici luate la pachet (un fost cadru didactic și un cadru medical), bagaje supraponderale la fetițe, îmbarcare, prieteni;

– atmosfera din autocar a fost oxigenată de „diriga” – prof. Carmen Florea, care a preluat rolul de ghid autentic, având și o specializare universitară în geografie. Pe tot parcursul excursiilor am primit informații documentate și deosebit de bine alese, respectând principiul accesibilității.

Dragă diriga, ai fost FANTASTICĂ! Te mai vrem alături de noi!

– tot în autocar: jocuri de cunoaștere, de relaționare: prezentarea la microfon a fiecărui participant la tabără, cântecul lunii de naștere, demararea jocului Prietenul secret, proiecte de echipă: schimb de sandwich, macao-joc de cărți, impresii din vacanță etc.

– repere turistice atinse de urmele pașilor noștri:

*Casa Memorială Anton Pann din Râmnicu Vâlcea (cel ce a rămas în conștiința urmașilor drept „fiul Pepelei cel istet ca un proverb” și care a fost „dascăl de musichie” la școala organizată pe lângă Episcopia Râmnicului);

*Muzeul satului vâlcean (care și-a conturat profilul său tematic încă din 1974 sub forma unui sat muzeu, menit să reconstituie pe o suprafață de 8 hectare, imaginea funcțională a unei așezări rurale tradiționale, cu toate instituțiile sale social-culturale);

*Muzeul Trovanților, în aer liber (Sunt stranii, bizare, au forme sferice, elipsoidale ori au aspectul cifrei opt. Au mărimi diferite, de la câțiva centimetri până la câțiva metri. “Se nasc” într-un deal nisipos, se desprind dintr-o râpă și cad într-o vale. Sunt pietrele din comuna vâlceană Costești, denumite științific trovanți);

*Mănăstirea Hurezi (“Cel mai frumos și mai rafinat exemplar de arhitectură românească”, Mănăstirea Hurezi înalțată în 1693 de Constantin Brâncoveanu, a fost inclusă în 1995 în patrimoniul UNESCO );

*Muzeul de ceramică Horezu (Ceramica hurezeană are câteva simboluri esențiale: spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, steaua, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun, care sunt colorate cu ajutorul unor culori specifice precum roșul și galbenul de Horezu. Dacă vrei să vezi de unde provine unicitatea acestor elemente de ceramică, atunci va trebui să ajungi la argila din dealul Ulmetului de lângă Horezu, care este recunoscută drept unică în lume).

-defileul Jiului este o minunăție a naturii, dar drumul este în reabilitare, motiv pentru care am ajuns la destinație destul de târziu;

cazare la Vila Alpin, în satul de vacanță din apropierea orașului Lupeni, Straja. Stațiunea este situată la altitudinea de 1440 m, în Munții Vâlcan. Condițiile de cazare sunt bune, la fel și masa. Este… munte în adevăratul sens al cuvântului, un peisaj autentic, potrivit schiatului pe timpul iernii. Gazdele sunt primitoare, iar copiii își arată mulțumirea pentru împărțirea camerelor.

– după o patrulare menită să asigure certitudinea că micuții s-au culcat, îmi fac planuri pentru a doua zi, alături de inimoasa mea colegă, Domnica.

Înainte să adorm, revăd chipurile copiilor mei: Maria B., Ioana N., Matei S., David B., Cristian C., Radu T., Luca T. Ioana D. și mă gândesc la câtă duioșie îți pot aduce aceste suflete delicate! Din când în când o priveam și pe mama Monica și o vedeam la datorie: vigilentă, încrezătoare și cu ochii de la spate mereu deschiși! Ce om deosebit! Ce zi! Priviți:

ALBUMUL FOTO

A doua zi: luni, 02.09.2013 (zi așezată)

– trezirea cu zâmbete de soare ozonat și cu îndemnuri de la energice doamne…

– micul dejun într-o atmosferă gureșă, cu aburi de ceai montan;

– workshop-uri de limba engleză (responsabil, diriga Carmen), concomitent cu jocuri de tabără, cu participarea directă a doamnelor învățătoare ( creativa și deosebit de implicata Domnica și eu…). Copiii au fost împărțiți pe grupe de vârstă, dar jocurile s-au dovedit a fi agreate de toți: Cine sunt eu?! Dezghețat/Înghețat; Transportul pe paie; Prietenul secret etc.

