Epilog – istorie personală


Toamna – final de anotimp!

O graniță între culori și stări, între opulență și tranzit, între efemer și neliniște … nedefinită și totuși atât de reală în metamorfozarea ei. Dar cine este liberul arbitru care o definește, cine stabilește punctul unei comunicări încheiate și cine validează posibilitatea existenței celor trei puncte care dau speranța unei continuări?! Este un final?! Toamna se vrea a fi o eternă retorică…știm noi!

*

– Ce mai faci, draga mea? Te-am simțit destul de plimbăreață, de vie în suflul tău de crinzanteme, dar nu te-am mai văzut de ceva timp! A trecut mult din scurgerea clepsidrei, de când îmi povesteai despre orgoliul ce ți-a măcinat aroma. Mă bucur așa mult să te revăd! Ce îmi mai poți spune despre tine, despre culoarea ta nuanțată de suflet vibrant?

– Prietena gândurilor mele, am fost puțin plecată. Între timp, mi-am lăsat cuvintele să zboare, iar ele au poposit pe un hrisov ce mi-a dat deplină recunoaștere pentru a-mi definitiva propria istorie interioară.

– Uită-te în ochii mei, Toamnă dăruită belșugului de simțăminte! Vrei să spui că ai reușit să străbați oceanul ființei tale și să-ți pui acolo toate frunzele căzute recompunându-te în mister?

– Încrederea ta mă onorează, dar nu am veleități de atotstăpânitor de adâncuri! Am învățat lecția:

Gata cu orgoliul – vanitatea -trufia!

Am admirat tipologii de personalități și chiar dacă fiecare își are unicitatea ei, trăirile sunt grupate în dezvăluiri asemănătoare. Am transpus pe o filă a hrisovului o frunză specială, cea a

ÎNCREDERII ÎN SINE

nuanțată în tente tomnatice:

GALBENUL:  încrederea în sine presupune să-ți prețuiești timpul, astfel încât să-l împarți doar cu cei pe care îi simți cu același autentic, la fel de nemascați și de asumați ca și tine.

RUGINIUL: dacă draft-ul ființei tale nu a fost aplaudat la scenă deschisă, înseamnă că ai greșit audiența. Dacă nu renunți și repeți actul aceluiași print screen al dezvăluirii tale, vei arăta doar disperare și mulți te vor părăsi. Nu te lăsa în mâinile unui manipulator fin care te va juca ca un păpușar folosindu-se de insecuritățile tale.

VERDELE PAL:  nu căuta în mod obsesiv validările celor din jur, contorizând fiecare feedback. Dezamăgirea o vei resimți atunci când bucăți din sufletul tău se vor sparge, pentru că în dorința de fi pe plac altora, nu te mai regăsești. Nimeni nu-ți cunoaște arderea adâncului mai bine ca tine.

MARO -RUBINIU: cel mai greu, dar și cel mai minunat lucru este să te accepți așa cum ești, să fii o lume întreagă, să-ți găsești balsam și în singurătate (dar nu în însingurare!), să nu fii disperat după împărtășire, să-ți aparții tie însuți!

Voi pleca, poate voi reveni…dar culorile mele să-ți rămână eterne ancore de echilibru și chiar dacă varietatea nuanțelor te va împresura, trăiește liber și asumat!

*

Mantia Toamnei decorată cu amintiri date de atingeri de copii (albume foto):

Educație plastică – Frunza, tonuri

Portofoliul la Științe – Tipuri de frunze

Colecție de semințe

Copiii mei dragi, nu voi conteni să vă spun cât vă apreciez efortul și sper ca fiecare întâlnire cu toamna să vă aducă amintirea unor momente speciale. Ați realizat lucrări deosebite și doar fotografiile pot să spună în locul meu despre cât efort ați depus, dar și despre finalitățile de toată lauda!

Rămas bun, Toamnă!

Anunțuri

Orgoliul toamnei


– Cât mă bucur să te regăsesc! Aș vrea să stăm de vorbă, dar așa, ca între prietene…

– Draga mea Toamnă, ai intrat în cabinetul meu de psiholog și ai vrea să fac abstracție de rolul meu aici?! Cred că-ți dorești mai mult să fii ascultată decât consiliată… Ne cunoaștem de mult timp, așa că poți avea încredere în mine. Te ascult, ce ai pe suflet?

– Oamenii nu sunt constanți în aprecieri: mă plac atunci când le aduc Soarele la picioare, când le colorez gândurile, simțirile și parcurile, când dau bogăție de rod în hambarele lor și mă disprețuiesc la prima partitura înfrigurată a Vântului sau la primul dans rece al ploii.

– Probabil că te simți neînțeleasă. Ai privit oamenii, ai încercat să-i pătrunzi? Cum se simt în situațiile exprimate de tine? Ce stări încearcă?

– Până acum nu m-am gândit decât la reacția lor, nicidecum la ceea ce simt. Este adevărat că-i văd veseli sau triști, dar eu fac atât de multe pentru ei! Cred ca m-am lăsat prea mult purtată de sensibilitatea Poetului anotimpurilor. Nu ți-am povestit?!

Odată, când mă aflam în mijlocul surorilor mele: Primăvara, Vara și Iarna, ne-a vizitat un trubadur desăvârșit. Știa să transforme în ritmuri tot ceea ce ofeream noi: steluțele de gheață în nocturne, verdele crud în sonate, florile de vară erau trimise la dans pe ritmuri de bolero, iar mie – Toamna- îmi dedica partituri pentru fiecare ruginiu al frunzelor, pentru toate miresmele fructelor coapte.

M-am simțit atât de răsfățată, încât am rămas cu impresia că sunt atât de specială încât trubadurul doar pentru mine avea versurile și cântarea! Încet, încet, suficient de încet încât să mă pot privi în interior, am aflat că fiecare dintre noi avea ceva special de oferit și că nu există piedestal stabil pentru sentimente: ele vin, se duc, se transformă… Trubadurul a plecat spre alte zări, iar de atunci am momentele mele de pustiire!

Trufia care m-a caracterizat, orgoliul exarcebat, mândria au adus inconstanța sentimentelor în viața mea.

– Încep să te înțeleg: ceea ce oferi exprimă de fapt trăirile tale, iar oamenii simt cel mai bine aceste schimbări. Ai vorbit dechis cu ei despre ceea ce te frământă?

– Nu chiar …m-am gândit că generozitatea bogăției pe care o pot oferi este de ajuns ca să aduc mulțumire celor din jur. Cineva îmi spunea că eu sunt anotimpul tristeților profunde, deoarece aduc ofilirea, lacrimi de brumă, înfrigurarea codrului, determin păsările să-și caute adăpost de tainice emoții în altă parte.

Sunt tristă…se mai poate gândi cineva la mine știind că ceea ce va iubi va pieri?!

– Este importantă părerea celor din jur pentru susținerea propriei încrederi, dar mai important este să te uiți spre interior și să fii sinceră cu tine:  ești om ca toți oamenii și nimic din ceea ce este omenește nu trebuie să-ți fie străin! Pe de altă parte, oglindirea faptelor tale reprezintă proiecții ale propriilor tale comportamente. Privește în urmă la tot ceea ce ai reușit să realizezi, privește la clipa de față și bucură-te de existența ei, dar privește și în viitor: anotimpurile nu au apus încă, ele stau cuminți și așteaptă vremea lor!

Pe copii i-ai întrebat ce simt? Ei știu cel mai bine să dea frâu liber trăirilor, ei se joacă fără resentimente, sunt liberi în exprimare și dornici de a experimenta câte în lună și în stele!

– Părerea lor contează cel mai mult pentru mine, datorită sincerității pure cu care se exprimă. Prietena mea dragă, m-ai luminat ca atunci când azurul se lasă copleșit de uimirea celor dintâi raze! Ai dreptate, copiii, copiii…sunt minunați! Iau cu asalt parcurile tăvălindu-se în mormanele de frunze, degustă plăcintele de mere ce lasă zahăr pudră pe colțuri de buze pofticioase, lasă bicicletele să traseze urme pe pământul reavăn, transformă roadele mele în jucării sau decorațiuni vesele. Totul este o joacă, iar eu simt că trăiesc prin ei!