– jocuri în aer liber îmbrățișând aerul brazilor;

– după masa de prânz și  după odihna de după-amiază, am făcut o vizită la Schitul din Straja, un colțișor de rai, o bisericuță din lemn situată la altitudine, precedată de un culoar de 50 m, pe ai cărui pereți sunt pictați sfinți corespunzând fiecărei zile a anului și scene biblice; am urcat la Crucea Eroilor și am admirat o panoramă cum rar poți întâlni.

– la întoarcere programul s-a diversificat după vârstă: cei mici au jucat tenis de masă, iar cei mari – volei; uite așa am ajuns să reiau ping-pong -ul pe care îl lăsasem în cutiuța amintirilor din copilărie…(poze vă arăt altădată…);

– programul s-a încheiat cu „Seara trăznită”, o petrecere la care fiecare putea veni îmbrăcat cu hainele sau cu obiectele din dotarea proprie: s-au folosit pansamente, feșe medicale, tricouri îmbrăcate pe dos, lenjeria intimă la vedere, papuci în loc de mânuși, eșarfe etc. A fost mare distracție!

Înainte de culcare, reiau patrularea alături de neobosita Domnica: aflu că o fetiță și-a sunat mama în seara anterioară și a plâns de dor! Aleg să stau cu ea până adoarme…Stau pe marginea patului și-mi vorbesc gândurile: David îmi spunea că se pregătește de farse…las rezolvarea pentru ziua următoare…încă sper că toți copiii au adormit…se lasă liniștea în vilă…mă îndrept spre camera mea și rememorez evenimentele de peste zi…câte se pot face?! Priviți:

ALBUMUL FOTO

Perpetuum mobile în oceanul vieții


  Am fost o picătură puțin plecată… A fost de ajuns doar o adiere de vânticel de târzie vară, ca să mă poarte într-o călătorie ce dublează existența.  De cele mai multe ori, îmi trimit sufletul spre comunicare și descrieri de sentimente, dar uneori e nevoie de detașare pentru o perspectivă obiectivă, dar și pentru o odihnă a cuvântului.

Aici tăcere, iar dincolo EUL trăibil.

Având spirit de picătură  translucidă am hidratat marea, nisipul, valurile, soarele, florile, apoi muntele, defileul, pietrele vii, brazii. Am îmbrățișat copiii pe care i-am purtat în călătorii și le-am trezit zâmbete de vacanță. Mi-am rostogolit interiorul în vârtej de simțuri ce au cunoscut natura și am reflectat astfel însăși viața.

În pelegrinările mele mi-am văzut oceanul, iar ideea că sunt doar o moleculă într-un univers nemărginit a trezit un sentiment al epuizării resurselor, un sentiment de stoarcere interioară. A conștientiza locul și rolul pe care îl ai într-un spațiu fără limite este o mare încercare.

Am găsit în INBOX mii de mesaje privind publicările făcute în lumea online cât timp am lipsit, un perpetuum mobile al vieții care se desfășoară dincolo de existența mea. Este aici o energie inepuizabilă: oamenii scriu, trăiesc, se exprimă, se deschid, își postează lumea interioară, pasiuni, impresii, opinii. Dacă renunță cineva descoperi apariția altuia…o mișcare continuă dată de o energie a personalității umane. Se nasc întrebările: Care este locul meu?! Care este utilitatea prezenței într-un spațiu în care identitatea se poate pierde printr-un click?!

Aici este triumful picăturii din ocean: să simți unda pe care aceasta o propagă spre alte picături ce se pun astfel în mișcare datorită ei. La rândul lor, emană energie pentru altele, iar viața își urmează cursul. Indiferent care este motivul pentru care scrieți, știți că ceva din personalitatea dumneavoastră se identifică cu acest demers și vă determină structuri interioare pe care vi le descoperiți neașteptat de bogate.

Continuați să fiți particule într-un univers ce vă lasă totuși spațiul unei identități ce vă definește personalitatea cu un ADN unic!

*

Am revenit! O parte din timpul definit ca fiind tăcere aici, dar trăire dincolo o să vi-l prezint pe axa dinamicii cu o avanpremieră: colaj de fotografii din tabăra Straja – Petroșani. Poveștile o să vi le pun pe caier cât de curând și sper să vă găsesc alături de mine!

20130903_172928 20130902_165559 20130902_162442 20130902_124230 20130901_162348 20130901_154649 20130903_165312 20130903_093809 20130902_163812 20130901_154731 20130901_144748 20130901_133312 20130903_175957 20130903_173933 20130903_115308 20130902_163422 20130903_170851 20130903_133749 20130902_162319 20130901_134036 20130901_114134