Timpul meu măsurat în picături de culori ce dau tente de farmec naturii, se reînnoiește prin zâmbetul copiilor, așa că dacă nu este toamnă, nu este nici iarnă și… nici primăvara, care îmi dă prilej de proiectare pentru noile roade!

Sunt doar o transformare și nu o uitare!

Ce bine că am albumul cu ceea ce au realizat copiii! Vino lângă mine, vom sorbi dintr-un ceai de iasomie și vom desprinde împreună frânturi de viață modelată printre frunze și culori! Ce bine este să ai un prieten!

Toamna prinde viață – ALBUM FOTO

20131004_082627

Felicitari, dragi copii, pentru lucrarile minunate pe care le-ati realizat! Ati pus sufletel, fantezie si multa daruire! Toamna este toata numai zambet!

Prima zi de școală – o poveste dragă!


A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti…

Da, e o poveste! Te lași copleșit de firul ei și te transpui vrând-nevrând într-un timp și într-un spațiu dimensionate atipic. Nu este ușor să pui binele în continuă luptă cu răul, nu este ușor să traversezi încercări ce par supraomenști, nu este ușor să faci față numerelor fatidice, să simți pulsiuni ce trec din real în fantastic, să obții o poțiune magică și să desăvârșești astfel un final al unei narațiuni ce dăinuie prin optimism.

Pentru mine, zâna ce aduce primenire sufletescă, ce face povestea … poveste, este Toamna. O știm: lungă, slabă, zăludă… dar și strălucitor de bogată în colorit copt, în așteptări țesute la început de an și devenite acum covor de roade. Toamna este un tot: este un final al celor semănate, dar și un început pentru tot ceea ce înseamnă povești – copii! A venit mândră, pe 16 septembrie 2013, aducând cu ea un potir de ambrozie, acea hrană aromată a zeilor ce dă nemurire și tinerețe veșnică.

Simt că întineresc an de an, odată cu începerea școlii, chiar dacă foștii elevi au acum copii la rândul lor! Este magic! Este vibrare și renaștere! Este o poveste…

Începutul: urme care cer a fi umplute de aer viu suflat de copii veseli…ultimele pregătiri înainte de marea întâlnire:

20130916_080929 20130916_080817 20130916_080723

Momentul de intensitate maximă: revederea! Curtea școlii plină de suflete ce bat la poarta unui nou început.

DSC_2269

Intimitatea clasei: buchete de flori desprinse din inimă, îmbrățișări, priviri ce ocupă tot spațiul dintre noi, amintiri din vacanță, auxiliare noi dornice de a fi răsfoite, vizita unor buburuze de grupa pregătitoare, dar și bomboane, ziua de naștere a Dariei, sărbătoriri, speranțe și zâmbete năucitor de dragi!

DSCN3229 DSCN3255 DSCN3277

O poveste ce ne reînnoiește speranța an de an, ce scoate binele triumfător, ce dă suflu nou bucuriei și sună din clopoțelul cu ecou de cunoaștere.

Dragii mei elevi, am trăit cu emoție deplină reîntâlnirea cu voi și am fost impresionată de dorința voastră de a veni din nou la școală. Fie ca tot ceea ce am petrecut împreună să rămână o poveste veșnic tânără, de neuitat, iar noul an școlar să vă deschidă drum drept către învățătură, cultură și educație!

Bine ai venit școală, bine ai venit clasa a III-a D!

Povestea pe tărâmuri de fotografie….

ALBUM FOTO 1

Chipuri surprinse în clipe de trăiri intense…

ALBUM FOTO 2

Decorare în replici de suflet


Același furnicar!

Părinți ce strâng în brațe școala

Entuziasm la noua reîntâlnire

Hartie ce dansează în mâinile pricepute

Pereți ce-și așteaptă tente de mesaj

Toamna ce trasează replici pe albul clasei

Risipă de sentimente: bucurie, regăsire, curaj, încântare

DECORAREA SĂLII DE CLASĂ

Începe din nou școala!

Suntem pregătiți!

Copii,

Fie-vă palatul clasei precum poveștile voastre: posibil, fermecat și viu!

Vă aștept!

Urmele marilor suflete ce fac posibil un vis al spațiului ce ne definește: Stanuca Iulia, Radu Aurelia, Dragostin Zinel, Alexa Bogdan, Radulescu Mariana, Benim Mihaela, Benim Laurentiu, Popescu Dana (mama Arunei, noua eleva), Ion Mihaela, Anghelescu Alina, bunica Mariei Benim (prin aport de material).

Un mulțumesc mare prins în buchet cu o fundiță de prețuire pentru toți aceștia!

P.S. Sper să nu analizați aspectul fizic al protagoniștilor…eu chiar sunt năucă după o tabără ce m-a supt de energie și în plin moment de restructurări școlare corespunzătoare organizării de început…

ALBUM FOTO – DECORAREA SĂLII DE CLASĂ

20130913_155850

Decorarea salii de clasa


Ne pregatim de inceperea noului an scolar:  punem in valoare abilitatile practice ale parintilor, capacitatile de socializare si rezistenta la efort prelungit! Am demarat aventura prin stabilirea scopului, a locatiei, transmiterea unor materiale pentru prelucrare manuala si…cam atat, caci surprizele s-au devoalat la locul faptei.

Ne-am hotarat sa redecoram sala de clasa pentru primirea copiilor intr-o atmosfera de poveste tomnatica. Nefiind la primul teambuilding, parintii au venit pregatiti pentru o experienta speciala: dna Tarnea ne-a ametit papilele gustative cu delicioase prajituri, dl Dragostin i-a tinut isonul cu sucuri, dna Teodorescu a refolosit farfuriile de plastic dandu-le o infatisare nobila  – coronite cu frunze, dna Anghelescu a adus buchetele delicate de ornamente, dna Benim a confectionat norisori – ca sa ne pierdem din cand in cand in puful lor, iar dna Radu a adus fructe si legume pentru a fi degustate…pardon, decupate!Daca tinutele unor parinti vi se vor parea mai speciale, va rog sa aveti in vedere faptul ca dumnealor au venit direct de la serviciu, daruindu-ne din pretiosul timp.

Evident ca produsul final nu ar fi avut valoare estetica, fara simtul fin al culorilor si ochiul vigilent al pozitiilor in spatiul generos de alb al clasei, datorat celui mai valoros comitet de actiune tehnico-artistica compus din doamnele Stanuca, Covalciuc,Monica,Nita, Ion, dar si din elevele clasei a VI-a: Claudia, Emma, Andreea, Eliza si Anne. Uimiti cumva de aceasta exuberanta timpurie (inca nu a inceput anul scolar!) au fost alaturi de noi si membrii familiei Gologan, mama, tata, fiica, proaspat sositi la noi in clasa prin transfer. Integrarea a fost imediata,deoarece domnul Gologan a fost trimis la inaltime, mereu si mereu pe scara, urmand sa-i tina locul si proaspatul venit, domnul Stanuca, cel care a demonstrat veritabile abilitati de decupare pe contur in zig-zag! Am simtit nevoia ca o parte din noi sa venim si a doua zi, prilej cu care ni s-a alaturat si dna Magiru, o maestra in ale artei populare. Ideile dumneaei sunt de admirat de fiecare data, asa ca i-am dat frau liber initiativelor.

Va spun cu mare drag in glas: nu stiu cum vor veni copiii dupa vacanta, dar pe parinti i-am regasit la un inalt standard de implicare, daruire, devotament, asa ca le voi oferi lauri de excelenta!

O parte din ceea ce am reusit sa tesem, veti putea descoperi urmarind albumul foto.

Daca nu sunteti convinsi de detaliile mai putin generoase, va invitam sa ne vizitati sala de clasa, primindu-va in plus si cu zambete de copii!